UNIVERSITATEA”TRANSILVANIA” DIN BRASOV

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI COMUNICARE

SPECIALIZAREA:RESURSE UMANE

“GREAȚA”-JEAN PAUL SARTRE

La Nausée

 Student: Elena UNGUREANU

 Lidia LĂZĂROIU

 BRAȘOV,
 2021
 CUPRINS
 Despre autor
 Biografie
 Existentialismul
 Greața
 Viziunea lui Sartre
 Rezumat
 Camus/Sartre
 Bibliografie
DESPRE AUTOR...

 Jean Paul Sartre (1905-1980) este unul dintre

cei mai importanţi romancieri şi filosofi ai
secolului trecut, gândirea sa influenţând
puternic generaţiile următoare. Susţinător al
marxismului şi promotor al existenţialismului,
Sartre câştigă în anul 1964 Premiul Nobel
pentru Literatură, premiu pe care, de altfel, îl
refuză, după cum a refuzat în 1945 şi Legiunea
de Onoare. Printre cele mai cunoscute opere ale
sale se numără Greaţa, Zidul, Fiinţă şi Neant.
Biografie
Jean-Paul Charles Aymard Sartre(n. 21 iunie 1905, Paris – d. 15 aprilie 1980,
Paris)
A influențat profund generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de
după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară, ci
mai ales ca intelectual angajat. Diversele sale angajamente sociale sunt
inseparabile de gândirea sa filozofică.
Se naste intr-o familie de burghezi înstăriți care îi oferă o educație
conservatoare. Intră la liceul La Rochelle cu accentul pe psihologie, sociologie și
filozofie, fiind influențat de opera lui Henri Bergson.
Până la izbucnirea celui de al doilea război mondial, Sartre predă filozofia la
diferite licee din Le Havre, Laon și Paris. Prima sa operă literară, La Nausée
(Greața) cuprinzând ideile sale filosofice, în special cea a contingenței radicale a
existenței.
În 1940, concentrat, ia parte la razboi, este luat prizonier de germani, dar
eliberat din un an mai târziu. La Paris participă la câteva grupuri intelectuale de
rezistență împotriva ocupației germane (grupul „Socialisme et liberté” care
scotea revista cu același nume), activitate care a rămas necunoscută Gestapo-ului
și autorităților de ocupație, astfel că reușește să monteze în acei ani piesa de
teatru Les Mouches (Muștele, 1943), cu o tematică antiautoritară. În 1943,
publică cea mai importantă operă a sa, care a pus bazele existențialismului în
În 1945, Sartre inițiază apariția revistei literare și politice Les Temps
Modernes. În 1946 ține la Sorbona o celebră conferință intitulată
„Existențialismul este un umanism” .În acei ani Sartre înclină tot mai
mult către o ideologie de stânga sau de inspirație marxistă și manifestă -
cu deosebire în 1951-54 - o simpatie față de comunism ca societate
alternativă.
Dupa inabusirea socialismului, Sartre este sub supravegherea serviciilor
secrete franceze vreme de ani de zile, având pe urmele sale zeci de
agenți, i se violează corespondența și îi sunt ascultate convorbirile
telefonice. În 1964 refuză Premiul Nobel pentru literatură, căci „nici un
om nu merită să fie consacrat din timpul vieții”, gest care provoacă
scandal. Acceptă în schimb președinția Tribunalului Internațional.
Sănătatea i se degradează rapid în acei ani.
Dupa moartea sa, e considerat „filozoful libertății”, zeci de volume,
monografii și studii apar în fiecare an în întreaga lume despre ideile,
opera și viața sa.
 EXISTENȚIALISMUL...

 -este o filosofie ce s-a dezvoltat în Europa în secolele XIX-XX

 -este una dintre cele mai noi filosofii moderne ce presupune probleme legate de natura
existenței umane, de influența oamenilor în lume
 -pune accent pe existența individuală, libertate și alegere
 -este o opinie conform căreia oamenii își definesc propriul sens în viață și încearcă să ia
decizii raționale, în ciuda faptului că există într-un univers irațional
 -este profund preocupat de emoțiile indivizilor, mai degrabă decât să fie preocupat de
intelect
 -poate fi descris ca fiind filosofia existenței
Atunci când mintea nu mai vede sens în nimic, când
mintea devine o mare cicatrice, trupul nu mai dorește
să se miște-asta se întâmplă în Greața.

 Romanul începe cu un personaj, Antoine Roquentin, care are relații mecanice cu ceilalți, este detașat de oameni,
de lucruri, are senzația că nimic nu are sens.

 El la un moment dat spune “Am contractat greața”, această greață este o dezamăgire fața de faptul că lucururile și
oamenii pur și simplu există, iar aici trebuie de făcut o diferență între a exista și a fi.

 Oamenii există pur și simplu în sensul în care viața lor se petrece ca în vis, se nasc, se căsătoresc, fac copii și mor,
aceasta este senzația personajului, că ei nu sunt cu adevărat prezenți în lume, ci sunt ghidați de o forță, nefiind
deloc conștienți de acțiunile lor.
Dar de ce devine acest personaj atât de lucid, atât de autoanalitic și atât

de axat de a-i judeca pe ceilalți? Ei bine, această dezamăgire, această

opinie a sa asupra lumii este un rezultat al depresiei pe care ajunge să

o simtă pe fondul singurătății sale.

Pentru că el trăiește singur, el nu face altceva decât să se gândească la

fiecare lucru, la ficare acțiune a sa. Simte că este angajat în fiecare

cuvânt pe care îl spune, că trebuie să cântărească defectele fiecărui

lucru, fiecărui om.

Personajul face la un moment dat o observație asupra acestei

singurătăți, asupra faptului că prin ea nu poate să își confirme părerile

cu ceilalți, poate să vadă decât propriile sale gânduri ca fiind adevărul

suprem.

Ceea ce spune sună așa “Mătușa mea, spunea, pe vremea când

eram mic că dacă te privești prea mult în oglindă, o să vezi o

maimuță”
Trebuie să mai fi privit mult prea mult în oglindă, ceea ce văd eu e

sub nivelul unei maimuțe, e la limita lumii vegetale, e la nivelul

polipilor, îndeosebi ochii văzuți de aproape sunt îngrozitori, sunt

ceva sticlos, moale, s-ar zice niște solzi de pește. Poate e imposibil

să ne înțelegem propriul chip sau poate pentru că sunt un bărbat

singur.
Oamenii care trăiesc în societatea au învățat să se vadă în oglindă,

așa cum apar prietenilor lor. El nu are prieteni.

 Totuși scriind el merge foarte des la bibliotecă, unde îl întâlnește pe un
personaj numit Autodidactul, față de care manifestă aceeași greață pe
care o are și față de ceilalți. Îl respinge cu totul, chiar dacă acest
personaj îi seamană foarte tare. Îi spune în mod deschis că își dorește să
i se întâmple ceva, să fie arestat de poliție, să urce într-un tren greșit. Îl
respinge pentru că în el vede adevărul despre sine, vede oglinda sa.

 Acest autodidact încearcă să se apropie de personaj, îl invită la cafea și

îi spune teoria sa despre faptul că ar trebui să iubească oamenii,
indiferent cum sunt ei. Această iubre universala poate aprinde o scânteie
în sine.

 Însă ce face personajul nostru? Încearcă să explice autodidactului că

iubește doar ideea de iubire, că nu este o iubire adevărată. Îi distruge
această iluzie.
Viziunea lui Sarte
 Sartre subliniaza faptul ca omul este liber ontologic, isi da singur o
esenta. Este introdusa astfel idea ca existenta precede esenta, esenta care
este concretizata de actele omului.

 Aceasta este si sursa gretei lui Roquentin. Desi la inceput nu isi da seama
ce s-a schimbat, la el sau la lumea inconjuratoare, insemnarile din jurnal
il conduc treptat spre dezlegarea acestui mister. Roquentin este de fapt
dezgustat de lipsa de esenta a oamenilor; este ca si cum ei nici nu si-au
dat seama de propria existenta, neputand astfel sa continue la stabilirea
unei esente.

 O alta ideee importanta in filosofia lui Sartre este faptul ca omul este liber
absolut, ceea ce inseamna ca este si responsabil absolut. Exista totusi trei
stari, in viziunea lui Sartre, care anuleaza posibilitatea de a alege: fuga,
magia si frica, cea din urma stapanindu-l destul de des pe Roquentin.
Rezumat
 Sub forma unui jurnal, Greaţa ne relatează, în parte, perioada petrecută
de Antoine Roquentin în portul francez Bouville, acolo unde, după o
îndelungată călătorie în Indo-China acesta se retrage pentru a finaliza
biografia unui anume Rollebon.
 De la sentimentul abia insinuat ce părea să fie la începutul
romanului, greaţa devine tot mai puternică, întinzându-se şi cucerind
totul în jurul său, inclusiv lucrurile în care obişnuia să găsească în trecut
linişte ori plăcere. Nici macar amintirea fostei sale iubite nu-i dă pace.
Singura persoană care pare a-i fi cât de cât aproape este Autodidactul,
un individ pe care Roquentin îl compătimeşte sincer pentru stupiditatea
şi naivitatea sa.
 Înconjurat de-o lume tot mai alienată, încercând să găsească un sens
în orice, chiar şi-ntr-o simplă piatră, Antoine Roquentin cade victimă
propriilor sale gânduri, gânduri care-i prezintă o realitate modifică,
strâmbă, o realitatea în care, oricât de mult ar încerca, nu se regăseşte.
 Greaţa te izbeşte încă de la primele pagini prin negativismul său
aparent şi prin spleenul faţă de tot şi toate. Greaţa lui Roquentin este
una cât se poate de reală şi nu este neapărat rezultatul oamenilor sau
a societăţii în mijlocul căreia trăieşte, este rezultatul existenţei
însăşi.O existenţă sufocantă prin inutilitatea sa şi care , prin
imensitatea sa, te striveşte.

 Neapartenenţa, găsirea ori inventarea unui scop, privitul

dincolo de obiecte, refuzul, anxietatea, povara, greaţa şi nu în
ultimul rând speranţa, toate sunt redate în această carte, toate îţi
găsesc o formă de exprimare. Sfârşitul, reprezentând în sine o formă
de salvare, o formă de-a te salva prin ceilalţi, de-a exista prin ei, vine
ca răspuns la toate neliniştile şi întrebările personajului principal.
Sartre/Camus
 Lui Camus nu-i plăcea fatalismul lui Sartre descris în
romanul său „Greața” (Nausea). Pentru Camus, realizarea
faptului că viața este absurdă este începutul unei bătălii
stoice împotriva acelui absurd.
 Sartre, prin contrast, cel puțin în romanul Greața, a depășit
—sau nu atinge niciodată—o astfel de stare de provocare
înflăcărată. Într-un parc, Roquentin—protagonistul nuvelei—se
gândește să se sinucidă, dar ajunge la concluzia perfect
logică potrivit căreia datorită întâmplării vieții, sinuciderea
ar fi aleatorie și, deci, fără sens: „Dar moartea mea însăși ar
fi fost de prisos.” Cu alte cuvinte. Roquentin este deja
spiritual mort.
 Deși Sartre nu era religios, el avea o credință aproape religioasă în

capacitatea omului de a fi liber, de a alege. Acest lucru poate

conferi operei sale un aer straniu. Camus, gânditorul mai religios,

era de fapt mult mai realist cu privire la natura tragică, constrânsă,

sisifeană a închisorii noastre zilnice obișnuite.

 Camus ne-a cerut să combatem acea

închisoare, chiar dacă combaterea e neapărat

obositoare și repetitivă; Sartre spera că putem

pur și simplu ieși din acea închisoare.

Bibliografie

 Sartre J.P.(1938). Greața.

 https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Jean-Paul_Sartre
 https://iep.utm.edu/existent/
 https://www.101books.ru/carte/descarca-jean-paul-sartre-greata-pdf
 https://ivrt.ru/ro/prostranstvenno-vremennye-otnosheniya-v-romane-toshnota-i
z-starogo-toshnota
/
 https://podcastmeditatii.com/blog/2019/11/16/scopul-vietii-sartre-vs-camus
 https://ioanalexandru.wordpress.com/2012/11/07/jean-paul-sartre-geata/
 https://www.bookblog.ro/integrala-de-autor/greata-2/