“

”
de Mario Puzo

Elev: Tartacovschi
Elev: Dimitri
Tartacovschi Dimitri
Profesoră:
Pofesoră: Reșetnic Silvia
Reșetnic Silvia

Piesă dramatică din secolul XX


Mario Gianluigi Puzo 
(n. 15 octombrie 1920 - d. 2
iulie 1999) a fost un autor și
scenarist italo-american,
câștigător a 2 Premii Oscar,
cunoscut în special pentru
romanele sale despre mafie, și
în special pentru „The
Godfather" (1969), roman care
l-a consacrat și pe care l-a
adaptat cinematografic, într-o
trilogie foarte apreciată de
criticii de film, împreună
cu Francis Ford Coppola.
Mario
Puzo
Puzo s-a născut într-o
familie săracă de imigranți
italieni ce trăiau în cartierul
Hell's Kitchen (Bucătăria
Iadului) din New York.
Multe cărți au această
caracteristică. După
absolvirea City College din
New York, s-a înrolat în
Armata Aeriană a Statelor
Unite ale Americii în timpul
celui de-al doilea război
mondial. Din cauza vederii
 Mario Puzo
Cea mai faimoasă lucrare a sa, „The Godfather", a
fost publicată pentru prima dată, în 1969 după ce a
auzit câteva anecdote despre organizarea Mafiei, cat
timp a cochetat cu jurnalismul. Mai târziu, într-un
interviu cu Larry King, a declarat ca principala sa
motivație a fost aceea de a face bani. Scrisese deja 2
cărți, ce au fost foarte bine primite de către critici, dar
nu a câștigat foarte mult. Ca funcționar public, cu 5
copii, dorea sa scrie ceva care sa anime masele. Fiind
bestseller-ul numărul 1 în lista revistei "The New
York Times", Mario Puzo, și-a găsit audiența. Cartea
a fost adaptata cinematografic mai târziu, în filmul
„The Godfather" regizat de Francis Ford Coppola.
Puzo a scris prima schiță a scenariului pentru filmul
"Cutremur" din 1974, la care nu a mai putut continua,
din cauza dedicării sale complete pentru „The
Godfather II". Puzo nu a apucat sa vadă publicarea
penultimei sale cărți, "Omerta", dar manuscrisul a
fost terminat înaintea morții sale, ca și manuscrisul
cărții "Familia". Într-o recenzie publicată inițial în
"San Francisco Chronicle", Jules Siegel, ce a lucrat
îndeaproape cu Puzo, nu a crezut că Mario Puzo a
The Godfather este un roman criminal și dramatic
al autorului american Mario Puzo . Publicat inițial
în 1969 de GP Putnam's Sons , romanul detaliază
povestea uneifamiliifictive Mafia din New York
City (și Long Beach, New York ), condusă de Vito
Corleone . Dedicația lui Puzopentru Nașul este
„ Pentru Anthony Cleri ”. Epigrafa romanuluieste a
autorului francez Honoré de Balzac: „În spatele
fiecărei mari averi există o crimă”. Romanul
acoperă anii 1945-1955 și include povestea din
spate a lui Vito Corleone din copilărie până la
vârsta adultă.
Primul dintr-o serie de romane , The
Godfather este demn de remarcat pentru că a
introdus cuvinte italiene
precum consigliere , caporegime , Cosa
Nostra și omertà unui public vorbitor de limbă
engleză. A inspirat un film cu același nume din
1972 . Două continuări de film, inclusiv noi

Rezumatul
 Au devenit cea mai
puternică familie de crime
din New York, după ce l-au
învins pe Salvatore
Maranzano în timpul
războiului cu ulei de
măsline de la începutul
anilor 1930. În acest timp,
fiul cel mare al lui
Vito, Santino "Sonny"
Corleone , și-a făcut
reputația și în cele din urmă
Familia criminală Corleone își are
rădăcinile în 1920, când Vito
Corleonea asasinat padronul Micii
Italia , Don Fanucci , și a preluat
teritoriul Fanucci împreună cu colegii
săi criminali Genco Abbandando , Peter
Clemenza și Salvatore Tessio . La scurt
timp după aceea, a înființat Compania
de ulei de măsline Genco Pura ca front
pentru activitățile sale criminale. În
jurul anului 1925, Vito a organizat în
mod oficial familia, cu Genco
drept consigliere și Clemenza și Tessio
drept caporegime .
În 1945, Don Vito Corleone refuză
propunerea de afaceri a narcoticelor a
baronului de droguri Virgil "Turcul"
Sollozzo, iar aceasta aproape distruge
familia. Sollozzo a crezut că fiul cel mare
al lui Vito, Sonny, a vrut să accepte
afacerea și i-a pus pe oamenii săi să-l
doboare pe Don Vito în afara biroului
său. Cu toate acestea, Vito supraviețuiește
și este internat în spital. Sonny preia rolul
de Don al familiei Corleone. După o a
doua încercare de asasinat asupra lui Don
Vito, Sonny îl asasină pe Bruno Tattaglia,
fiul lui Don Tattaglia. Situația se
intensifică și mai mult, când fiul cel mic al
lui Don Vito, Michael îl ucide pe Sollozzo
și pe ofițerul de poliție corupt, căpitanul
McCluskey, în timpul unei întâlniri
în Bronx , care îl obligă pe Michael să
fugă în Sicilia. Acest lucru declanșează
războiul celor cinci familii, în timpul
căruia Sonny este asasinat. După moartea
După semi-pensionarea lui Don Vito,
urmată de un atac de cord fatal, Michael îi
succede tatălui său ca Don. Michael
realizează planul lui Sonny de a-i ucide pe
ceilalți șefi ai mafiei din New York,
împreună cu Moe Greene , care a
împiedicat interesele familiei în Las
Vegas, Salvatore Tessio , care l-a trădat pe
Michael pentru Barzini și Carlo Rizzi ,
care a fost implicat în uciderea lui
Sonny. După aceasta, Michael mută
familia în Lacul Tahoe . Michael încearcă
să legitimeze afacerea Corleone, dar este
tras înapoi în crimă după o încercare
eșuată de viață a gangsterului din Miami și
a partenerului de afaceri Corleone, Hyman
Roth, încercând să oprească preluarea Las
Vegasului. Roth este ucis în cele din urmă
la ordinele lui Michael. Fredo mai mare al
lui Michael, Fredo Corleone , a fost prins
de Roth pentru a conspira împotriva
Până în 1979, toate activitățile familiei Corleone sunt aproape legitime.
Michael Corleone, după ce și-a vândut interesele în cazinouri și hoteluri,
investește doar în afaceri care nu au legătură cu mafia. Joey Zasa, un
underboss în întreprinderea criminală a lui Corleone, este resentimentat
față de reforme. Se aliniază cu bătrânul sicilian Don Altobello pentru a
orchestra o tentativă de asasinat asupra lui Michael în timpul unei
întâlniri la Atlantic City, New Jersey .
În 1980, Michael l-a numit pe nepotul său și pe fiul nelegitim al lui
Sonny, Vincent Mancini, ca succesor al său ca Don al familiei Corleone,
el i-a permis să-și schimbe numele în Vincent Corleone . În schimb,
Michael i-a ordonat să pună capăt relației sale cu fiica lui Michael (și
verișoara lui Vincent), Mary Corleone . Vincent l-a asigurat că o va face.
Sub îndrumarea lui Michael, Vincent este refăcut într-un om nou - mai
înțelept, răbdător și conștient de statutul său de nou Don. Cu toate
acestea, el a păstrat o serie violentă, după cum reiese din primul său act
de Don. Cu binecuvântarea tacită a lui Michael, a ordonat moartea lui
Gilday, Keinszig și Lucchesi într-un singur sacrificiu în masă. Cu toate
acestea, Mary a fost ucisă într-o încercare eșuată de asasinare asupra lui
Michael. Vincent l-a ucis repede și nemilos pe Mosca, asasinul
 Personaje principale
Patriarhul familiei Corleone este Vito
Corleone (Donul), al cărui nume de
familie (în italiană pentru „Lionheart”)
amintește orașul Corleone , Sicilia .
Numele său de naștere este Vittorio
Andolini, dar după ce a emigrat în
America , l-a schimbat în numele satului
natal ca unul dintre puținele sale acte de
sentimentalitate. Vito a avut patru copii:
Santino "Sonny" Corleone , Frederico
"Fredo" Corleone , Michael "Mike"
Corleone și Constanzia "Connie" Corleone
. Familia Corleone este o organizație
criminală cu influență națională, în special
protecție , jocuri de noroc și rahat
sindical . Fiind cel mai mare fiu al său,
Santino, servește ca sub- șef al lui Don .
Partea operațională a organizației este
condusă de doi caporegimi , Peter "Pete"
Clemenza și Salvatore Tessio . Alți
Frederico Corleone este un personaj fictiv din romanul
lui Mario Puzo din 1969 The Godfather . Fredo este
interpretat de actorul american John Cazale în adaptarea
filmului Francis Ford Coppola din 1972 și în continuarea
din 1974, The Godfather Part II .Fiind mai slab și mai
puțin inteligent decât frații săi, Fredo are puțină putere
sau statut în familia crimei Corleone . În roman,
slăbiciunea principală a lui Fredo este femeia lui , un
obicei pe care îl dezvoltă după ce s-a mutat la Las Vegas
și care câștigă defavorizarea tatălui său. În filme,
sentimentele de insuficiență personală ale lui Fredo și
incapacitatea sa de a acționa eficient în numele său sunt
defecte ale caracterului care duc la consecințe mai mari.
Santino " Sonny " Corleone este
un personaj
fictiv din romanul lui Mario Puzo din
1969 The Godfather și adaptarea sa
de film din 1972.
Este fiul cel mare al mafiei don Vito
Corleone și Carmela Corleone . Are
doi frați, Fredo și Michael , și o
soră, Connie . În film, Sonny a fost
Vito Corleone este un personaj fictiv
în romanul lui Mario Puzo din
nașul din 1969 și în primele două din trilogia
filmului lui Francis Ford Coppola . Vito este
portretizat inițial de Marlon Brando în
filmul The Godfather din 1972 , iar mai târziu
de Oreste Baldini ca băiat și de Robert De
Niro ca tânăr în The Godfather Part II
(1974). Este un imigrant sicilian orfan, care
construiește un imperiu mafiot .
Michael Corleone este un personaj fictiv și
protagonistul principal al romanului lui Mario Puzo
din 1969, Nașul . În cele trei filme ale Nașului , în
regia lui Francis Ford Coppola , Michael a fost
interpretat de Al Pacino , pentru care a fost
nominalizat de două ori la Premiile Academiei .
Michael este fiul cel mai mic al lui Vito Corleone , un
 Referință literară
Familia Corleone seamănă foarte mult cu familia Karamazov din Frații Karamazov :
un tată puternic, un bătrân impulsiv, un fiu filozofic, un fiu dulce și un vitreg adoptiv
care este întreținut ca angajat. Romanul Le Père Goriot (1835) al lui Honoré de Balzac
a fost inspirația pentru replici notabile care au câștigat o largă popularitate în istoria
cinematografiei. În mod similar, Puzo și-a deschis romanul din 1969 cu un epigraf
atribuit popular lui Balzac: „În spatele fiecărei mari averi există o crimă”. Zicala a
evoluat cel mai probabil de-a lungul timpului din textul original al lui Balzac:
„Secretul unui mare succes pentru care ești lipsit de socoteală este o infracțiune care
nu a fost niciodată descoperită pentru că a fost executată corect”. „Îi voi face o ofertă
pe care nu o poate refuza” a fost inclusă atât în ​romanul original Puzo, cât și în
adaptarea filmului . Este cel de-al doilea citat cinematografic inclus în AFI's 100 Years
... 100 Movie Quotes (2005) de către American Film Institute . Originea sa poate fi din
aceeași lucrare căreia Balzac i se atribuie epigraful de deschidere. Balzac a scris
despre Vautrin spunându-i lui Eugene: „În acest caz, vă voi face o ofertă pe care
nimeni nu o va refuza”.