UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

DEPARTAMENTUL SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

TEMA 2 : Teoria grupului social

 

Cioinac Nionela , Drd. Lector Universitar

1
 Planul lecției:

1. Conceptul de grup social. Particularităţile grupului social.

2. Tipologia grupurilor sociale.
3. Grupul mic.
4. Grupurile de vîrstă.
5. Sociometria – metodă sociologică de studiere a relaţiilor
interpersonale.

2
Conceptul de grup social

Viaţa socială este viaţa de grup.

Conceptul de grup reprezintă doi sau mai mulţi indivizi care
au un sentiment comun de identitate şi se influenţează
reciproc pe baza unui set comun de aşteptări referitoare la
comportamentul fiecăruia.
Grupul social este un ansamblu de persoane caracterizat de
o anumită structură şi cu o cultură specifică între care
există relaţii şi procese psiho-sociale dezvolatate.
Intrarea într-un grup poate fi absolute întîmplătoare. Individul se naşte
într-o anumită familie sau frecventează o anumită şcoală din
cartier.

3
Grupul social
În scopul delimitării riguroase a relaţiilor sociale cuprinse în grupuri,
sociologia asociază noţiunii de “grup” şi alte noţiuni:
a) “mulţimea” desemnează un număr mare de persoane, reunite temporar şi
spontan pentru realizarea unui scop de asociere sau a unui interes, în
anumite condiţii şi contexte sociale.
b) “ceata” desemnează o reuniune voluntară a unor persoane, care au
aceleaşi interese, preferinţe şi scopuri;
c) “colectivitatea” desemnează o formaţie de persoane reunite în scopul
convieţuirii sau desfăşurării unei activităţi comune. Colectivităţile
sociale pot fi teritoriale, geografice, comunităţi, asociaţii şcolare,
culturale etc.

4
Grupul social
Pentru ca un număr de persoane să se constituie în grup trebuie întrunite anumite
condiţii:
- să se instituie interacţiuni între membrii grupului pe temeiul unui document scris
sau al unei comunicări verbale;
- să se realizeze perceperea calităţii de membru: persoanele din grup trebuie să se
recunoască unele pe altele ca fiind membrii aceluiaşi grup;
- să fie împărtăşite aceleaşi scopuri şi norme de către toţi membrii grupului: afilierea
la scop este suficientă pentru a motiva calitatea de membru într-un grup;
membrii grupului trebuie să accepte şi să susţină normele şi regulile cu privire la
ceea ce este şi la ceea ce nu este considerat un comportament potrivit pentru
grup;
- să existe interdependenţa de destin: destinul fiecărei persoane din grup este afectat
de destinul grupului (de realizările acestuia); destinul grupului (succesul
activităţilor lui) este afectat de destinul fiecărui individ (de comportamentul lui).

5
Factori:
La baza formării grupului stau 2 factori importanţi:
- Apropierea - cu cît 2 oameni sunt mai apropiaţi din punct de vedere fizic, cu atît
creşte probabilitatea de a se vedea, de a-şi vorbi, de a se socializ. Apropierea
geografică măreste probabilitatea interacţiunii dintre oameni, a desfăşurării unor
activităţi comune.
- Asemănarea - de regulă oamenii preferă să se asocieze cu oameni ca ei înşişi. Ei
se simt mai comfortabil în compania oamenilor cu care au interese, idei, valori în
comun. De asemenea, ei tind să se asocizeze cu alţii care au caracteristici
sociale asemănătoare, cum sunt rasa, religia, etnia, clasa, vîrsta, nivelul de
inteligenţă şi alte caracteristici personale (vârstă, nivel de inteligenţă).

6
Grupul social
Motivele asocierii în grup sunt:
 atracţia pentru activităţile grupului;
 simpatia pentru membrii grupului, independent de
scopurile şi activităţile lui;
 satisfacerea nevoilor emoţionale.

7
Tipologia grupurilor sociale.
După natura relaţiilor dintre membrii componenţi (înaintată de Charles
H. Cooley):
a) Grupuri primare, sunt grupurile mici în care membrii au relaţii
personale, strînse şi durabile. Grupul primar este grupul alcătuit din
două sau mai multe persoane care se află în relaţii directe unele cu
altele sau în relaţii intime şi de coeziune. Cooley menţionează
următoarele grupuri primare: familia, grupul de joacă al copiilor,
grupul de vecini şi comunitatea de bătrîni. Membrii grupurilor primare
deseori ştiu foarte multe unul despre altul şi fiecare are grijă de
bunăstarea celuilalt.
b) Grupuri secundare este grupul format din două sau mai multe
persoane, implicate într-o relaţie impersonală în vederea realizării
unui scop practic şi o sarcină specifică (de exemplu, corporaţiile,
şcolile, unităţile de muncă, unităţile militare, etc).

8
Tipologia grupurilor sociale.

După statutul acordat legal:

a) Grupul formal este grupul organizat pe baza unor documente oficiale
(legi, ordine, decizii), ceea ce conferă o structură formală (oficială)
raporturilor dintre membrii săi. Alcătuirea formală a grupului
presupune organizarea ierarhică, finalizată într-o organigramă.
b) Grupul informal este grupul între membrii căruia nu există relaţii
oficiale, ci relaţii neoficiale (informale sau nonformale). Relaţiile
informale exprimă afectivitatea membrilor grupului, contribuie la
distribuirea simpatiei şi antipatiei în grup, produc atracţia sau
conflictul dintre membrii grupului, dincolo de structurile oficiale
(formale);

9
 Tipologia grupurilor sociale
După mărimea grupului:
a) Grupul mic, este un grup cu un număr relativ redus de
persoane între care există relaţii directe (de la 2 la 5
persoane). Se consideră că grupul format din cinci
persoane este cea mai bună mărime pentru un grup mic
deoarece, fiind un număr impar, nu se poate ajunge
niciodată la impas: oricând există o majoritate (3) şi o
minoritate (2).
b) Grupul mijlociu (întreprinderi mici şi mijlocii, un an de
studiu la Facultate).
c) Grupul mare ( etnii, naţiuni, clase sociale, profesii).

10
Tipologia grupurilor sociale
După nivelul de conformare:
a) Grupul conformist este grupul care se consideră
invulnerabil şi incapabil să comită erori importante. Un
grup mic de consilieri, cu o puternică atractivitate în
grup, impun opiniile acceptate de către lider şi de către
majoritatea grupului, cu care trebuie să se conformeze şi
ceilalţi membrii, chiar dacă au alte opinii;
b) Grupul nonconformist este grupul care nu acceptă şi nu
se conformează regulilor grupului avînd convingeri
proprii.

11
Tipologia grupurilor sociale
După nivelul de interacţiune:
a) Grupul real este grupul în care membrii chiar
dacă nu se cunosc, între ei sunt anumite relaţii,
trăsături comune.
b) Grupul nominal - sunt grupările statistice (tinerii
din RM, delincvenţii din RM), indivizii sunt adunaţi
în grupuri doar pe hîrtie.

12
Tipologia grupurilor sociale
După durata de existenţă:
 grupuri temporare (formaţii muzicale),
grupuri durabile (grupul de prieteni),
grupuri permanente (familia).

13
Tipologia grupurilor sociale
După funcţia normativ – axiologică:
o Grupul de apartenență;
o Grupul de referință.

14
Grupul de apartenență
Grupul de apartenenţă este grupul din care face parte
individul şi în cadrul căruia îşi realizează comportamentul
real (familia, semenii de joacă, prietenii, clasa şcolară,
comunitatea religioasă) Apartenenţa la grup presupune
identificarea cu scopurile şi obiectivele grupului, dar şi
adoptarea unor standarte proprii. Din grupul de
apartenenţă individul preia doar acele valori care sunt în
concordanţă cu aspiraţiile sale. Grupul de apartenenţă ne
influenţează modul de a gîndi, simţi, acţiona.

15
Grupul de apartenență
Apartenenţa la grupul familial se
realizează fie pe baza alegerii
(soţii), fie prin naştere sau
adopţie (copiii).

16
Grupul de referință
Grupul de referinţă este grupul spre care indivizii îşi
orientează acţiunile, scopurile, iar aceste acţiuni sunt
nişte acţiuni de imitaţie sau de comportament legal.
Robert Merton face distincţie între:
 grupurile de referinţă pozitive, ale căror norme şi valori
sunt preluate de alte grupuri sau persoane;
 grupurile de referinţă negative ale căror norme şi valori
sunt respinse.

17
Grupul de referință
!!! Atenţíe cu cine ne comparăm, să nu ne
identificăm cu un grup de referinţă prea înalt, să
nu trăim un sentiment de frustrare. Dacă luăm
drept grup de referinţă un grup cu o poziţie prea
scăzută putem avea un nivel de aspiraţii prea
redus, situaţie care influenţează negativ
dezvoltarea personalităţii. Este bine să ne luăm
drept grup de referinţă un grup din zona proximei
noastre dezvoltări.
18
Grupul mic
Grupurile mici se disting prin număr relativ
redus de persoane între care există relaţii
directe. Numărul persoanelor grupului mic
variază de la 2 (sau 3 persoane după unii
autori) pînă la 40 de persoane.

19
Grupul mic. Substructuri:
 Substructura funcţională
 Substructura statusurilor şi rolurilor
 Substructura preferenţială
 Substructura ierarhică
 Substructura comunicaţională
 Substructura cognitivă
 Substructura spaţială şi mărimea grupului.

20
Grupurile de vârstă
Vârsta caracterizează orice persoană, deoarece reflectă evoluţia în timp
şi etatea la care a ajuns.
Participarea la viaţa socială, activitatea productivă, căsătoria sunt strict
legate de vârstă.
Vârsta este intervalul de timp prin care fiecare om se localizează pe sine şi
este localizat de ceilalţi în societate.
Vârstâ:
socială (ceas social un orar cultural prin care se defineşte cea mai bună
vârstă pentru bărbat şi pentru femeie privind terminarea şcolii, cariera,
căsătoria, naşterea copiilor, pensionarea, statutul de bunic )
biologică (ceas biologic) maturizarea sexuală, capacitatea de reproducere,
menopauza, bătrânețea.

21
Sociometria
Metodă de cercetare înaintată de către psihosociologul
american J. Moreno, care constă în măsurarea socialului.
Sociometria are la bază relaţiile preferenţiale: atracţie,
respingere, indiferenţă.
Metoda sociometriacă se bazează pe testul sociometric, prin
intermediul căruia membrii unui grup mic sunt rugaţi să
precizeze atitudinea faţă de toţi ceilalţi membri.
Testul sociometric cuprinde întrebări ce privesc preferinţele
interindividuale după diferite criterii.

22
Testul sociometric
Tehnica sociometrică este folosită pentru a diagnostica
relațiile interpersonale și inter-grupuri, pentru a le
schimba sau îmbunătăți. Procedura sociometrică poate
avea următoarele scopuri:
a) măsurarea gradului de coeziune în grup;
b) identificarea „poziții sociometrice“, adică, autoritatea
membrilor grupului pe motive de simpatie, antipatie. La
poli extremi sunt „liderul grupului“ și „persoanele
respinse“;
c) detectarea lideriilor informali.
23
Testul sociometric
Desfășurarea acestui test nu necesită cheltuieli mari de timp (până la
15 minute). Este foarte util în cercetarea aplicată, în special în
activitatea de îmbunătățire a relațiilor în echipă.
Testul sociometric mai poate conţine întrebări de genul: „cine crezi că
te va alege?”, „cine crezi că te va respinge?” Este foarte important
ca întrebările să vizeze contexte şi activităţi cît mai realiste,
naturale.
Datele empirice culese se ordonează în tabele şi grafice dintre care
cele mai cunoscute sunt matricea sociometrică şi sociograma

24
Testul sociometric
Model de test sociometric
1. Activitate profesională
a) Pe cine dintre angajaţi îl vezi conducătorul grupului? Numiţi 3 colegi în ordinea importanţei.
b) Pe cine dintre angajaţi nu îl vei alege drept conducător niciodată? Numiţi 3 colegi în ordinea
importanţei.
2. Petrecerea timpului liber
а) Cu cine dintre colegi ai sărbători Anul Nou ? Numiţi 3 colegi în ordinea importanţei.
b) Cu cine dintre colegi nu ai sărbători Anul Nou ? Numiţi 3 colegi în ordinea importanței
3. Deplasare de serviciu
а) Cu cine dintre colegi ai merge la instruire? Numiţi 3 colegi în ordinea importanţei.
b) Cu cine dintre colegi nu ai merge la instruire? Numiţi 3 colegi în ordinea importanţei.
4. Atitudini
5. а) Cine dintre colegi crezi că te va respinge?

b) Cine dintre colegi crezi că te va alege?

25