Pielea

Definiție
• Pielea  constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor
orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă (parțial cheratinizată) și care, în
interiorul cavităților respective, devine o mucoasă propriu-zisă. Pielea
reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o
sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice și
microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale
metabolismului și îndeplinește de asemenea un important rol de
termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice,
leagă mediul înconjurător cu tot organismul.
 Suprafața pielii-Suprafața pielii nu e uniformă, pe ea
fiind prezente orificii, cute și proeminențe.
Orificiile sunt de 2 tipuri: unele sunt mari, conducând
în cavitățile naturale (gură, nas etc.) iar altele sunt mici,
de-abia vizibile cu ochiul liber, dar bine vizibile cu
lupa. Ultimele răspund fie foliculilor piloși (din acestea
răsar fire de păr), fie glandelor sudoripare ecrine
(porii). Toate orificiile, dar mai ales cele mari, precum
și cele foliculare, sunt intens populate de microbi,
fenomen ce explică frecvența mare a foliculitelor.
Orificiile foliculare reprezintă totodată și locul unde
absorbția percutanată a apei, electroliților,
medicamentelor (unguente, creme etc.) și altor
substanțe, este maximă.
 Structura microscopică
a pielii
• Pielea este constituită din 3 învelișuri: epidermul de origine ectodermică, dermul și
hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală).
• Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele
sale fiind în permanență regenerare.
• Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat (și
totodată reunit) de epiderm prin membrana bazală.
• Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El este alcătuit din
lobuli de celule grase (lipocite) conținând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și de
izolator termic și mecanic. 
 Anexele pielii
• Anexele cutanate sunt reprezenate de fanerele și glandele pielii.
• Unghia
• Părul
• Tija
• Foliculul pilosebaceu
 Glandele pielii

• Glanda sebacee- este glanda acinoasă (în ciorchină). Ea o holocrină, sebumul

secretat luând naștere prin degenerescența groasă a celulelor care căptușesc
pereții glandei. În regiunile numite seboreice (nas, frunte, menton, ureche,
mediosternal etc.) aceste glande sunt hipertrofiate, conferind regiunilor
respective o onctuozitate și o reactivitate particulară. Funcția acestor glande
este endocrino-dependentă (sistemul hipofizo-steroidic cortico-suprarenal și
sexual). Ele secretă grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al
epidermusului și părul, îi apără de apă, microorganisme, înmoaie pielea.
Canalele glandelor sebacee se deschid de obicei în sacii pieloși.
• Glandele sudoripare-sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul
secretor. Ele sunt de două tipuri: glandele ecrine mai mici, dispuse
aproape toată suprafața corpului și care se deschid direct la
suprafața epidermului prin pori și glandele apocrine, mult mai
mari, dispuse numai la nivelul axelor, în jurul mamelonului și la
perineu. Glandele ecrine elimină produsul fără a modifica structura
celulelor, ce rămân intacte: sudoarea elaborată de ele e apoasă și
bogată în săruri, cu un pH acid, fără conținut proteic sau părți din
celulele secretante. Glandele apocrine sunt merocrine: secreția lor
rezultă în parte din eliminarea unei părți din celulele secretante. Ele
intră în funcție după pubertate, fapt ce arată endocrino-dependența
lor. Ele se varsă în infundibulul folicular, sudoarea lor este mai
viscoasă, mai bogată în proteine și are un pH neutru, ceea ce
explică infecția lor frecventă.
 Funcțiile pielii
• funcția de apărare
• funcția termoregulatoare 
• funcția de apărare față de razele ultraviolete.
• pielea ca rezervor de celule embrionare . este
• funcția imunologică a pielii .
• funcția de organ de simț .
 Curiozități despre piele

• Pielea umană este gazdă pentru mai bine de 1000 de tipuri de bacterii! Numai pe talpa
umană cresc 20 de tipuri de fungi. Zonele cele mai populate de bacterii sunt: spatele
urechilor, spatele gâtului, părţile laterale ale nasului şi buricul.
•  Suprafaţa totală a pielii umane însumează aproape 2 metri pătraţi şi cântăreşte, în medie,
4kg.
• Dacă ar fi să unim toate capilarele din piele, vom obţine o lungime de peste 15 km! Fiind
intens vascularizată, pielea poate pierde până la 10 litri de apă, prin transpiraţie, în
condiţii de caniculă.
• Pielea se regenerează uimitor de repede. La fiecare minut, 50,000 de celule moarte ne
părăsesc. Aceste celule vor forma praful.
• Putem auzi cu pielea! Nu vă imaginaţi că avem mini-urechi. Există zone ale pielii prin
care sunetul poate fi condus către urechea internă, evitând canalul extern al urechii. O
astfel de zonă se găseşte în spatele urechii, pe osul temporal.