D.D.

        D
DIIC
CLLO
ORR--D
DIIFFEEN
NIILL--TTR
RIIC
CLLO
ORREETTA
ANNU
ULL
Despre D.D.T
Diclor-Difenil-Tricloretanul denumirea prescurtată DDT este un insecticid care
a fost folosit din anii 1940 ca un toxic de contact.

Datorită acțiunii eficiente în combaterea insectelor și toxicității reduse față de

mamifere ca și costului relativ redus de producție a fost folosit pe scară largă
timp îndelungat.

Dezavantajul DDT-ului constă în stabilitatea chimică, remanenței și efectului

de cumulare în sol, alimente și corpul uman.

În decursul timpului s-a constat că unele substanțe chimice rezultate prin

descompunerea lui cauzează tulburări endocrine, s-a presupus că ar avea și un
efect cancerigen.

Toate aceste efecte secundare nedorite au dus în anii 1970 la interzicerea

utilizării DDT-ului în țările industrializate, iar din anul 2004 prin „Convenția
de la Stockholm” s-a interzis folosirea lui pe tot globul pentru agricultură, dar
este în continuare folosit pentru combaterea insectelor care sunt vectori ai unor
boli transmisibile, ca de exemplu malaria sau tifosul exantematic.
Istorie
Pentru prima oară DDT-ul a fost sintetizat în anul 1874 de chimistul austriac
Othmar Zeidler.

Efectul său insecticid a fost observat în anul 1939 de elvețianul Paul Hermann
Müller care va primi pentru această descoperire, în anul 1948, premiul Nobel în
medicină.

Firma „J. R. Geigy AG” unde a lucrat Müller scoate pe piață de DDT-ul sub
denumirea comercială „Gesarol” și „Neocid”.

În Germania care era preocupată de combaterea gândacului de Colorado, interesul

era deosebit de mare pentru noul insecticid, astfel a fost solicitată de la firma
producătoare o cantitate de 10.000 tone de Gesarol, ceea ce depășea posibilitățile
de producție a firmei „J. R. Geigy AG” care va însărcina firma „ Schering AG” de
a produce cantitatea necesară de insecticid
D.D.T in timpul celui de-al
Doilea Razboi Mondial
La sfârșitul anului 1942 DDT-ul este folosit la combaterea păduchilor la soldați.

In anul 1942 Departamentul American pentru Agricultură primește câteva probe

de „Gesarol” din Elveția, pentru încercarea efectului insecticid.

Pe la mijlocului anului 1944 în SUA s-au produs lunar cca.

900 de tone DDT pentru armata SUA, cantitatea lunară produsă la sfârșitul
războiului mondial atingând 1350 de tone.

De asemenea echipamentul unui soldat american care era trimis în Asia de Sud
conținea și o doză de spray cu DDT sau piretrină.
Agricultură

La data de 1 august 1945 „War Production Board” din SUA este de acord cu
producerea liberă a DDT-ului, produs devenit renumit prin rezultatele obținute
în combaterea malariei și tifosului în timpul războiului.
FDA „Food and Drug Administration” are unele rezerve cu privire la DDT,
fiind deja dovedită acumularea insecticidului în lapte și organismul uman, dar
pe atunci FDA nu era autorizată a interzice producerea unui produs suspect,
dar se stabilește procentul maxim admis de 7 ppm în alimente.
Prețul DDT-ului care era de 1 US-$ / livră scade ajungând pe la mijlocul anilor
'50 să fie de numai 0,25 US-$. In anii '60 DDT-ul era de decenii întregi cel mai
folosit insecticid din agricultură, doza fiind de 0,5 – 35 kg DDT/ha.
În regiunile bântuite de malarie această cantitate era de patru ori mai mare.
D.D.T in Romania
200 de site-uri contaminate și aproximativ 2.000 de zone potențial contaminate ies din
România, potrivit unui comunicat publicat la jumătatea lunii august 2015.

Curățați înainte de aderarea la UE Când unitățile de producție a cooperativelor agricole

au fost dezmembrate la începutul anilor 1990, localnicii au furat totul de acolo -
inclusiv pesticide - și l-au ținut în curtea lor.

Până în 1989 toate unitățile agricole de producție cooperativă primeau sute de tone de
pesticide pentru a crește producția.

Lindanul (denumirea comercială a HCH) și DDT erau încă permise în sănătatea

publică, nu există un inventar al surselor de poluare a POP și nu există studii
sistematice pe această temă.

Fără conștientizare publică Potrivit unui raport al țării românești din 2005 realizat de
Arina Cadariu - inginer român, România a produs 6.431 tone / an de HCH în 1989.

Substanțe neidentificate: solid 464.400 kg și lichide 166.282 m3.