Tectonica plăcilor

litosferice
Limitele (frontierele) plăcilor
litosferice
 Ttrei categorii de limite
(frontière) dintre plăcile litosferice:
• - divergente, unde plăcile se îndepărtează una
de alta, între placa A şi B, şi D şi E;
• - convergente, unde două plăci intră în
coliziune, între plăcile B şi C, D şi C;
• - frontière transformante, unde plăcile alunecă
în plan lateral una faţă de alta, dealungul faliilor;
acest tip de limite permite acomodarea
diferenţelor de viteze în deplasarea unei plăci în
raport cu alta, cum este cazul dintre plăcile A şi
E, şi între B şi D, între placile B şi E.
1. Frontiere divergente
 Schema unei zone de divergenţă

• Ieşirea din manta a unui flux de căldură generat de

dezintegrarea unor elemente radioactive;
• Formarea celulelor de convecţie;
• Încălzirea litosferei – dilatarea ei – formarea dorsalei
oceanice;
• Concentrarea căldurii – fiziunea parţială a mantalei
superioare plastice (astenosfera) şi producerea magmei;
• Convecţia produce mişcarea laterală şi îndepărtaea
plăcilor litosferice despărţite de rift,
• Între plăcile litosferice se fomează crusta oceanică
tânără
Secţiune transversală printr-o
dorsală medio-oceanică
 Schema ce ilustrează patru
etape în formarea unui ocean.
• Etapa I – de incipienţă.
• Ridicarea unei mase de
magmă fierbinte spre
baza litosferei
continentale;
• Dilatarea şi bombarea
litosferei;
• Mişcarea divergentă şi
fracturarea generează
formarea vulcanilor
dealungul fisurilor. Ca
exemplu – valea Rio
Grande din SUA;
 Etapa a II-a
Formarea riftului continental

Extensiunea scoarţei continentale contribuie la scufundarea litosferei in trepte;

Formarea unei văi, denumite rift continental;
Vulcanism dealungul fracturilor.
Exemplu, Marele Rift African
 Etapa a III-a, a oceanului primar
(incipient)

-Vulcanismul submers formează primul segment de crustă bazaltică (oceanică)

de ambele părţi ale dorsalei embrionare.
Stadiul de formare a unei mări liniare, cum este, de exemplu, Marea Roşie
 Etapa a IV-a
Formarea oceanului de tip Atlantic
• Lărgirea mării liniare cu elementele
fundului oceanic contribue la
formarea unui ocean de tip Atlantic
cu dorsală bine individualizată, cu
câmpii abisale şi podişuri. Ultimile
corespund marginii crustei
continentale (platformei
continentale), uneori şi a unor
podişuri submerse pe fundul
Oceanului Planetar.
 2. Frontiere convergente

• Placa oceanică ce se formează la frontiera

divergentă, daca suprafaţa Terrei este finită
trebuie undeva să fie distrusă.
• Destrucţia acesteia are loc in limitele de
convergenţă ale plăcilor litosferice. Destrucţia
are loc prin scufundarea în astenosferă a unei
plăci sub altă placă, prin topirea (digestia)
parţială a plăcii scufundate. (Proces cunoscut
sub numele de subducţie spre deosebire de
procesul de spreading din zona de expansiune a
fundului oceanic).
• Rezultatul: - seisme puternice cu
focarele de la suprafaţă până la
adâncimea de 700-720 km, vulcanism
(arcuri insulare vulcanice), şiruri de
munţi cutaţi, deformări, indiferent de
natura plăcilor care intră în coliziune.
 Categorii de convergenţă
• 1. Coliziune dintre două plăci oceanice
(convergenţă de tip Antilez)
• Se scufundă placa cu densitatea mai mare
(de regulă, placa mai veche);
• - Formarea unei zone de subducţie cu o
fosă abisală;
• - Placa în subducţie parţial se topeşte,
magma ce se formează iese la zi, formând
un arc insular vulcanic, cum este în
Pacificul de Vest, de la Mariane pâna la
Kurile Aleutine în nord, fosa Puerto Rico
cu arcul vulcanic al Antilelor de la
marginea Mării Caraibe.
Coliziune dintre două plăci
oceanice
 Convergenţă de tip Andin
• Placa oceanică mai grea se scufundă sub
cea continentală;
• Crusta oceanică bazaltică cu o parte din
sedimente se scufundă în manta;
• La adâncimea de peste 100 km placa
parţial se topeşte cea mai mare parte a
căreia, ca şi în cazul precedent, se
injectează în scoarţă;
• O parte, ajunge la suprafaţă, formând un
şir vulcanic (arc vulcanic continental);
• Materialul sedimentar de pe placa în
subducţie formează o prismă de acreţie.
Exemplu, Pacificul de Est.
Convergenţă de tip Andin
 3. Convergenţă a două plăci
continentale
• Apropierea celor două blocuri continentale
pe masura consumării, în procesul
subducţiei, a plăcii oceanice;
• Materialul sedimentar este comprimat şi
generează un şir de munţi cutaţi
Faza incipientă
 Faza tardivă
Exemplu, formarea munţilor Himalaya în procesul
de sudare a Indiei cu continental Asiatic
 Frontiere transformante
• Frontierele transformante corespund unor falii
majore care afectează litosfera terestră,
îndeosebi litosfera oceanică; Aceste falii
corelează viteza de deplasare a diferitelor plăci
litosferice (ele transformă mişcare convergentă
în divergentă); Exemplu, Falia San Andreas din
California care asigură relaţiile de dinamică
dintre limita divergentă a dorsalei Pacificului de
Est, limita cinvergentş a plăcii Juan de Fuca-
America de Nord şi limita divergentă a dorsalei
Juan de Fuca
 Cu ritmul actual de deplasare (~ 5,5 cm/an), oraşul
Los Angeles, pestes 10 Ma, se va situa la dreapa de San
Francisco
 Concluzii
Pământul este un sistem, in care toate piesele, toate
elementele sale componente formează o maşină
termodinamică.
• Motorul acestei maşini este constituit de
mari celule de convecţie din manta (sau
din mantaua superioară), care transportă
spre suprafaţa terestră un aflux de căldură,
generat de dezintegrarea substanţelor
radioactive...
• În consecinţă se formează formele majore
de relief ale fundului oceanic, ale
Pământului ca planetă, iclusiv şi sistemele
muntoase, care treptat se sudează de
nucleele continentelor.