CHIMIA COMPUSILOR ANORGANICI

FARMACEUTICI

Asistent medical de farmacie

Anul I
Prof. Albu Anca Florina
C8. CONDITIONAREA MEDICAMENTELOR
 Conditionarea este operatia
complementara care urmeaza dupa
prepararea unui medicament si consta in
inchiderea formei farmaceutice intr-un invelis
care-i confera aspectul definitiv.
Conditionarea poate fi considerata ca o
prelungire a prepararii formei farmaceutice,
aceste doua etape, prepararea si
conditionarea primara fiind doua faze
inseparabile.
 Ambalajul sau materialul de conditionare
reprezinta totalitatea elementelor destinate sa
cuprinda sau sa inveleasca unul sau mai multe
produse in vederea asigurarii integritatii
acestora si sa usureze manipularea, pastrarea
si administrarea medicamentelor respective.
 Conditionarea unui medicament se compune din
diferite elemente care indeplinesc unul sau mai
multe din urmatoarele roluri:
• - Rol de protectie contra solicitarilor mecanice,
contra factorilor climaterici sau ai mediului
inconjuratoare;
• - Rol functional - de facilitare a distribuirii
medicamentului si utilizarii lui de catre bolnav;
• - Rol de identificare si informare privind continutul;
• - Rol de promovare a medicamentului - prezentare
atractiva, in armonie cu continutul si care sa inspire
incredere bolnavului.
 Materialul de conditionare si invelisul
propriu-zis trebuie sa raspunda urmatoarelor
exigente:
• - Rezistenta fizica suficienta;
• - Impermeabilitate si posibilitate de
etanseizare;
• - Inertie fata de continut;
• - Inocuitate absoluta (sa nu aiba transfer
ionic);
• - Comoditate la utilizare.
 Materiale de conditionare pentru
medicamente
1. Sticla. Recipiente de sticla
Sticla este unul din cele mai folosite materiale de conditionare.
Avantaje:
• - Transparenta;
• - Stralucire;
• - Impermeabilitate pentru majoritatea agentilor externi;
• - Rigiditate si stabilitate;
• - Rezistenta la socuri termice;
• - Usurinta la curatire si posibilitatea de refolosire;
• - Pret de cost relativ scazut.
Dezavantaje:
• - Fragilitate; Compozitia sticlei
• - Densitate specifica mare.
Compozitia sticlei: Din punct de vedere
chimic, sticla este formata dintr-un amestec
complex de silicati sau borosalicati de sodiu
potasiu, calciu, aluminiu si alte metale.
La obtinerea sticlei se folosesc:
• a) Vitrifianti : cuart sau cristal de stanca si bor
sub forma de borax, care prin topire trece in
anhidrida borica.
• b) Fondanti : oxizi de sodiu, potasiu sau
carbonatii alcalini respectivi.
• c) Stabilizanti : carbonati alcalino terosi si ai
altor metale polivalente, care trec prin
incalzire in oxizi respectivi.
Materiale auxiliare folosite:
• - Afanati – elimina gazele rezultate din
descompunerea termica;
• - Opacizanti;
• - Decoloranti;
• - Pigmenti.
 Proprietatile farmaceutice cele mai
importante ale sticlei sunt:
• - Puritate si permeabilitate;
• - Sterilizabilitate;
• - Proprietati mecanice, fragilitate;
• - Proprietati optice: transparenta;
• - Stabilitate chimica.
Criterii de alegere a tipului de sticla pentru
conditionarea medicamentului:
Alegerea unui anumit tip de sticla se face in functie
de stabilitatea chimica.
Pentru recipiente obisnuite (borcane si flacoane) se
foloseste in mod curent sticla silico-calco-sodica
(sticla ordinara) la care se adauga un mic procent de
oxid de aluminiu pentru cresterea rezistentei chimice
si fizice.
Pentru flacoane si fiole in care se conditioneaza
preparatele injectabile se va folosi sticla cu o
rezistenta hidrolitica inalta.
 Imbunatatirea calitatilor sticlei:
- Sticla se trateaza cu vapori sau solutii de acizi
sau saruri acide;
- Metodele moderne prevad siliconarea sticlei,
care se realizeaza prin: tratare cu
diclordimetilsilan:
• -pe cale uscata;
• -pe cale umeda.
 Prin siliconare, pe langa imbunatatirea stabilitatii chimice a
sticlei, se realizeaza si o mai buna golire a continutului din
recipient.
In functie de rezistenta lor hidrolitica, recipientele de sticla
se clasifica in:
• - Tip I : obtinuta din sticla neutra (de borosilicat), este o
sticla cu rezistenta hidrolitica foarte mare, neutra in masa,
se foloseste pentru confectionarea fiolelor si flacoanelor
pentru preparatele parenterale. Este o sticla cu pret de
cost ridicat.
• - Tip II : obtinuta din sticla silico-calco-sodica (sticla
obisnuita)tratata superficial. Este o sticla din care de
asemenea se fabrica fiole si flacoane pentru preparatele
parenterale, care insa nu pot fi refolosite;
• - Tip III : recipiente confectionate din sticla obisnuita,
cu rezistenta hidrolitica moderata, acest sort fiind
indicat numai pentru conditionarea preparatelor
parenterale neapoase pentru pulberi de uz
parenteral, si pentru preparate de uz neparenteral;
• - Tip IV : recipiente confectionate din sticla silico-
sodico-calcica obisnuita, cu rezistenta hidrolitica
joasa, pentru preparatele lichide, semisolide, solide,
dar nu de uz parenteral.
2. Materiale plastice :
Avantaje :
• - Greutate si volum redus;
• - O mai mica fragilitate decat a recipientelor de sticla;
• - Transparenta;
• - Rezistenta la rupere;
• - Claritate si opacitate;
• - Sililare la cald;
• - Inscriptionare variata;
• - Manevrare usoara;
• - Libertate de design
• - Costuri reduse.
Dezavantaje:
• - Permeabilitate pentru lumina, aer si vapori de apa;
• - Adsorbtia unor componente ale medicamentului;
• - Pierderea unor componente volatile prin absorbtie si
evaporare la suprafata;
• - Patrunderea unor ingrediente utilizate ca aditivi din
materialul plastic in produsul medicamentului prin
dizolvare sau abraziune de suprafata;
• - Rezistenta mecanica insuficienta;
• - Posibilitatea aparitiei unor probleme de toleranta,
toxicitate si stabilitate;
• - Nu sunt rezistente la caldura.
 Structura materialelor plastice :
Masele plastice au o structura macromoleculara de
natura organica. Sunt polimeri inalti formati din
lanturi lungi de monomeri.
Aceste lanturi liniare sau in parte ramificate sunt mai
puternic sau mai slab unite intre ele prin
diferite legaturi:
• - legaturi intre diferiti atomi ai aceluiasi lant (legaturi
covalente);
• - legaturi secundare intre lanturile mai mult sau mai
putin paralele (punti de hidrogen, legaturi polare,
forte Van der Waals).
 Masele plastice poseda doua proprietati
mecanice esentiale:
• - plasticitatea;
• - elasticitatea