ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA COPILULUI CU LARINGITĂ ACUTĂ

Coordonator:
As. Medical Principal

Absolvent:
 DEFINIŢIE

Laringita acută este o afecţiune a laringelui

caracterizată prin inflamaţia acută a laringelui,
determinată de diverse bacterii şi virusuri.
 ETIOPATOGENIE
Epiglotita acută (laringita acută supraglotică)
survine la copiii mai mari cu vârste între 2-6 ani,cu
toate că au fost raportate cazuri şi la sugarii sub 7 luni.
Îmbolnăvirile pot surveni în orice perioadă a anului,
totuşi există o preponderenţă iarna şi primăvara.
La copil afecţiunea este determinată de hemophylus
influenzae tip B,virusul paragripal, mycoplasma
pneumoniae.
 SEMNE ŞI SIMPTOME
Disfonia apare ca o caracteristică a afecţiunilor laringiene şi se poate
manifesta sub diferite forme:
-ca o oboseală a vocii la vorbit sau cântat, numită rezastenie
-răguşeală care se observă la bolnavii cu laringite,paralizii ale corziilor
vocale,tumori
-voce baritonală sau diplofonia care apare în paralizii unilaterale ale
corziilor vocale
-afonie sau pierderea completă a vocii, care apare în paralizii ale
adductorilor, în procese extinse de TBC, lues, cancer, în cele de natură
psihogenă sau în stări de caşexie gravă
-voce enucoidală care apare la tineri în prerioada pubertaţii sau în unele
afecţiuni endocrine
Durerea apare în procesele patologice de tipul tumorilor, ulceraţiilor
herpes, tbc, flegmoane,corpi străini, pericondrită etc. Localizată la nivelul
laringelui, îndeosebi pe epiglotă sau pliurile aritenoepiglotice, şi care se
accentuează în decursul deglutiţiei. De asemenea apar dureri în nevralgii
ale nervului laringeu superior şi în unele afecţiuni endolaringiene.
Tusea din afecţiunile laringelui are diferite caractere: usacată
(laringită, tumori), tuse lătrătoare ca în tusea convulsivă (în
laringita subglotică, difterie), tusea umedă (în traheobronşite).
Dispneea laringiană e dată de toate procesele care îngustează
lumenul laringelui. Această îngustare se poate manifesta prin
modificări de ritm, profunzime a respiraţiei asociată cu cornaj,
tiraj suprasternal şi intercostal etc. Poate să se instaleze brusc
sau progresiv.
Febra de obicei este peste 38.5ºC. La examenul clinic,bolnavul
este dispneic şi axios în toate cazurile. Disfagia este prezentă, aşa
că bolnavul nu poate să şi înghită saliva, copilul lasă saliva să se
scurgă, fără să o înghită (ptialism), ceea ce dă impresia de
hipersalivaţie. Copilul are o poziţie caracteristică: capul este în
poziţie flectată, cu corpul aplecat înainte.Vocea nu este răguşită,
e mai curând,,înăbuşită”,stinsă; stridorul este discret sau
absent. Dispneea este mai ales inspiratorie, dar interesează
ambii timpi respiratori în cazuri grave.Tabloul clinic prezentat
nu este întotdeauna tipic.
 DIAGNOSTIC POZITIV

Examenul clinic şi/sau o radiografie a

părţilor moi ale regiunii cervicale sunt
suficiente pentru suspectarea diagnosticului
de epiglotită.Examenul clinic este sugestiv
pentru diagnosticul laringotraheobronşitei
acute.
Laringoscopia
 CONCLUZII
Am luat ca şi studiu de caz trei copii cu
diagnosticul de laringită acută de pe secţia de
ORL. Prima etapă în studiul cazurilor este
culegerea datelor, obţinând astfel informaţia
despre debutul bolii, istoricul bolii, antecedentele
fiziologice şi patologice ale copiilor, alimentaţia
prezentă, dezvoltarea psihomotorie etc.
Din istoricul bolii rezultă că cele trei cazuri
prezintă simptomatologie respiratorie de cel puţin
2-3 zile,cu disfonie, dispnee şi nelinişte a copilului.
 Examenul clinic la internare dă semne caracteristice
tabloului clinic de laringită acută, aceasta fiind
confirmată de investigaţiile de
specialitate(laringoscopia) şi investigaţiile de laborator.
Am stabilit diagnosticul în funcţie de manifestările de
dependenţă şi sursa de dificultate, am stabilit care este
cauza care conduce la nesatisfacerea unei nevoi
fundamentale, după care am întocmit un plan de
îngrijire.
Obiectivele şi intervenţiile pe care le-am stabilit, au
fost executate corect şi am obţinut rezultatele dorite,
ameliorarea până la vindecarea cazurilor.
Laringita este o afecţiune care dacă nu este tratată
corect şi în timp util poate duce la exitus, fiind
considerată o urgenţă medicală în special la copii.
 EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII
Evoluţia favorabilă cu vindecare 100% dacă
pacientul se prezintă la medic în timp util şi
beneficiază de tratament corespunzător.
Compicaţiile laringitei
În cazul epiglotitei – edem pulmonar, şoc septic,
meningită, otită medie, pneumonie
În cazul laringotraheobronşitei acute – edem
pulmonar, laringotraheită bacteriană
În cazul laringotraheobronşitei membranoase –
infiltrat pulmonar, stop cardiorespirator,convulsii,
edem pulmonar, granulom al corziilor vocale, deces.
 TRATAMENT
Tratamentul se orientează în funcţie de gravitatea
manifestărilor clinice.
Măsurile generale includ:
-expunerea la aer proaspăt
-aerisirea încăperii
-liniştirea copilului
-scăderea febrei cu antitermice (Paracetamol,
Algocalmin,Ibuprofen) sau împachetări reci
-aport hidric – oral sub formă de ceaiuri sau
perfuzabil în funcţie de situaţie şi starea pacientului