Marea majoritate o oamenilor se complac intr-o anumita situatie din simplul motiv ca le

este teama sa intrprinda ceva pt a nu gresi.

Toate emotiile si comportamentele noastre au la baza anumite ganduri si credinte.
Adevarul e ca nu exista persoana care nu greseste.
Aceasta teama de greseala poate proveni din mica copilarie cand, inca nestiind sa facem
diferenta dintre bine si rau, atunci cand comiteam o greseala, oricat de mica ar fi fost ea,
eram pedepsiti cu scopul de a nu repeta acea greseala. Aceasta pedeapsa, indifferent de
natura ei, fizica, verbala sau emotionala, ne-a afectat, constient sau inconstient, de-a
lungul anilor.
Un alt motiv din care s-a dezvoltat aceasta teama, este o stima de sine scazuta, care a
putut fi implementata de parinti prea autoritari, uneori parinti nepasatori sau parinti care
nereusind in viata si-au descurajat copilul repetandu-i continuu “nu vei reusi, nu esti bun
de nimic”. O persoana cu o stima de sine scazuta a putut fi si victima unor colegi prea
impulsivi, care din plictiseala sau din anumite alte motive (entice, culturale etc.), au
batjocorit si traumatizat respectiva persoana de nenumarate ori.
Diversele greseli comise de-a lungul existentei noastre, indifferent de gravitatea lor, au
dus la dezvoltarea acetei temeri si de cele mai multe ori preferam sa “stagnam”, nefiind
constienti ca si a sta si a nu face nimic pt a schimba ceva poate constitui o greseala mult
mai grava decat daca am incerca macar sa intreprindem ceva, oricat de minuscul ar fi acel
ceva.
In spatele fricii de a gresit sta urmatoarea convingere: “nu trebuie sa gresesc, e
groaznic daca gresesc iar daca ajung totusi sa gresesc nu sunt bun de nimic”
De cele mai multe ori ne este frica sa gresim pt a nu-i dezamagi pe cei din jur, pt a nu ne
face de ras, si abia apoi ne gandim ce impact ar putea avea acea greseala asupra noastra.
Probabil daca nu ne-am mai raporta la cei din jur, daca nu am incerca sa ne mentinem o
anumita imagine, care in marea majoritate a cazurilor nu reprezinta ceea ce suntem noi de
fapt, daca am constientiza ca facem parte dintr-o societate, dar suntem individuali, fiecare
fiind unic in felul sau, cu anumite nevoi si aspiratii diferite fata de cei care ne inconjoara,
am reusi san e inhibam aceasta teama de a gresi si am fi capabili sa actionam pt
dezvoltarea personal ape toate planurile.
Aud de multe ori replici de la parinti “pt ce citesti atata si asa nu o sa ajungi doctor” sau
“mai lasa cartea si hai ajuta-ma la bucatarie”. Este trist, foarte trist cum niste copii care
sunt dornici de a avea o cultura generala cat mai vasta si care au visuri de a ajunge
undeva cat mai sus in viata sunt descurajati de parinti sau de anumite persoane care au
influenta asupra lor. Dar, am mai intalnit si cazuri in care copiii erau incurajati sa faca
anumite lucruri pe care si le doresc, indifferent de maretia lor, indifferent de rezultat, in
cazul esecului parintii fiindu-le alaturi si incurajandu-I ca vor mai fi sanse de reusita.
Am intalnit si persoane cu anumite convingeri religioase carora “nu le permite religia”
sa-si doreasca mai mult, sa aspire spre o viata mai buna, fiindu-le frica de divinitate.
Sunt insa, si situatii in care aceasta teama de a nu gresi este benefica atat pt individ, cat si
pt societate, ca de ex. “nu conduc cu viteza pt ca risc sa fac accident”, sau “daca nu invat
nu voi stii la scoala, si atunci mai bine invat decat sa gresesc si sa iau o nota mica”.
Dupa parea mea “cea mai mare greseala a omului este teama de a nu gresi” este complet
adevarata. Ne nastem, crestem, dam nastere la randul nostru, ne crestem copiii asa cum
credem ca e mai bine, mergem la serviciu pt a avea ce pune pe masa si ajunsi la batranete
facem o recapitulare a ceea ce a fost viata noastra, ajungand sa regretam situatiile in care
am fi putut face ceva pt a ne imbuntati existenta, dar din teama de a nu gresi am preferat
sa intoarcem spatele anumitor sanse si ajungem la concluzia ca am avut o existenta
mediocra.
Sunt insa si persoane care au avut curajul sa isi infrunte aceasta teama si, desi nu au
reusit o data, au incercat si a doua si a treia oara si au continuat sa lupte pana au obtinut
ceea ce si-au dorit de la viata, sau cel putin au fost pe aproape. Aceste persoane si-au
inhabit teama de a nu gresi si le-a pasat mai putin de ceea ce au spus altii atunci cand a
gresit sau de ceea ce vor spune in caz de nereusita. Acestea sunt persoanele care si-au
asumat riscul esecului si au vazut partea plina a paharului. Doar ca din pacate aceste
persoane nu sunt foarte numeroase.