Evaluare Psihosocială și

Strategii de Coping
(EPSCO)
Master Consiliere în Asistența Socială
Să ne amintim...
Definiția Globală a asistenței sociale:
Asistenţa socială este o profesie bazată pe practică și o disciplină academică care promovează
schimbarea și dezvoltarea socială, coeziunea socială și empowerment-ul și eliberarea
oamenilor. Principiile justiţiei sociale, drepturilor omului, responsabilităţii colective și respectului faţă de
diversitate sunt centrale în asistenţa socială.
Susţinută prin teorii ale asistenţei sociale, știinţelor sociale, cunoștinţe umaniste și indigene, asistenţa
socială cooptează oameni și structuri pentru a aborda schimbările vieţii și a consolida bunăstarea
(2014 – IFSW, IASSW)

 Abordare sistemică a schimbărilor/problemelor de viață ale oamenilor

 Perspectivele sistemică și ecologică asupra beneficiarilor
 Scopul ultim al oricărei intervenții/acțiuni de asistență socială este creșterea
nivelului de bunăstare a oamenilor
 Cum înțelegem bunăstarea?
Teorii, modele, perspective:
Importanța abordărilor teoretice pentru practica asistenței sociale

Teoria și practica asistenței sociale sunt strâns interconectate

 Teorie - ansamblu de cunoștințe conceptuale ordonate sistematic, care decurg
din unul sau mai multe principii generale
 Principiu - afirmație generală a unei legi sau reguli privind un fenomen dat (ex:
în practica asistenței sociale principiul întrajutorării umane, principiul
autodeterminării etc.)
 Principiile sunt applicate printr-un set de metode și tehnici specific
fiecărui domeniu - proceduri sistematice, căi specifice prin intermediul cărora
se îndeplinesc activități conforme principiilor generale.
 Perspective – abordări teoretice largi, forme de exprimare a diferitelor seturi
de valori şi puncte de vedere asupra lumii, care permit şi facilitează gândirea
într-o manieră organizată, ordonată asupra a ceea ce se întâmplă.
 Îninteriorul unui domeniu științific coexistă adesea mai multe perspective,
uneori chiar contradictorii
 Realitatea socială văzută din unghiuri diferite
Ex.: în asistența socială coexistă mai multe abordări teoretice/perspective
(perspectiva sistemică, ecologică, psihodinamică, umanistă, feministă etc).
(S. Rodat, 2016)
Perspectiva sistemică și perspectiva ecologică în asistența socială

Teoria sistemică
 Ludwig von Bertalanffy (1901–1972) – biolog austriac nesatisfăcut de abordarea
liniară, reductionistă (de tip cauza-efect) prin care erau explicate procesele de
creștere și schimbare la organismele vii

 Teoriile existente pana la acel moment înțelegeau întregul analizându-l în părțile

sale componente

 Von Bertalanffy a redirecționat atenția asupra sistemului ca întreg, asupra

relațiilor din interiorul sistemului și asupra interacțiunilor acestuia cu alte sisteme

 Von Bertalanffy credea că toate lucrurile, vii și nevii, pot fi privite ca sisteme și
că sistemele au proprietăți care pot fi studiate sistematic, științific.
Perspectiva sistemică și perspectiva ecologică în asistența socială

Teoria sistemică (cont.)

 Teoria sistemică a schimbat modul în care oamenii de stiință înțeleg sistemele și
au condus la un nou vocabular (termeni precum sistem deschis și închis, entropie,
graniță, homeostazie, intrări, ieșiri și feedback)

 Principiul “întregul reprezintă mai mult decât suma parților sale”

 Von Bertalanffy a fost influențat de Durkheim și Max Weber

 mai târziu, Uri Bronfenbrenner (1917–2005), a dezvoltat perspectiva ecologică, care

avea sa devină una dintre cele mai influente abordări teoretice în asistența socială
Abordarea sistemică în asistența socială
– Perspectiva biopsihosocială

 Asistența socială are scopul de a promova activ bunăstarea

biopsihosocială a oamenilor (persoane fizice, cupluri, familii, grupuri,
comunități etc.).

 Paradigma “persoanei în mediul ei de viață”

 “[…] cooptează oameni și structuri pentru a aborda schimbările vieţii și

a consolida bunăstarea” (extrs din Definiția Globală a Asistenței Sociale)

“Asistența socială clinică întruchipează esența asistenței sociale” (Brandell,

2011)
Pespectiva ecologică
Adaptare după Bronfenbrenner (1979)
The Ecology of Human Development.
Cambridge, MA: Harvard University
Press
Asistentul social poate
acționa la toate nivelurile
Individul: caracteristici
individuale (vârsă, gen, status
social, starea de sănătate,
evenimente particulare de viață
etc.)
Microsisteme: Pattern-uri de
activități, roluri, relații
interpersonale experimentate
direct într-un anumit context
Mezosisteme: Interrelații dintre
două sau mai multe sisteme în
care subiectul este activ
Exosisteme: sisteme în care
subiectul nu este activ, dar care
îl influențează
Macrosistem: Legislatie,
Cultura, Context social, Admin.
centrala
De ce avem nevoie de evaluare psihosocială temeinică în
practica asistenței sociale? (Brainstorming cu clasa)
 Ajută la realizarea unui tablou cât mai complet asupra factorilor care contribuie la diferitele
situații de dificultate trăite de oameni și la identificarea cauzelor acestor situații 
indentificarea de soluții eficiente

 Conduce la identificarea cât mai corectă a resurselor existente în mediu

 Poate contribui la îmbunătățirea colaborărilor interprofesionale

 Reducerea stresului beneficiarilor (evitarea re-traumatizării)

 Îmbunătățirea procedurilor de lucru, un mai bun management al activităților (timp, resurse,

dosare, rapoarte etc.)

 Când se bazează pe un instrumentar de lucru flexibil, poate conduce la o mai bună colectare a
datelor din teren

 Poate îmbunătății relația dintre beneficiari și profesioniști

 O practică de evaluare psihosocială eficientă poate avea, în timp, impact la nivelul serviciilor
sociale oferite unei anumite categorii de beneficiari
  Deciziile pe care le iau asistenții sociali în practică au
un impact semnificativ asupra oamenilor cu care
lucrează
Evaluare  Atunci când aceste decizii sunt inexacte (fie din cauza
unor presupuneri greșite, fie din cauza lipsei de informații
psihosocială bazate pe dovezi) clienții pot fi afectați în mod profund.
Prin urmare:
temeinică  Pentru a furniza servicii eficiente și etice, asistenții
(pespectiva sociali trebuie să fie conștienți de întreg contextul de
viată al beneficiarilor

ecologică)  Potențialele bariere în înțelegerea adecvata a situației

de viată a beneficiarilor pot apărea la toate nivelurile:
micro-, mezzo- și macro-.
 Deși asistenții sociali pot avea mai puțin control asupra
constrângerilor care există la nivel mezzo- și macro- decât
asupra celor de la nivel micro-, ei trebuie totuși să înțeleagă
procesele de nivel mezzo- și macro-.
Modelul biomedical
 DSM-5 - Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, aflat la a 5-a ediție
 instrument de diagnosticare elaborat de Asociația Americana de Psihiatrie (APA)
 revizuit ultima data în anul 2013 (o nouă revizie în lucru la acest moment)
 cel mai utilizat manual pentru diagnosticare psihiatrică

 Descrie categorii simptomatologice (ex. tulburari cognitive, comportamentale, de

personalitate, de dezvoltare etc.) în interiorul cărora sunt definite afecțiuni psihice
distincte (depresie, anxietate, sindrom de stres prost-traumatic, autism etc.)
Modelul biomedical - avantaje

 Aplicații în nenumărate domenii, nu doar cel

medical (psihologie, justiție, piața forței de
muncă etc.)

 Ajută la delimitarea cazurilor grave/urgente,

unde este nevoie de intervenție rapidă

 Încurajează crearea (sub)specializărilor

Modelul biomedical - dezavantaje

 Caracterul normalizant Dezechilibrul văzut

ca o manifestare “deviantă”  abaterea de la
“norme” are consecințe marcante în plan
individual (stigmatizare socială)
 Asumpția unui “normal” predefinit la nivel
social
 Limitări în planul practicii  dictează un mod
particular de lucru cu persoanele
 Depersonalizarea beneficiarilor prin reducerea
la un diagnostic (o “etichetă”)
 Îngrădirea relației profesionale dintre
asistentul social și beneficiar