Evaluare Psihosocială și

Strategii de Coping
(EPSCO)
Master Consiliere în Asistența Socială
 “[…] presupune atât un proces, cât şi un produs
pe care se bazează procesul de asistare ”
Ce înseamnă să (Siporin, 1975, 219 apud Toseland & Rivas,
evaluarea? 2009, 216)
 Proces: colectarea, organizarea şi
analizarea informaţiei/datelor
 Produs: un set de declaraţii (scrise sau
verbale) privind cazul, utile în dezvoltarea
planurilor de intervenţie
 • Concepte similare în limbajul colocvial
• Diferenţe
 Diagnoza: presupune în principal identificarea
Evaluare acelor aspecte care împiedică buna funcţionare a
individului în mediul lui de viață.
vs.  Evaluarea: se focalizează în egală măsură pe
Diagnoză identificarea aspectelor problematice (provocări)
şi a celor pozitive (oportunități, resurse existente
și potențiale) pe care le întâmpină persoanele,
precum şi pe înțelegerea contextului de viață al
persoanei din perspectivă sistemică/ecologică.
 Principiul pâlniei (Fisher, 1978)
• Iniţial, informațiile colectate sunt nestructurate
şi neclare
• Asistentul social colectează datele lipsă în baza
unui instrumentar de lucru
• Informaţia este sortată şi organizată sistematic
Evaluarea ca • Procesul de evaluare se îngustează, focalizându-
proces se pe aspectele asupra cărora ar trebui să se
intervină
Câtă informaţie este necesară?
• Minimul necesar, nu maximul posibil
• Evitarea re-traumatizării beneficiarilor prin
reiterarea situațiilor/ experiențelor
dificile/traumatizante.
Perspectiva liniară
asupra evaluării

Evaluarea este cel mai des înțeleasă

într-o logică liniară – 2 accepțiuni:
 ca parte integrantă a procesului
de intervenție:
 necesitatea continuității:
evaluări inițiale,
intermediare/de parcurs și finale
 ca proces de sine stătător
 evaluarea în sine are mai multe
etape organizate sistematic și
liniar
Evaluarea ca parte a procesului de intervenție (1)

 Evaluarea - instrument de ajutor în planificarea

muncii viitoare, începutul procesului de ajutorare
a unei alte persoane în identificarea zonelor de
creștere și schimbare
 Scopul este identificarea nevoilor – nu este
niciodată un scop în sine (Taylor & Devine 1993)
 Evaluarea - fundamentul procesului de asistență
socială
 Reprezintă prima oportunitate a asistentului social
de interacționa cu persoanele pe care le ajută.
 Poate fi percepută negativ de persoane ca o
judecată asupra caracterului sau
comportamentului lor
Evaluarea ca parte a procesului de intervenție (2)

Modelul ASPIRE Modelul ASIRT

(Sutton, 1999) (Thompson, 2005)

 AS – Evaluare (Assessment)
 AS – Evaluare (Assessment)
 P – Planificare (Planning)
 I – Intervenție
 I – Intervenție (Intervention)
 R – Re-evaluare
 RE – Re-evaluare (Review)
 T – Încheiere (Termination)
Evaluarea ca proces de sine stătător

 Literatura de specialitatea ne
oferă mai multe modele ale
procesului de evaluare în
asistența socială
 Majoritatea modelelor se
bazează pe o logică lineară,
prezentând o serie de pași
care trebuie parcurși de
asistentul social angajat în
procesul de evaluare
 Etapele procesului de evaluare
(Milner și O’Bryne, 2009)

 Pregătirea – decizii cu privire la scopul

evaluării, cu cine trebuie să ne întâlnim, ce
fel e informații vom colecta etc.
 Colectarea datelor – adunarea de informații
relevante
 “Ponderarea” datelor – se analizează
global informațiile colectate pentru a stabili
dacă persoana are nevoie de ajutor și, dacă
da, care este gravitatea situației
 Analiza datelor - se analizează în detaliu
informațiile colectate pentru a pune bazele
procesului de intervenție
 Utilizarea datelor – în această etapă se trag
concluzii cu privire la caz și se fac
recomandări concrete de acțiune
Să reflectăm...

Ce tipuri de erori poate face asistentul social în procesul de evaluare?

Practica reflexivă – implicații pentru procesul de
evaluare

 O condițiile prealabilă pentru a

deveni un practician „reflexiv”
este conștientizarea că
“procesul” reprezintă numai o
parte a intervenției.
 Procedurile sunt necesare pentru
asigurarea lucrului sistematic și
organizat, însă o practică reușită
integrează în proces valori,
abilități și cunoștințe specifice
asistentuței sociale.
Evaluarea centrată pe persoană (nu pe proces)

 Pornește de la scopul de creare a

relației profesionale cu persoana
asistată
 Apoi, focus pe colectarea de
informații
 Emiterea de recomandări, prin
implicarea directă a persoanei
asistate în identificarea de
soluții posibile, bazat pe
resursele existente