Evaluarea copilului cu

CES
Obiective

 Să își precizeze termenul de evaluare

 Să cunoască funcții ale evaluării
 Să cunoască diferitele componente ale procesului de evaluare
 Să cunoască, să diferențieze și să implementeze diferite abordări ale
evaluării psihopedagogică
 Să cunoască și să aplice criterii de selecție a testelor standardizate de
evaluare în cazul copiilor cu CES
 Să elaboreze itemi de evaluare în diferitele abordări adecvate evaluării
copiilor cu CES
Evaluarea- definire

 Evaluarea-proces ce presupune colectare de informaţii despre un elev în scopul luării de

decizii (Pierangello și Giuliani, 2002).

 Gearheart și Gearheart (1990): “proces ce pp. colectarea sistematică și interpretarea

unei mari varietăți de informații pe care se bazează deciziile instructiv/ educative și de
intervenție și, când este cazul, clasificare și decizii de orientare. Evaluarea este în principal
un proces de rezolvare de probleme.”

 Proces de analiză şi de rezolvare de probleme

 Colectare sistematică a informaţiilor, interpretare pe care să se bazeze deciziile

instrucţionale, terapeutice, clasificarea şi orientarea
 Evaluarea psihologică face referire la integrarea cuprinzătoare a
informațiilor din multiple surse- incluzând teste standardizate, informale,
chestionare, interviuri clinice structurare, interviuri, documente medicale,
școlare, date provenind din observație- pentru a face inferențe referitoare
la caracteristicile mentale sau comportamentale ale unui individ sau
pentru a face predicții cu privire la comportamentul acestuia (Furr and
Bacharach, 2013; Hubley and Zumbo, 2013)
 Evaluarea psihologică implică acțiunea de testare și de măsurare, dar, în
plus și acțiunile de interpretare a rezultatelor, de integrare a lor într-un set
de informații care să descrie cât mai corect și mai exact situația
subiectului, în ceea ce privişte procesele mentale şi comportamentul.
 Evaluarea psihologică are în vedere evaluarea mecanismelor şi funcţiilor psihice
a acestuia şi se realizează prin observaţie clinică, teste specifice şi raportare la
standardele existente, cu scopul identificării unor condiţii sau stări patologice în
aria cognitivă, afectivă, de comportament sau a personalităţii - psihodiagnostic şi
formularea unui program de intervenţie psihologică de specialitate. (2) Evaluarea
psihologică se realizează de către psihologi cu drept de liberă practică, cu atestat
în psihologie clinică, din sectorul public sau privat, în condiţiile legii.

 Cf. ORDIN Nr. 1985/1305/5805/2016 din 4 octombrie 2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea
şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi
profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării copiilor cu
dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale
 Categorii principale ale testelor:
 (1) teste de inteligență, (2) teste neuropsihologice, (3) teste de
personalitate, (4) teste clinice (e.g., depression, anxiety), (5) teste de
cunoștințe, (6) teste de aptitudini, (7) teste de interese și ocupaționale.
 Primele 4 categorii sunt folosite mai frecvent pentru determinarea unei
dizabilități.
 Evaluarea educaţională realizează stabilirea nivelului de cunoştinţe,
priceperi, deprinderi, corelarea cu potenţialul individual şi nivelul actual al
copilului, dar şi identificarea problemelor şi a nevoilor educaţionale
speciale.
 Evaluarea educaţională are în vedere stabilirea nivelului de achiziţii curriculare, a
gradului de asimilare şi corelare a acestora cu posibilităţile şi nivelul de dezvoltare
cognitivă, psihomotorie şi socio-afectivă a copilului, precum şi identificarea
decalajelor curriculare, a particularităţilor de învăţare şi dezvoltare. (2) Evaluarea
educaţională este realizată, după caz, de către cadrul didactic care lucrează
direct cu copilul în unităţile de învăţământ antepreşcolar şi preşcolar,
învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar, dirigintele pentru
învăţământul gimnazial şi liceal, în colaborare cu consilierul şcolar şi profesorul
itinerant şi de sprijin, alţi profesionişti din echipa multidisciplinară.

 Cf. Ordin comun

 Evaluarea complexă presupune colectarea și coroborarea de date
despre persoana evaluată, din mai multe puncte de vedere: domenii ale
evaluării- medicală, psihologică, educaţională, socială.
 2 etape:
 evaluarea multidisciplinară
 La nivelul echipelor multidisciplinare
 Serviciul de evaluare complexă a copilului din cadrul DGASPC (SEC)
(evaluarea multidisciplinară și aplicarea criteriilor biopsihosociale)
 Comisia pentru protecția copilului din CJ (CPC)
 Serviciul de evaluare și orientare școlară și profesională din CJRAE (SEOSP)
 (evaluarea multidisciplinară, psihoeducațională și aplicarea criteriilor OȘP
de către COSP
 Comisia de orientare școlară și profesională organizată la nivelul CJRAE
(COSP)
 Evaluarea pentru expertizare se realizează în vederea încadrării în grad de
handicap și, respectiv orientării școlare și profesionale. Evaluarea pentru
expertizare se face prin prisma modelului explicativ actual al dizabilității,
respectiv a modelului bio-psiho- social.
 Aspecte fundamentale ale evaluării copilului
cu CES :

 Schema de intervenţie în care este cuprins copilul cu nevoi speciale

IDENTIFICARE- DIAGNOZĂ- ORIENTARE- INTERVENŢIE- RECUPERARE/

REABILITARE- INTEGRARE ÎN COMUNITATE
 Tipul de decizie determină tipul de informație de care ai nevoie.
 Decizii diferite- instrumente diferite, procese diferite
Scopul evaluării

 Screening
 diagnostic
 încadrare și OȘP
 Dezvoltarea PIP
 Planificarea instrucţiei şi adaptare
 monitorizarea progresului
 Evaluarea unor programe
 Evaluare instituțională
Screening

Screeningul este examinarea iniţială, aplicată “în masă”, care constă în aplicarea
unui ansamblu de procedee şi tehnici de investigaţie unei populaţii în scopul
identificării prezumtive a unei boli, tulburări, anomalii sau a unor factori de risc.
 Exemplu:
Social Communication Questionnaire/ Chestionarul comunicării sociale
(SCQ-R)
Caracteristici ale instrumentelor de
screening (APA)

• Folosit pentru identificarea indivizilor cu un potențial risc pentru a dezvolta o tulburare

• Indică nevoia unei evaluări aprofundate sau intervenție preliminară
• Scurt
• Scop limitat
• Ușor de administrat
• Cuprinde scoruri cutt off
• Nu oferă un diagnostic și nu oferă o indicație definitivă a unei condiții particulare sau
tulburări
Componente ale procesului de evaluare în
scop diagnostic

 Culegere de date
 Analiză
 Evaluare propriu- zisă
 Determinarea unui diagnostic/ interpretare
 Recomandarea
Evaluarea diagnostică

 Procesul prin care folosim informații din evaluare pentru a determina dacă
tiparul de simptome manifestate de o persoană este concordant cu
criteriile diagnostice pentru o anumită tulburare.

 Sisteme de clasificare
 Elemente ale unui diagnostic: criterii și descriptori, subtipuri și specificatori,
diagnostic principal , diagnostic prezumptiv
 Informare
părinți și Efect asupra experienței și a
consiliere cunoștințelor specialistului

Recomandări trimiteri prognostic Alte testări

Diagnostic și sinteza rezultatelor evaluării

Teste și Observați Testare Testare

istoric interviu informală
rapoarte a standardi
anterioare zată

Abilități și experiență clinică

Clasificarea internațională a
funcționării (OMS, 2001)

 Cadru general de descriere a stărilor de sănătate și a celor asociate

stărilor de sănătate
 Dacă ICD-11 oferă un cadru etiologic, CIF oferă un cadru pentru
clasificarea funcționării și a dizabilității
 Sistem de clasificare cu scopuri multiple
 Folosit pentru a surprinde efectul funcțional al unei boli sau tulburări
 Instrument de investigație clinică și educațional
 Ex. Nu diagnosticăm prezența unei tulburări de comunicare, ci evaluăm și
funcționarea în comunicare în mediul său.
Ce cuprinde?

 1. Componente ale funcționării și dizabilității

 Organism (structuri și funcții)

 Activitate și participare

 2. Factori contextuali (factori de mediu și personali)

 CIF vede funcționarea și dizabilitatea ca rezultante ale interacțiunii
fdinamice dintre stările de sănătate (boli, leziuni, traumatisme etc.) și
factorii contextuali.

 Nu este clasificată persoana, ci situația în care aceasta se află.

 1. Structuri și funcții
 Ex. Diagnostic și definirea naturii problemei
 2. Activitate și participare: abilitatea de a participa în activități curente
sociale, de comunicare, autoîngrijire și poate realiza sarcini care pot fi
relevante în domeniul formării sau profesional.
 Cum îl afectează o tulburare de comunicaer abilitatea de a funcționa în
viața de zi cu zi, societate, ocupație sau educație?
Istoric, interviu, observație etc
3. Factori contextuali: caracteristici personale socio- culturale, educaționale,
factori de mediu care pot împiedica sau facilita comunicarea
Monitorizarea progresului

 Rata de achiziție
 Continuă sau periodică
 Achiziție, menținere transfer
 Calități ale instrumentelor (aplicarea repetată și conținut)
Proiectarea activităților instructiv-
educative

 Conținut
 Strategii
 Așteptări realiste
Când evaluăm pentru proiectare...

 Descriere calitativă a modului în care elevul învaţă: modalităţi, preferinţe,

motivaţie etc.
 O enumerare a abilităţilor lui
 Informaţii despre interesele pe care elevul le are
 Informaţii despre gradul de modificabilitate
 Ce măsuri ar trebui luate pentru a obţine învăţare din partea elevului?
 Cum răspunde elevul la actul de predare ?
 Informaţii despre contextele în care evoluează elevul
 Care sunt deficitele funcţionale în învăţarea şcolară ?
 Ce elemente ale mediului (pedagogic, fizic, psihologic, echipament
etc.)pot spori sau împiedica învăţarea şi participarea?
 Care sunt nevoile reale pentru ca el să poată realiza o activitate sau să
participe?
 Ce tip de echipament ar putea ajuta participarea?
 Ce elemente ale personalităţii elevului ar putea facilita sau împiedica
învăţarea?
 Tipuri de abordări ale evaluării psihopedagogice

 Evaluarea normativă - colectarea de informații despre individ conform

unor proceduri standardizate și interpretarea acestora prin raportarea
performanței individului la o normă, la un grup normativ.

 Evaluarea normativă măsoară performanţa individului în anumite domenii

de dezvoltare, prin raportarea ei la un standard care a fost obţinut prin
testarea în aceleași condiţii a unui eşantion reprezentativ.
 Evaluarea normativă permite luare de decizii cu privire la ierarhizare,
clasificarea indivizilor, dar informează mai puţin domeniul intervenţiei
psihopedagogice
Cerințe legate de conținuturile testelor
administrate copiilor cu dizabilități

 Instrumentul cuprinde itemi ce descriu comportamente pe care ne

aşteptăm ca un copil cu dizabilitate auditivă/vizuală şi/ sau deficite
motorii să le demonstreze.
 Instrumentul cuprinde un număr suficient de itemi la nivelurile bazale ale
dezvoltării pentru a putea identifica nivelul actual şi a putea măsura
progresul în dezvoltare.
 Itemii sunt adecvaţi vârstei cronologice.
 Există suficiente exemple pentru a clarifica itemii şi a determina cum
poate fi observată o anumită abilitate la copiii cu dizabilităţi.
 Evaluarea criterială presupune evaluarea prin raportare la un criteriu sau
un standard (de ex. evaluarea prin raportare la standardele curriculare
minimale). Acest standard sau criteriu desemnează un nivel acceptat de
demonstrare a unei abilități/ competențe.
 Descriptorii sunt criterii de evaluare, formulate în termeni calitativi, care
cuprind descrieri ale modului de manifestare a unei competențe și permit
prin specificații, determinarea unui nivel la care respectiva competență
este prezentă în individ.
 Descriptorii de performanţă descriu în termeni comportamentali, observabili,
grade de manifestare a unei competențe școlare.
 Standardele curriculare de performanţă sunt criterii de evaluare a
performanței școlare elaborate prin raportare la curriculum.
 Ex.
 Ob. Cadru: Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului scris
 Std. Citirea conștientă și corectă a unui txt
 Formularea ideilor principale ale unui text narativ
 Identificarea secvențelor narative, descriptive și dialogate dintr-un text citit
 Desprinderea unor trăsături fizice și morale ale personajelor dintr-un text citit
Evaluare ecologică

 Observarea directă şi evaluarea unui copil în multiplele contexte în care

acesta funcţionează
 Cum medii diferite influenţează diferit
Întrebări de referinţă pentru o evaluare ecologică

 În ce contexte elevul prezintă dificultăţi?

 În cadrul acestor contexte, există situații în care elevul funcţionează în

mod adecvat?
 Care sunt expectanţele de ordin şcolar şi comportamental în fiecare
dintre aceste medii?
 Ce diferenţe există între contextul în care elevul prezintă cele mai puţine şi
cele mai mari dificultăţi?
 Ce implicaţii au în plan instrucţional aceste diferenţe?
Overton (1996)- mediul total de învăţare

 Interacţiunea dintre elevi, profesori, colegi în clasă şi alte medii şcolare

 Prezentarea materialelor şi a informaţiei
 Selecţia şi utilizarea materialelor pentru instruire
 Aranjarea clasei, a mediului
 Interacţiunile elevilor în alte medii
 Etape ale unei evaluări ecologice (după Carroll, 1978):
 Delimitarea scopurilor evaluării;
 Formarea unui cadrul conceptual care să permită să evaluăm elevul și
mediul;
 Implementarea planului de evaluare;
 Evaluarea rezultatelor;
 Dezvoltarea unor ipoteze;
 Dezvoltarea unui plan de intervenție pornind de la aceste ipoteze.
 Minighid al parametrilor urmăriți în interacțiunea părinte-copil-Parametrii generali
(Haynes și Pindzola, 2008)

1. Încurajează comunicarea prin indici vizuali

2. Răspunde la comunicare întărind-o printr-o acțiune sau un enunț

3. Împărtășește cu copilul

4. Alternează direcția de împărtășire adult/copil

5. Vorbește despre contextul prezent

6. Modelul este desfășurat în timp pentru a coincide cu
momentul de atenție împărtășită

7. Vorbește la nivelul privirii copilului

8. Încercări reușite de a interpreta producțiile copilului și

intervențiile comunicative

9. Creează oportunități de comunicare utilizând sabotajul sau

pauza

10. Nu anticipă nevoile copilului pentru a nu reduce ocaziile de

comunicare
 Parametri verbali indicatori ai adaptării limbajului adultului la posibilitățile copilului:

 Reduce lungimea propoziției

 Reduce complexitatea propoziției

 Repetă frecvent

 Parafrazează enunțurile
 Folosește tipare exagerate de intonație

 Pune accent pe cuvintele importante

 Folosește vocabular concret, cu frecvență crescută în limbă

 Nu vorbește prea mult, ca să domine conversația

 Nu folosește excesiv întrebări și comenzi

 Folosește un ritm mai lent în vorbire

 Evaluarea dinamică- abordare constructivistă

 Scopul de a explora natura procesului de învăţare, pentru a obţine

modificarea cognitivă necesară şi a spori efectul predării
 Dialog între cei doi examinator- elev ce poate lua diverse forme:
 Modelarea unei sarcini
 Oferire de indicii
 Solicitarea ca elevul să descrie procesul de gândire
 Prezentarea relevanţei sarcinii
 Laudă şi încurajare (Hoy and Gregg, 1994)
 Interacţiunea permite examinatorului să găsească răspunsuri la câteva
întrebări:
 Procesul de gândire
 Răspunsul elevului la o situaţie de învăţare (cu promptare, feedback,
modelare etc., metode şi mijloace ce produc şi menţin schimbarea)
 T- I- PT
 Mediere, promptare graduală
 În contextul intervenţiei educaţional- recuperatorii, evaluarea trebuie
privită ca un proces continuu, dinamic, de cunoaştere şi estimare
cantitativă şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţii de
învăţare a copilului, de planificare şi programare care orientează
elaborarea planului de servicii personalizat şi programele de intervenţie
personalizate.