Evaluarea programelor

Metode de colectare a datelor

Cercetările calitative – descriptive, descrierea unui eveniment, fenomen. Dependente de context/
multitudine de factori.
Metode inductive – de la specific la general/ pe baza descrierii, observației, experimentelor –
generăm o teorie generală.
Încearcă să genereze teorii/ cele cantitative verifică teoriile ( Dacă avem nelămuriri – calitativ;
după ce totul devine clar - cantitativ)
Se obţin informații referitoare la organizarea şi funcţionarea programului sau experienţe ale
celor implicaţi în program.
Prin utilizarea metodelor calitative se încearcă găsirea unui răspuns la următoarele tipuri de
întrebări:
1. Cum funcţionează programul?
2. Care este perspectiva participanţilor în programul respectiv? Cât sunt ei de mulţumiţi cu
desfăşurarea sau cu rezultatele programului? Care este rolul fiecărui actor implicat? Care sunt
principalele nemulţumiri şi care sunt cauzele acestora?
3. Cum s-au desfăşurat anumite activităţi ale programului?
 Analiza documentelor

Utilizare frecventă - economie de resurse: timp, bani, personal.

Analize diverse - analiza rapoartelor, evidențelor contabile, diferite detalii legate de
program. Provenienţa documentelor poate fi diversă: organizaţia finanţatoare,
implementatoare, contractantă sau subcontractantă sau alte surse.

Avantaje – datele sunt deja colectate (pe arii mai mari, pe o perioadă mai lungă de
timp, pe diferite probleme de interes/sectoare)

Dezavantaje - documentele au vizat alte scopuri (lipsesc informații), nu știm

întotdeauna cum au fost intocmite documentele sau de către cine, datele pot fi vechi sau deși
sunt informații recente nu se mai aplică actualului context, există posibilitatea ca informațiile
să fi fost ușor modificate/ajustate pentru a se potrivi scopului.

Tipuri de documente
Documente oficiale
Diferite statistici economice, sociale, politice, culturale (analiza secundară și terțiară de
date)
Documente private, materiale de presă
 Observația

Observaţia - metodă cu multiple avantaje. Caracterul non-invaziv permite obţinerea unor

informaţii nedistorsionate, spre deosebire de cele obţinute prin interviu sau prin sondajul de opinie
unde efectul de dezirabilitate socială este mai pregnant.
Observația – este directă, se desfășoară în mediul subiecților, permite studierea unor subiecți
care nu pot sau nu vor să se exprime, permite comparații (diferențe valori declarate valori reale / ce
spui și ce faci).
Observații participative și non-participative.
Observații deschise (observatorul își declară calitatea) sau ascunse.
Observația naturală (observăm tot) sau sistematică – folosim grila de observație în funcție de
scopul nostru.

Dezavantaje – presupune costuri mari, efort, timp.

 Interviul
Individual sau de grup, structurat sau semi-structurat (întrebări de bază, discuții informale),
față în față sau la telefon – număr mic de cazuri, informații diverse, complexe (importantă
selectarea cazurilor).

Focus grup – participanți diverși, grupul nu trebuie să fie foarte eterogen – prea multe
aspecte, dar nici prea omogen. Evităm includerea unor persoane cu autoritate.
Scop - surprinderea cât mai detaliată a atitudinilor, credinţelor, sentimentelor, experienţelor şi
reacţiilor respondenţilor. Particularitatea focus-grupului este interacţiunea.
Avantaj - poate furniza o cantitate mai mare de informaţii într-o perioadă mai scurtă de timp
comparativ cu observația, economisind astfel resurse (timp, bani, personal). În timp ce în cadrul
observaţiei cercetătorul asteaptă ca lucrurile sa se întâmple, în cadrul focus grupului el conduce
direcţia investigaţiei în sensul dorit.

O variantă este cea în care sunt convocaţi experţi (metoda Delphi), în care se urmăreşte
ajungerea la o soluţie sau la evaluarea unor situaţii.
 Focus grup

În evaluarea de programe, metoda FG poate fi folosită în următoarele scopuri:

1. Să înţelegem de ce a apărut o anumită problemă în mediul din care sunt selectaţi participanţii şi în ce măsură
programul respectiv o acoperă;
2. Pentru identificarea nevoilor recunoscute, dar şi a celor latente şi a satisfacţiei fată de modul în care programul
răspunde la aşteptările lor;
3. Găsirea unor posibile soluţii pentru eventualele probleme ale programului;
4. Pentru a afla posibilele reacţii faţă de anumite soluţii propuse de diferiţii actori implicaţi in program;
5. Aflarea atitudinilor faţă de anumite instituţii sau programe sau a încrederii în acestea.
 Ancheta /sondajul de opinie

 Număr mare de cazuri (eșantionare)

 Atitudini, opinii, percepții, informații diverse (reale sau nu?) – instrument chestionar
 Diferite tehnici – față în față, telefonic, poștă (poștă electronică), auto-aministrat
 Întrebări deschise/închise incluse în chestionar