Lucrare individuală la normarea și

salarizarea muncii

Tema: Felurile de normative ale muncii.

Difirența dintre norme și normativele
muncii.
Studentul: Mîțu Victor Grupa: AA-202M

Verificator: Gheorghița Maria, dr.prof.univ.

 Normarea muncii reprezintă o parte componentă a administrării şi
include determinarea cheltuielilor de muncă (timp) necesare pentru
îndeplinirea lucrărilor (fabricarea unităţii de producţie) de către salariaţi şi
stabilirea pe această bază a normelor de muncă.
 Normele de muncă

Norma de muncă reprezintă sarcina de muncă ce se stabileşte unui

angajat care are calificarea corespunzătoare și cuprinde acţiunile utile ale
acestuia, precum şi acele întreruperi reglementate, fără de care nu este
posibilă realizarea sarcinii de muncă prescrisă, se determină pentru toate
categoriile de personal şi servește ca factor de organizare a producţiei şi a
muncii.
În același timp norma de muncă are următoarele funcții:
 Stabilește nivelul productivităţii muncii;
 Servește drept măsură a cheltuielilor de muncă (manopera);
 Servește pentru remunerarea muncii.
 Normele de muncă

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinescă norma de muncă pentru a fi efectivă:

Să respecte Să ţină cont Să ofere

Să fie Să aibă un
condiţiile de condiţiile perspectiva de a
proiectată la grad de
organizării nou fi realizată de
un nivel încordare care
ergonomice a introduse, orice muncitor,
superior; să permită
muncii;  modificări în care a însuşit îndeplinirea ei
tehnologie şi calificarea cu uşoare
metode corespunzătoare; depăşiri;
avansate de
 Normele de muncă
Norma de muncă poate fi exprimată în felul următor:
 Norma de timp – timpul stabilit unui executant pentru efectuarea unei unităţi de
activitate;
 Norma de producţie – cantitatea de produse sau de lucrări stabilite a se efectua
într-o unitate de timp de către un executant;
 Sfera de atribuţii – reprezintă ansamblul atribuţiilor şi sarcinilor de muncă
stabilite unui executant;
 Norma de servire – locul de muncă, delimitat prin suprafaţa sau înzestrarea sa în
care executantul îşi exercită atribuţiile sau sarcinile de muncă;
 Norma de personal – numărul de lucrători, meseria (funcţia) lor şi nivelul de
calificare necesar pentru realizarea de către un executant colectiv a unui
ansamblu de sarcini normate de muncă în condiţii tehnice şi organizatorice
 Normele de muncă

Normele de muncă pot fi clsificate după următoarele categorii:

1. După sfera de aplicabilitate : 3. După stadiul de aplicare:

• Locale • Definitive
• Unificate • De însuşire
• Provizorii
2. După complexitatea lor: 4. După numărul de destinatari:
• Norme pe elemente • Individuală
• Norme grupate • Colectivă
 Normativele de muncă

Normele de muncă se determină în baza normativelor de muncă

elaborate în mod centralizat sau nivel local.

 Normativele de muncă reprezintă mărimile reglementate ale cheltuielilor

de muncă  (timp) pentru îndeplinirea elementelor sau complexelor de
lucrări, deservirea unei unităţi  de utilaj, a locului de muncă, subdiviziuni
interioare, precum şi a efectivului de salariaţi necesar pentru îndeplinirea
funcţiilor de producere şi administrare sau a volumului de lucrări prevăzut
pentru o unitate de măsură, în funcţie  de condiţiile tehnico-organizatorice
şi factorii de producţie.
 Normativele de muncă

  Normativele de muncă se clasifică în:

 normativele de timp
 normativele întreruperilor reglementate
 normativele de personal
 normativele timpului de deservire
 normativele regimurilor de funcţionare a utilajului, precum şi normele de timp,
de producţie şi de deservire, diferenţiate  pe elementele procesului de muncă,
nivelul de grupare  a cărora este mai redus faţă de normele de muncă ce
urmează a fi stabilite.
 Normativele de muncă

Conform domeniului de aplicare normativele de muncă se divizează în:

 normative de muncă interramurale – normative de muncă cu caracter unificat
elaborate ţinînd cont de condiţiile tehnico-organizatorice generalizate în unităţi din
diferite ramuri;
 normative de muncă ramurale – normative de muncă elaborate pentru lucrările
specifice unei ramuri concrete. La elaborarea acestora se efectuează cercetări în
unităţile unei ramuri aparte;
 normative de muncă locale – normative de muncă elaborate nemijlocit în unităţi
şi la acele feluri de lucrări care sînt specifice pentru unitate şi pentru care lipsesc
norme interramurale sau ramurale.
 Difirența dintre norme și normativele muncii
Norma de muncă reprezintă sarcina de muncă Normativul de muncă este o indicaţie sau o
ce se stabileşte unui angajat. prescripţie obligatorie stabilită de un organ
autorizat în scopul simplificării procesului de
elaborare a normelor de muncă.

Norma de timp – timpul stabilit unui Normativul de timp de muncă – reprezintă

executant pentru efectuarea unei unităţi de mărimi în funcţie de factorii de influenţă şi
activitate. exprimă cantitatea de muncă necesară pentru
efectuarea elementelor procesului de muncă.

Norma de servire – locul de muncă, delimitat Normativul de servire – elementul calculat

prin suprafaţa sau înzestrarea sa în care folosit la stabilirea normei de servire, în
executantul îşi exercită atribuţiile sau sarcinile funcţie de factorii de influenţă, cu specificarea
de muncă. elementului la care se referă.

Norma de personal – numărul de lucrători, Normativul numărului de personal –

meseria (funcţia) lor şi nivelul de calificare elementul calculat folosit la stabilirea, în
necesar pentru realizarea sarcinilor normate funcţie de factorii de influenţă, a normelor de
de muncă. personal.
 Concluzii:
Normativele de muncă sunt baza determinării nomelor de
muncă care prevăd intensitatea medie a muncii salariaţilor.
În același timp norma de muncă este un element important
pentru sistemele de salarizare, ceea ce îi îndeamnă pe
muncitori la realizări cantitative și calitative cît mai ridicate.