Latinitate si

dacism
Studiu de caz
Cuprins:

• Definirea conceptului de latinitate şi dacism

• Care este originea poporului si a limbii române?
• Influenţe în limba română
• Cele două mituri fondatoare
• Susţinători ai latinităţii
• Susţinători ai dacismului
• Concluzie
• Anexe
• Bibliografie
• “Limba românã este limba latinã vorbitã
neîntrerupt în partea orientalã a Imperiului
Roman cuprinzând provinciile dunãrene
(Dacia, Panonia de Sud, Dardania, Moesia
Superioarã si Moesia Inferioarã), din
momentul pãtrunderii limbii latine în
aceste provincii si pânã în zilele noastre.”
(A. Rosetti- Istoria limbii române literare)
Latinitate si dacism

• Latinitatea si dacismul sunt concepte

care desemneaza doua curente de idei
ce strabat cultura si literatura româna.
 Dacismul
• Dacismul este un curent în istoriografie,
afirmat la jumatatea secolului al XIX-lea, prin
absolutizarea (mitizarea) contributiei dacilor
la formarea poporului român.
• Acesta îsi face simtita prezenta odata cu
interesul romanticilor pentru etnogeneza si
pentru mitologia din spatiul traco-dac. Se
contureaza ca un curent de idei, mai mult sau
mai putin unitar, mai ales în perioada
interbelica, de multe ori fiind asimilat cu
 Latinitatea

• Latinitate este un termen care denumeste

actiunea de impunere a limbii latine si a
civilizatiei latine în urma cuceririi Daciei de
• catreIdeea de latinitate începe sa fie afirmata la
romani.
noi de generatia cronicarilor – secolele XVI –
XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce), apoi de stolnicul Constantin
Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir.
• Atinge apogeul
prin
reprezentantii
“Scolii
Ardelene”
(Samuil Micu,
Gheorghe Sincai,
Petru Maior).
 Care este originea poporului si a limbii
române?
• Originea latina ce
atrage prin prestigiul
istoric al Imperiului
Roman si care
compenseaza o serie
de complexe de
inferioritate fata de
SAU…
puterile din jur?
• Originea daca
a carei
popularitate se
explica prin
misterul unei
civilizatii prea
putin cunoscute
dar si prin
fascinatia
arhaicului?
• Astazi se accepta în general ca istoria veche a
românilor este expresia unui proces de sinteza daco-
romana a unui proces adiacent de integrare si de
asimilare a elementului migrator. Potrivit majoritatii
cercetatorilor (istorici, lingvisti, etnologi etc.), limba
româna estelimbii
rezultatul actiunii conjugate a mai
• Originea
multor straturi
române
: elementul
este legata
dac,
de originea
romanînsidiverse
migrator.
poporului si a unitatii limbii române zone
în care se vorbeste pâna astazi. Limba româna s-a
format din limba latina populara adusa în Dacia si
dezvoltata pâna în zilele noastre.
• Latina s-a impus în Dacia în urma colonizarii, dupa
cucerirea Daciei de catre romani în urma razboiului
din 105-106. Latina s-a impus rapid deoarece
romanizarea a fost un proces intens, viu, dinamic;
bastinasii erau interesati sa învete acest idiom pentru
• Limba dacilor nu ni s-a pastrat. Nu stim cum
vorbeau dacii. Nu avem nicio propozitie. A fost
descoperita o inscriptie în 1912 pe inelul de la
Iezerov (inel cu un disc); pe patru rânduri sunt
76 de litere grecesti; nu sunt semne între
cuvinte; nu stim de unde începe si unde sfârseste
cuvântul.
• S-a pastrat din daca o lista de nume de plante,
nume de persoane, nume de locuri, nume de ape
(Dunare, Olt, Arges, Buzau, Prut, Nistru, Cerna,
Siret, Somes, Cris, Timis, Motru, Jiu etc).
Influente în limba româna
Inflenţe

VECHI TÂRZII

SLAVĂ MAGHIARĂ GREACĂ NEOGREACĂ TURCĂ

Cele doua mituri fondatoare
• "Dochia si
Traian" povesteste
despre formarea
poporului român:
unirea dacilor cu
romanii, Dochia
fiind o frumoasa
fata pe care
împaratul roman
voia sa o ia de sotie.
Mitul Zburătorului- un “Cupidon al
dacilor”.
 Sustinatori ai latinitaţii
Letopisetele lui Grigore Ureche, Miron
Costin si Ion Neculce.
„Hronicul vechimii a
romano-moldo-
vlahilor” de Dimitrie
Cantemir
“[…] a Dachii adevarati
mostenitori i-au pus si
cu curat sângele fiilor
sai, pre Dachia, care
mai denainte varvara
iera, au evghenisit-o.”
Scoala
Ardeleana
care sustinea
latinitatea prin
exagerari,
deoarece nu
recunostea
originile dace
ale românilor.
 Sustinatori ai dacismului
Lucian Blaga prin articolul „Revolta
fondului nostru nelatin” din
revista”Zamolxe”.
”Avem însa si un bogat fond slavo-trac,
exuberant si vital, care, oricât ne-am
împotrivi, se desprinde uneori din
corola necunoscutului rasarind
puternic în constiinte.”
• B.P.Hasdeu prin lucrarea
„Perit-au dacii?” din
1860, în care punea la
îndoiala latinismul
românilor si linia trasata
de Scoala Ardeleana,
catre o directie cu totul
noua: originea geto-daca
a poporului român.
• Istoricul Vasile
Parvan prin opera
„Getica” – realizata
pe baza studiilor si
descoperirilor
arheologice din acea
vreme
Mihai Eminescu în poezia „Memento
mori”( „Nu uita că vei muri”)

“Stau tacuti ostasii Romei, ridicând

fruntea lor lata,
Stralucitele lor coifuri, la
stâncimea detunata, […]
Dintre stânce arcuite în gigantice
portale
Oastea zeilor Daciei în lungi siruri
au iesit —”
• Etnogeneza româna a fost una dintre preocuparile majore ale primilor
nostri cronicari, Grigore Ureche notând în Letopisetul Tarii
Moldovei: »Rumanii, câti sa afla locuitori în Tara Ungureasca si la Ardeal si
la Maramorosu, de la un loc sântu cu moldovenii si toti de la Râm se trag ».

• Aceasta glorificare a latinitatii noastre a devenit, dupa Grigore Ureche, un

adevarat laitmotiv în cultura româna, fiind întâlnit la Miron Costin, la
stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Samuil Micu, la
Gheorghe Sincai si la altii.

• În perioada interbelica, cele doua curente de idei sunt percepute de pe

pozitii adesea opuse, aflându-se în confruntare directa si sunt folosite, direct
sau indirect, ca suport argumentativ pentru diferite antinomii: traditie-
modernitate, spirit national-cosmopolitism.
Concluzie
• Limba româna provine din limba latina vorbita în
partile de est ale Imperiului Roman, dar nu continua
direct limba latina clasica, ci latina populara. Ea face
parte din familia limbilor romanice, dintre care unele au
devenit limbi nationale, altele au ramas limbi regionale
sau chiar au disparut. În timp, limbile se modifica, iar
când se acumuleaza modificari ale limbii, astfel încât
varianta de origine nu mai e înteleasa de vorbitori, se
poate vorbi de o limba noua. Deci limba româna vorbita
azi este rezultatul modificarii, limbii latine vulgare în
decursul anilor ce au trecut, este o limba vie ce va suferi
modificari si în anii ce vor urma, dar originea sa va
ramâne întotdeauna limba latina populara.
anexe

Împaratul
roman
Traian
 Împaratul
dac Decebal
Trophaeum Traiani
 Columna
lui Traian
Ruinele Sarmizegetusei
Piatra Cetatii -Banita
Steagul Dacilor
Dacii
Imperiul Geto-dacic
Scrisoarea boierului NeacSu din Câmpulung catre judele
Brasovului Johannes Benkner
Cântecul gintei latine
„Latina gintă e regină
Între-ale lumii ginte mari;
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Măreţ îndreaptă paşii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsând lumină-n urma ei.
Latina gintă e vergină,
Cu farmec dulce, răpitor;
Străinu-n cale-i se înclină
Şi pe genunchi cade cu dor.
Frumoasă, vie, zâmbitoare,
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se mirează-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald.
de Vasile
Alecsandri
Latina gintă are parte
De-ale pământului comori
Şi mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori.
Dar e teribilă-n mânie
Când braţul ei liberator
Loveşte-n cruda tiranie
Şi luptă pentru-al său onor.
În ziua cea de judecată,
Când faţă-n cer cu Domnul sfânt
Latina gintă-a fi-ntrebată
Ce a făcut pe-acest pământ?
Ea va răspunde sus i tare:
,,O! Doamne,-n lume cât am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat!”
Memento Mori
de Mihai Eminescu
,,Şi-n zenit opri oştirea-i peste armia romană.
-Decebal! el strigă-n nouri- îi detun, îi iau în goană
Şi Danubiul o să beie a lor sacre legiuni.
Decebal s-arată palid în fereastra naltă-ngustă
Şi coroana şi-o ridică către-imaginea augustă
Şi se uită cu durere la divinii săi străbuni.
Iar pe plaiuri verzi de munte oştile-urbei risipite
Privesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite-
Rupt e şirul lor pe-alocuri de al soarelui foc roş.”
RUGACIUNEA UNUI DAC
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
De Mihai Emincescu
Nici sâmburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Caci unul erau toate si totul era una;
Pe când pamântul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, încât ma-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?
El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor da suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!
Si el îmi dete ochii sa vad lumina zilei,
Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lânga-acestea cersesc înc-un adaos:
Sa-ngaduie intrarea-mi în vecinicul repaos!
Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila,
Sa binecuvânteze pe cel ce ma împila,
S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma râda,
Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida,
S-acela între oameni devina cel întâi
Ce mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatâi.
Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec,
Pân' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec,
Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu ma mai cunoaste,
Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai cruda mi s-a parea amor...
Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.
Strain si far' de lege de voi muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce,
S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa,
Ce-o sa asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpa,
Iar celui ce cu pietre ma va izbi în fata,
Îndura-te, stapâne, si da-i pe veci viata!
Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc
Ca tu mi-ai dat în lume norocul sa traiesc.
Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre ura si blestemuri as vrea sa te înduplec,
Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma
Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!
Film : Dacii(1966)
Membrii grupului
• Andrei Alina-Tehnoredactor

• David Ionut- Moderator 1

• Matinca Ana- Moderator 2
• Patrascu Gabriel- Observator
• Petrescu Mihaela- Prezentator
• Radu Dyana- Moderator 4

Profesor coordonator: Faur Raluca

 Bibliografie
• „Istoria limbii romane”-Al. Rosetti
• „O enigma si un miracol istoric-poporul roman”-G.I.Bratianu
• „Letopisetul tarii moldovei”-Grigore Ureche
• „De neamul moldovenilor”-Miron Costin
• „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”- D.Cantemir
• „Civilizatiile stravechi din regiunile carpato-danubiene”-V.Parvan
• ,,Burebista si epoca sa”-Ion Horatiu Crisan
• „Romanitatea romanilor. Istoria unei idei” -Adolf Armbruster
• „Etnogeneza romanilor” - Ion Russu
• „Istoria limbii romane”- Gh. Ivanescu
• „Scoala Ardeleana”- Ion Lungu