CARACTERIZAREA lui NECHIFOR LIPAN din romanul “BALTAGUL” de Mihail
Sadoveanu
Mijloace de TEXT PROPRIU-ZIS
caracterizare
Caracterizare "Locuitorii aceştia de sub brad
directă, prin sunt nişte făpturi de mirare. Iuţi
descriere, prin şi nestatornici ca apele, ca
părerea vremea; răbdători în suferinţi ca
celorlalte sş-n ierni cumplite, fără griji în
personaje bucurii ca şi-n arşiţele lor de
despre el. cuptor, plăcându-le dragostea,
şi beţia, şi datinile lor de la
începutul lumii, ferindu-se de
alte neamuri şi de oamenii de la
câmpie şi venind la bârlogul lor
ca fiara de codru - mai cu samă
stau ei în faţa soarelui c-o inimă
ca din el ruptă: cel mai adesea
se desmiardă şi luceşte - de
cântec, de prietinie. Aşa era şi
acel Nechifor Lipan, care
acuma lipsea”. „Nechifor Lipan
s-a arătat totdeauna foarte
priceput în meşteşugul
oieritului. Stânile i-au fost bine
rânduite şi ciobanii ascultători.
Bacii nu ştiau numai istorisiri,
ci cunoşteau taina laptelui acru
ş-a brânzei de burduf. Îi veneau
scrisori şi cereri de departe, din
nişte târguri cu nume ciudate”.
„La mustaţa neagră şi la ochii
aceia cu sprâncene aplecate şi
la toată înfăţişarea lui îndesată
şi spătoasă, Vitoria se uita
ascuţit, căci era dragostea ei de
douăzeci şi mai bine de ani.
Aşa-i fusese drag ş-acum, când
avea copii mari cât dânşii.”
„Într-un an au fost ochi negri;
într-altul nişte ochi albaştri de
nemţoaică. Înţelegea ea într-o
privinţă că, pentru un bărbat ca
dânsul, acelea-s petreceri – cum
bei un pahar cu vin, ori rupi o
creangă. Ea era deasupra
tuturora; avea într-însa o putere
ş-o taină, pe care Lipan nu era
Caracterizare în stare să le dezlege. Venea la
indirectă prin dânsa ca la apa cea bună”.
fapte, prin „Dacă-i soţul dumitale, apoi n-
atitudine, prin am ce zice, vrednic român
relaţia cu numai nu-mi plăcea că se ducea
celelalte la drum asupra nopţii”.
personaje sau „ –Era om cu harţag la chef, se
prin felul de a învoi Victoria. Nu-i putea sta
TRĂSĂTURI
Nechifor Lipan este un personaj absent, soţul
Vitoriei, care concentrează în jurul său toate
acţiunile şi întreg zbuciumul interior al femeii,
în strădania de a afla adevărul despre omul ei şi
de a împlini actul justiţiar al pedepsirii
vinovaţilor.
Nechifor Lipan era oier din Măgura Tarcăului
şi îşi câştiga existenţa ca toţi muntenii “cu
toporul ori cu caţa”, el fiind dintre “ cei mai
vrednici “, pentru că-şi întemeiase o stână de oi
la munte. Asemeni ţăranilor sadovenieni, îşi
petrecea o mare parte din viaţă în mijlocul
naturii“ cu Dumnezeu şi cu singurătăţile“,
mutându-şi oile de la munte la şes, în funcţie
de anotimp, apoi se întorcea întotdeauna la
casa şi la familia lui, pentru că “munteanul are
rădăcini la locul lui, ca şi bradul“. Nechifor
plecase toamna, ca de obicei, să cumpere nişte
oi de la Dorna, dar acum era Sfântul Andrei şi
el nu se mai întorsese. După cum socotise
Vitoria, bărbatul ei întârziase şaptezeci şi trei
de zile şi acest fapt a stârnit nelinişte şi bănuieli
negre nevestei.
Autorul nu face în mod direct un portret fizic,
înfăţişarea lui Nechifor se alcătuieşte din
memoria afectivă a Vitoriei, care-şi aminteşte
că avea “mustaţa groasă, adusă a oală“,
sprâncenele lăsate şi statura “îndesată şi
spătoasă“. Chipul bărbatului se încheagă în
ochii femeii, pentru că acesta îi fusese drag din
tinereţe şi-i “era drag şi-acuma, când aveau
copii mari cât dânşii“. Legătura spirituală
dintre cei doi soţi este solidă şi eternă, ea se
bazează pe “dragostea ei de douăzeci şi mai
bine de ani”.
Portretul moral reiese din mărturisirile,
amintirile şi atitudinile oamenilor care-l
 nimeni împotrivă. Odată... ne-au
vorbi. ieşit înainte oameni mânjiţi pe
obraz cu funingine. Au ridicat
ciomegele asupra noastră şi au
strigat să lepădăm paralele.
Nechifor avea baltag. Numai şi-
a lepădat din cap căciula, şi-a
scuturat pletele şi-a înhăţat
baltagul. Atâta a strigat: Măi
slăbănogilor, eu pe voi vă
pălesc în numele tatălui şi vă
prăvălesc cu piciorul în râpă.
Aceia au ferit pe după nişte
ciritei şi duşi au fost. De hoţi nu
se temea: avea stăpânire asupra
lor. Doar dacă l-or fi pălit dintr-
o lature, prietini, pe furiş”.
„- Adevărat, era un om cu
harţag la chef, se învoi Vitoria.
Mie mi-era drag când îl vedeam
aşa, cu mare coraj”.
„Eu aş fi avut plăcere să
cinstesc cu dânsul ca şi cu
dumneavoastră. Eu cu oamenii
de la mine din sat nu cinstesc,
dar cu oamenii străini îmi place,
că ei sunt călători, au necazuri
şi-i bine să le stai înainte cu un
pahar dulce şi vorbă bună. Dar
omul acela zicea că se duce
noaptea; că se bucură să umble
pe lună. De oameni răi spunea
că nu-i pasă; are pentru dânşii
pistoale încărcate în desagi. S-a
dus şi într-o vreme a prins a
cânta din solz, ca să nu-i fie
urât”.
cunoscuseră. Inteligent şi ambiţios, Nechifor
Lipan era ştiutor de carte şi-i plăceau pildele şi
poveştile cu tâlc, pe care le spunea cu farmec
pe la petrecerile din sat, animând cu veselia lui
toate adunările. Fire comunicativă şi pasională,
lui Nechifor îi plăceau femeile frumoase, însă
nu depăşea limitele bunului simţ şi ale
respectării familiei. Această trăsătură reiese din
atitudinea Vitoriei de a respinge cu fermitate
previziunile babei Maranda, vrăjitoarea satului,
că bărbatul ar fi părăsit-o pentru o femeie cu
ochii verzi. Îi plăceau petrecerile, dar era
uneori plin de „harţag”. Era un om care nu se
sfiia să-i cinstească pe trecători, banii nefiind
consideraţi importanţi, generozitatea lui
trensformându-se chiar în risipă.
Imaginea lui Nechifor se conturează, indirect,
şi din relatările celor care-l cunoscuseră ca pe
un om generos, „nu se uita la parale, numai să
aibă toate după gustul lui“, prietenos şi
sociabil, era „meşter la vorbă“, „oier cinstit şi
mândru“, om vrednic şi fudul“. În toate
locurile unde a întrebat de el, oamenii vorbeau
cu prietenie despre „munteanul cu căciula
brumărie şi călare pe un cal ţintat”, ca de un
om cinstit, plătindu-şi datoriile şi iubitor de
animale.
Sobrietatea stilului este dată de timpul mitic în
care se petrec întâmplările, un timp al
credinţelor strămoşeşti, într-o lume arhaică,
foarte puternic legată de natura înconjurătoare,
de superstiţii, de legi strămoşeşti nescrise , dar
păstrate cu sfinţenie.