Credinţa în primele comunităţi

creștine

Clasa 7
De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede.
(Luca 9,23)
• În primul secol după Hristos, în Imperiul Roman, și-a
făcut apariția o nouă religie, creștinismul. 
• Nucleul întregii credințe creștine este Iisus,
recunoscut ca Mesia=„Unsul”, în limba greacă – 
Hristos, Fiul lui Dumnezeu trimis în lume.
• Creștinismul, religia întemeiată pe iubirea aproapelui
și pe virtuțile (calitate) morale, promitea creștinilor
viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.
• Virtuţi=Curaj, dreptate, bunătate, înţelepciune

 Pistis (credinţa), Elpis (nădejdea)

şi Agapis (dragostea)
• Religia creștină s-a făcut cunoscută și s-a răspândit
datorită discipolilor lui Iisus Hristos, prin scrierile
creștine. Aceștia au continuat opera Sa, întemeind
comunități creștine în Siria, Asia Mică, Grecia,
ajungând până la Roma.
• Apostolii și ucenicii lor au fost primii învățători ai
creștinilor și îi pregăteau pe aceștia în probleme de
credință, atât înainte, cât și după primirea botezului. 
• În mărturisirea și răspândirea
creștinismului, Apostolii au dat
dovadă de credință, înțelepciune,
curaj, totală dăruire și capacitatea
de a se face „tuturor toate”. La
aceasta se adaugă prezența
permanentă a Duhului Sfânt care i-a
călăuzit și le-a făcut activitatea
rodnică.
• La început, Biserica creștină a avut
un mod de închinare extrem de
simplu.
• Creştinii se adunau de obicei în case
transformate în biserici sau uneori în
locuri izolate, în catacombe, pentru a
se feri de autoritățile care îi
prigoneau.

• Cel desemnat să conducă adunarea,

predica din învățătura lui Hristos și a
apostolilor, urmată de rugăciunea
împreună și de săvârșirea Cinei
Domnului, „frângerea pâinii”.
• Creștinii aveau totul în comun.
Aduceau totul la apostoli și aceștia
împărțeau fiecăruia, în mod egal, din
toate cele aduse. Erau ca o mare
familie.

• Citeau doar scrierile sfinte și erau

sfătuiți să se țină departe de scrierile
păgânilor. Datoria celor care
propovăduiau învățătura Domnului
Iisus Hristos era ca aceasta să ajungă la
mintea și inima creștinilor, dreaptă și
adevărată, așa cum o lăsase
Mântuitorul.
• Păgânii s-au dovedit foarte receptivi
la noua credință. Învățătura creştină
însemna pentru ei eliberarea de
închinarea la idoli, iar viața Duhului îi
scutea de mulțimea jertfelor.

• Proclamarea tuturor oamenilor ca

egali în fața lui Dumnezeu și frați,
într-o lume sclavagistă, constituia
pentru fiecare o schimbare a
condiției umane. Această credință
este primirea adevărului descoperit
prin Mântuitorul Hristos.
• În primele veacuri creștine, Biserica avea grijă să
pregătească temeinic pe cei care doreau să primească
Botezul. Aceștia se numeau catehumeni.
 Credinţa în primele comunităţi
Notăm în caiete creștine
• Cuvântul „creștin” provine din limba
latină, christianus, derivat de la
Hristos.
• Biserica primară s-a întemeiat pe
învățătura apostolilor despre viața,
moartea, Învierea și învățătura lui Iisus
Hristos.
• La început, creștinii se adunau în case
transformate în biserici, în locuri
izolate și în catacombe.
• Creștinii săvârșeau Cina Domnului,
„frângerea pâinii”.