9.

NEVOIA DE A FI CURAT,
ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA
TEGUMENTELE Şl
MUCOASELE
PROF.MARIANA ANDRIESCU
 A fi curat, îngrijit şi a-ţi proteja tegumentele şi
mucoasele sunt o necesitate pentru a-ţi menţine o
ţinută decentă şi pielea sănătoasă, aşa încât
aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile
 Igiena este o problemă importantă pentru individ
determinată de valorile individuale
 Funcţiile îndeplinite de tegument
* antiinfecţioasă;
* termoreglare (stratul adipos are rol izolator termic);
* excreţia substanţelor rezultate din catabolism (apă,
clorură de sodiu, uree, glucoză, corpi cetonici) prin
glandele sudoripare;
* recepţionează excitaţiile termice, tactile şi dureroase prin
receptori specifici;
* protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete (prin
pigmenţii pe care îi conţine -melanină);
* participă la respiraţie (O2 intră prin piele şi CO2 se
elimină);
* participă la absorbţia unor medicamente (unguente).
 Factorii care influenţează
satisfacerea nevoii
 biologici: vârsta; temperatura (temperatura
crescută determină deshidratare prin transpiraţii);
activitatea fizică;
alimentaţia (lichidele conferă elasticitate pielii).
 psihologici: emoţiile (cresc sudoraţia); nivelul de
cunoştinţe legat de igienă.
 sociologici: obiceiurile culturale,curentul social,
organizarea socială, în funcţie de cindiţiile
fizice,materiale sau de promiscuitate
Scopul îngrijirilor igienice
* promovează curăţenia înlăturând
microorganismele de pe corp şi secreţiile;
* promovează o imagine de sine pozitivă;
* elimină mirosurile neplăcute;
* asigură confort şi relaxare;
* asigură o stare bună a tegumentulu
 Tipuri de îngrijiri igienice
* îngrijiri zilnice de dimineaţă - înainte de micul
dejun şi de efectuare a unor examinări;
* îngrijiri în timpul zilei - presupun igiena regiunii
perianale, a organelor genitale externe, a
unghiilor;
* îngrijiri de seară - baie, duş;
* îngrijiri de noapte - în caz de situaţii patologice
(vărsături, transpiraţii abundente, diaree) sau
fiziologice (urinare, defecare).
Deprinderi igienice
* baie, duş (frecvenţă, durată);
* spălarea dinţilor (frecvenţă, periaj corect, produse
folosite);
* spălarea părului (frecvenţă, produse folosite).
Probleme de dependenţă
 Când această nevoie nu este satisfăcută, apar cinci
probleme de dependenţă:
1. Carenţe de igienă
2. Alterarea tegumentelor şi a fanerelor
3. Dezinteres faţă de măsurile de igienă
4. Dificultate de a urma prescripţiile de igienă
5. Alterarea mucoaselor
 Manifestări de dependenţă
1. Culoarea tegumentului-modificări de culoare
 eritem - coloraţie roşie ca urmare a sensibilităţii
la unele medicamente, a acţiunii directe asupra
tegumentelor a unor factori din mediul extern
(fizici, chimici sau biologici), apare în unele
afecţiuni: arsură, degerătură, reumatism articular
acut, în caz de emoţii (pe faţă, gât);
 paloare - datorită scăderii debitului sanguin în
vasele periferice sau scăderii hemoglobinei din
sânge, este greu de decelat la persoanele cu
tegumente închise
 Modificări de culoare
* cianoza - coloraţia albăstruie violacee a tegumentelor şi
mucoaselor provocată de creşterea concentraţiei de
hemoglobină redusă peste 5%. Apare în insuficienţa
respiratorie, cardiopatii congenitale cianogene,
intoxicaţii cu nitraţi, insuficienţă circulatorie (cianoză
periferică). Acrocianoza este o cianoză permanentă,
uniformă, de intensitate variabilă, localizată la nivelul
extremităţilor. Tegumentele sunt reci, umede, tenta
cianotică dispare lent la presiune locală, nu se modifică
la schimbarea poziţiei.
* icterul - coloraţia galbenă a tegumentelor şi
mucoaselor datorată creşterii bilirubinei (de ex.
hepatită), poate exista icter fiziologic la nou-născut.
 Hiperpigmentarea cutanată reprezintă creşterea cantităţii de
pigment de la nivelul tegumentului; poate fi difuză,
generalizată (ex. boala Addison) sau localizată.
Se întâlneşte sub formă:
* difuză ca urmare a expunerii la radiaţiile solare;
* pată mongoliană - pată brun violacee situată în regiune sacrată
şi lombară, prezentă de la naştere;
* efelide (pistrui) - pete pigmentare, lenticulare, plane, netede de
culoare variind de la maro deschis la maro închis;
* nevi pigmentari - zone de hiperpigmentare, circumscrise,
congenitale. Coloarea diferă: maro, negru; pot fi plani, alteori
proemină pe suprafaţa tegumentului, pot fi centrate de un
folicul pilos;
* cloasma gravidelor care apare ca o pigmentare difuză a feţei,
se instalează în primul trimestru de sarcină, uneori persistă şi
după naştere.
Hipopigmentarea cutanată reprezintă scăderea cantităţii de
pigment de la nivelul tegumentului; poate fi generalizată sau
localizată, de dimensiuni variabile.
Apare sub formă de:
* albinism - anomalie congenitală caracterizată prin tegument
alb-rozat, păr blond deschis până la alb, iris foarte deschis;
indivizii sunt foarte sensibili la acţiunea razelor solare
(lipseşte melanina care are rol protector);
* vitiligo - pete depigmentate de variate dimensiuni, neregulate,
tegumentul din jur este de aspect normal. Cauze posibile:
traume psihice majore, emoţii puternice.
 Hemocromatoza se caracterizează prin colorarea în brun
roşcat a tegumentului datorat depozitării de fier, melanină şi
hipofuscină (diabetul bronzat). Se asociază cu ciroza hepatică,
pancreatita şi diabetul zaharat datorită depunerii acestor
pigmenţi la nivelul ficatului şi pancreasului.
2. Leziuni elementare cu continut solid
* Papule – urticariene sau nu : lichen plan ,sifilis
secundar ; dimensiuni sub 5-6 mm
* Noduli – dimensiuni pina la cativa cm
* Tumori cutanate : benigne sau maligne
3. Leziuni elementare cu continut lichid
* Lichid serocitrin < 5mm = vezicula ; > 5mm =
bula ,flictena
* Lichid tulbure – purulent = pustula : primara
sau secundara prin suprainfectarea leziunilor
cu continut serocitrin
4.Leziuni cicatriceale si atrofice
* Cicatrice = tesut de neoformatie aparut la locul unde a existat o
pierdere de substanta
 Cand este recenta este rosu –violacee,apoi devine alba uneori
pigmentata
 Poate fi supla sau neteda sau vicioasa – retractila si aderenta la
tesuturile subjacente
* Leziuni atrofice
5. Deseuri cutanate
 -scuama – forma ta din exfolierea celulelor cornoase
 - Crusta – formata prin uscarea unor secretii
 - Sfacelul – rezulta printr-un proces de necroza
6. Leziuni prin solutii de continuitate
- excoriatii – pierderi de substanta superficiale
- plagi
- ulceratii – pierderi de substanta profunde
- fisuri – ragade = solutii de continuitate superficiale sau profunde
7. Tulburari trofice cutanate
- gangrena = mortificarea tegumentelor si tesuturilor
moi uscata sau umeda ( prin suprainfectie )
- escara – gangrena profunda care poate interesa si
muschii si chiar osul
- ulcer perforat plantar – mal perforant plantar :
ulceratie profunda ,plantara la nivelul portiunii distale a
metatarsianului 4 sau 5
- Ulcer varicos
8. Vergeturile = striatii paralele intre ele ,de diferite
forme ( liniare sau sinuoase),neinsotite de alte
manifestari cutanate (eritem ,prurit) ,initial rosii apoi alb
- sidefii
9 .Simptome sociate : durerea ,pruritul
Obiective de nursing
Obiectivele nursing sunt:
* pacientul să aibă tegumentul intact;

* pacientul să nu prezinte disconfort;

* pacientul să aibă tegumentul normal colorat;
* pacientul să nu devină sursă de infecţie
nosocomială;
* pacientul să fie echilibrat nutriţional;
* pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic;
* pacientul să descrie îngrijirile igienice.
 Intervenţii
* leziunile suprainfectate se vor proteja cu pansament;
* se previn infecţiile nosocomiale prin respectarea măsurilor de
asepsie şi antisepsie;
* se supraveghează ca pansamentele să nu fie prea strânse
(împiedică circulaţia sanguină);
* desfacerea pansamentelor se face blând, umezindu-le;
* se evită consumul de alimente iritante şi excitante;
* se vor explica efectele nocive ale alcoolului, condimentelor,
alimentelor prăjite, conservelor, afumăturilor şi ale consumului de
cafea;
* se menţine o hidratare corespunzătoare; şi se previne uscarea
tegumentului;
* se vor purta discuţii cu pacientul având în vedere caracterul
pruriginos al leziunilor şi riscul de apariţie al cicatricilor;
* se prelevează produse patologice pentru examen de laborator
(cruste, puroi, secreţii din vezicule).
Toaleta pacientului
Poate fi
Manifestări de - zilnică- pe regiuni
dependenţă - săptămânală sau
 Păr - baie generală
 Urechi În funcţie de tipul pacientului,
acesta
 Nas
* n-are nevoie de ajutor
 Cavitatea bucală * are nevoie de sprijin fizic şi
 Unghii psihic
 Pielea * are nevoie de ajutor parţial
* necesită ajutor complet
Obiective
* îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului
cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile
glandelor sebacee şi sudoripare, amestecate cu
praf, alimente, resturi de dejecţii şi alte
substanţe străine, care aderă la piele
* deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor
pielii
* înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului
organism
* producerea unei hiperemii active a pielii, care
favorizează mobilizarea anticorpilor
 Principii
* se apreciază starea generală a bolnavului, pentru a evita o toaletă
prea lungă, prea obositoare
* se verifică temperatura ambiantă, pentru a evjta răcirea bolnavului
* se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor
* se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de
anturajul său
* se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării
lenjeriei patului şi a bolnavului şi pentru prevenirea escarelor
* bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi
pătură
* se descoperă progresiv numai partea care se va spăla
* se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se
scurge apa în pat sau pe bolnav
Principii
* se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate,
pentru a favoriza circulaţia sanguină
* apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată de câte ori
este nevoie, fără a se lăsa săpunul în apă
* se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale,
la coate şi axile
* se mobilizează articulaţiile in toată amplitudinea lor şi se
masează zonele predispuse escarelor
* ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat
* se mută muşamaua şi aleza de protecţie, în funcţie de regiunea
pe care o spălăm.
Etapele toaletei
 Se va respecta următoarea succesiune: se
începe cu faţa, gâtul şi urechile; apoi, braţele şi
mâinile, partea anterioară a toracelui,
abdomen, faţa anterioară a coap­selor; se
întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală
spatele, fesele şi faţa posterioară a coapselor,
din nou în decubit dorsal, se spală gambele şi
picioarele, orga­nele genitale externe -
îngrijirea părului, toaleta cavităţii bucale
 Regiuni expuse
escarelor
a)Decubit dorsal
 regiunea occipitală
 Omoplaţi
 Coate
 regiunea sacrococcigiană
 Călcâie
 Regiuni predispuse
escarelor

b) Decubit lateral
 umăr
 regiunea trohanteriană

 feţele laterale ale

genun­chilor
 maleole
c) Decubit ventral
- tâmple
- Umeri
- creasta iliacă
- Genunchi
- degetele picioarelor
Cele ami frecvente regiuni

Torace dorsal (zona

intescapulară)
4%

Membrele superioare
3%

Zona sacrală (coccis)

31%
Coapse

10%
Fese
27%

Membrele inferioare
5%

Călcâie
20%
Escarele de decubit
 → sunt încadrate în patru grade de evoluţie pe diferite
scale (Norton, Bra­den, Hibbs, Waterlow şi alţii). Dacă,t
ban
 Faţă de alte leziuni ale pielii (cum sunt ar­surile),
escarele de decubit apar la început în interiorul
ţesutului, în ţesutul subcutanat şi în cel muscular, şi
ulterior devin vizibile la exterior.
 Aceastea apar ca urmare a rezistenţei diferite a
fiecărui ţesut la presiune – ţesutul muscular este
afectat mai repede şi mai grav decât tesu­tul adipos şi
pielea din cauza fluxului sanguin insuficient.
 GRADUL 1 Tratament:
În primul stadiu, apare vizibilă o congestie(hiperemie), da ­ Vindecarea naturală este încă
torată lipsei de sânge, la nivelul pielii. Pielea nu este lezată, posibilă la acest nivel – totuşi
dar ţesutul adipos şi cel muscular sunt afec ate. Roşeaţa
presiunea trebuie scăzută în
persistă şi la aplicarea unei pre ‑siuni digitale. Această
acest punct.
problemă poate fi dificil de diagnosticat la persoanele cu
pigment mai închis al pielii.
Tratament:
GRADUL 2
Zona afectată este foarte
În gradul doi, la nivelul pielii se observă apariţia unei soluţii dureroasă şi trebuie tratată
de discontinuitate. Astfel se observă stratul senzitiv subcu ­ profesional.
tanat. Lipsa parţială în grosimii pielii afectează Dacă, după ce a fost bandajată
epidermul/derm. Leziunea este superficială şi arată ca o zona nu este supravegheată în
permanenţă, se poate infecta.
zgârietură, băşică sau o gaură mică.

Tratament:
GRADUL 3
În stadiul trei, stratul de piele este distrus în totalitate. Această rană Stadiul trei reprezintă o problemă
este de obicei extinsă pe o zonă considerabilă, dar la exterior apare serioasă pentru sistemul imunitar al
doar ca o deschizătură mică. Ţesutul subcutanat este afectat sau pacientului deoarece escara este
moare, iar zona afectată se poate extinde până la ligamente. însoţită de obicei de infecţii masive.
Leziunea datorată presiunii apare ca un crater (dezintegrarea O rană de asemenea dimensiuni
tisulară afectează ţesuturile subcutanate mai mult decât este vizibil trebuie tratată
la suprafaţa pielii).
GRADUL 4 Tratament:
Leziunea de gradul patru înseamnă distrugerea tuturor ţesuturilor Intervenţia chirurgicală este
moi de la nivelul pielii până la os. Aceste răni sunt de obicei însoţite necesară în stadiul patru, iar în
de probleme majore de sepis. Lucru care creşte riscul de infecţie la
nivel osos. Osificarea heterotrofă poate apare la nivel osos – o unele cazuri se poate ajunge
creştere patologică care, după vindecarea leziunii datorate presiunii, până la îndepărtarea unor
poate cauza apariţia unei alte escare de decubit. fragmente osoase.
 Principii de tratament
 1.Minimizarea şi îndepărtarea factorilor interni şi externi ce
cauzează leziunile.
 2.Evaluarea leziunilor – localizare, mărime, adâncime, stadiu de
vindecare, margini, cauză..
 3.Asigurarea condiţiilor de tratament – îndepărtarea ţesutului
necrotic şi cel fibrotic (îndepărtarea mecanică a necrozei,
antiseptică)
 4. Suport focalizat pe vindecare. Prevenirea presiunii pe
punctele de risc. Folosirea saltelelor speciale, moi, din spumă,
cu sistem de aerisire şi ajutoare compensatorii
 5. Poziţionarea pacientului. Recomandat este alternarea
poziţiilor de pe spate în lateral şi în semilateral înclinat.Trebuie
să se facă la cel puţin două ore pentru a fi eficientă. Asigurarea
alimentării – suplimenţi nutritivi,lichide
 Procedeele prin care se previne aparitia si
agravarea escarelor de decubit
 inspectia zilnica a tegumentelor, in special in jurul suprafetelor
osoase, predispuse cu mentinerea pielii curate, se indeparteaza
transpiratia, urina sau materiile fecale. Se face curatirea
tegumentelor cu un sapun moale, cu grija sa nu se lezeze
- se hidrateaza pielea cu lotiuni, unguent cu oxid de zinc cu
vit.A+D2 si se limiteaza expunerea la aer uscat, rece, deoarece
pielea uscata se lezeaza mai usor
- se promoveaza o alimetatie sanatoasa, cu un continut optim de
proteine.
- este indicat ca presiunea sa fie minima, sa se impiedice frecarea
de cearsafuri sau alunecarea din scaun. Se reduce riscul de
aparitie a escarelor daca presiunea asupra unei anumite zone este
crescuta
- in cazul in care pacientul este nevoit sa stea in pat sau in scaun
se pun perne, colaci de cauciuc sau alte dispozitive care sa disipe
 Procedeele prin care se previne aparitia si
agravarea escarelor de decubit
- se schimba pozitia la 2-3 ore, la nevoie mai des
- se evita fumatul sau expunerea la fumul de tigara
- este indicat ca pacientul sa faca fizioterapie
- este indicata mentinerea greutatii constante fara cresteri
sau scaderi bruste. Cresterea greutatii poate duce la
crestera presiunii intr-o anumita zona
- se evita dispozitivele sub forma de colac sau suporturile
sub forma de ghete cu aer pentru calcaie. Acestea pot
provoca la randul lor leziuni
- este necesar sa se cunoasca aspectul leziunilor si
identificarea lor cat mai rapida
Îngrijirea plăgilor
* să se suprime durerea
* să se efectueze hemostaza – provizorie sau definitivă
* să se trateze plaga în funcţie de cauză şi de intindere
 Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a
îngriji o plagă în mod corespunzător se cere ca:
 îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie perfectă
 să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a
secreţiilor
 plaga să fie protejată de factorii nocivi - termici,
infecţioşi din mediul înconjurător
 să fie asigurat un repaus al regiunii lezate Tratamentul
local al plăgilor se face cu ajutorul pansamentelor.
Pansamentul
→actul chirurgical prin care se aseptizeaza si se protejeaza o plaga,
inlesnind o buna cicatrizare .Va fi efectuat de 2 persoane: una
serveste materialul necesar, iar cealalta efectueaza pansamentul;
Clasificarea pansamentelor
 protectoare - plagi operatorii
- locul unei infectii
- punctii
 absorbante - se face pentru tratarea plagilor infectate
 compressive - pentru oprirea hemoragiei
- pentru tinerea stransa a articulatiei
 ocluzive - in scopul de a izola complet o plaga de exterior
 umede - (se recomanda cand nu este plaga), antiinflamator,
contraindicat in plagi care secreta;
 Materialul pentru pansament va corespunde
urmatoarelor principii:
- va fi aseptic
- va fi usor
- va fi absorbant al secretiilor plagii
- va fi elastic
 Efectuarea unui pansament correct,bun
trebuie sa respecte urmatoarele principii
1. Sa fie facut in conditii aseptice
* Folositi materiale de protectie si instrumente sterile

* Spalati si dezinfectati mainile, imbracati manusi sterile

* Serviti materialele folosind pense si nu introduceti in

casoleta sau in trusa de instrumente pensa cu care ati
lucrat in plaga
* Nu folositi aceleasi instrumente la alti pacienti

2. Sa fie absorbant
* Asigurati absorbtia secretiilor pentru a favoriza
cicatrizarea ,utilizand comprese de tifon si vata
hidrofila
Efectuarea unui pansament correct,bun
trebuie sa respecte urmatoarele principii
3. Sa fie protector
* Acoperiti plaga cu comprese sterile si vata asfel incat ca
dimensiunile lor sa depaseasca marginile plagii cu cel putin 1-2 cm
* Daca plaga este expusa microbilor, protejati plaga cu un start mai
gros de tifon si vata
4. Sa nu fie dureros
* Actionati cu blandete si rabdare, iar la recomandarea medicului
administrati un calmant daca situatia o cere
* Spalati plaga prin turnare si absorbiti surplusul de lichid si
secretiile prin tamponare
* Nu fixati pansamentul prea starns pentru a nu jena circulatia si a
nu produce durere ,iar daca exista indicatii limitati miscarile in
acea zona
 Efectuarea unui pansament correct,bun
trebuie sa respecte urmatoarele principii
5. Sa fie schimbat la timp
* Verificati indicatia medicala cu privire la
schimbarea pansamentului
* La plagile chirurgicale care sunt curate si uscate
pansamentul va fi schimbat mai rar
* In cazul plagilor secretante schimbati
pansamentul ori de cate ori este nevoie
* Anuntati medicul si controlati plaga daca
pacientul acuza durere sau pezinta febra fara alta
cauza ,schimbati pansamentul cu aceasta ocazie  
Timpii pansamentului
a) Crearea campului operator
* Degresati tegumentele din jurul plagii pentru a indeparta
urmele de adeziv de la pansamentul vechi sau sebumul
folosind eter
* Indepartati compresele de la pansamentul vechi cu
blandete ,umezindu-le cu solutie antiseptica daca sunt lipite
* Dezinfectati tegumentele cu o solutie antiseptica ( incepand
dinspre plaga spre periferie ,schimbati tamponul frecvent )
a) Tratarea plagii
* Actionati in functie de recomandarea medicului ,de natura si
evolutia plagii;spalati palga cu un jet slab de solutie
antiseptica daca prezinta secretii,indepartati tubul de
dren ,firele si ajutati medicul daca este o plaga recenta
* Aplicati medicamente conform prescriptiei medicale
 Timpii pansamentului
c)Acoperirea – protectia plagii
* Aplicati comprese sterile care sa depaseasca marginile plagii cu
1-2 cm
* Nu aplicati un strat prea gros pentru a asigura o buna capilaritate

* La plagile care secreta ,acoperiti compresele cu un strat nu prea

gros de vata pentru anu permite stagnarea secretiilor in contact
cu tegumentul favorizand iritatia si macerarea
d)Fixarea pansamentului
* Alegeti o metoda de fixare adecvata regiunii prin infasare sau cu
substante adezive
* Verificati pansamentul pentru a nu jena circulatia de intoarcere
sau daca asigura repausul in cazul in care este limitata miscarea
* Verificati daca pansamentul jeneaza miscarea
 Pregătirea materialelor
* Se face în funcţie de tipul de pansament (protector, absorbant, compresiv,
ocluziv, umed)
- Tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru pansamente;
- Trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice, foarfeci
chirurgicale, stilete butonate, sonde canelate;
- Comprese sterile
- Tuburi de dren sterile
- Mănuşi sterile
- Ochelari de protecţie, mască
- Muşama, aleză
- Soluţii antiseptice: pentru tegumente, pentru plagă
- Soluţii degresante: benzină iodată, eter
- Medicamente: pulberi, unguente
- Materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă, soluţie
adezivă, ace de siguranţă
- Tăviţa renală
Pregătirea pacientului
a) PSIHICĂ
- Informaţi pacientul asupra necesităţii efectuării
pansamentului
- Explicaţi modul de desfăşurarea al procedurii
- Obţineţi consimţământul
b) FIZICĂ
- Poziţionaţi pacientul în funcţie de segmentul ce
trebuie pansat
- Alegeţi poziţia de decubit pentru a evita lipotimia
- Asiguraţi intimitatea pacientului dacă este cazul
Soluţii antiseptice
a) pentru plaga:
1. apa oxigenata – este o solutie diluata 3% de peroxid de hydrogen. In
contact cu materiale organice degaja oxigen care are actiune
bactericida si hemostatica. Prin spuma pe care o produce curate
sfaceluri (fragmente de tesut necrozat in curs de liza) si resturi de tesut.
2. Permanganat de potasiu – solutie in conentrat 1/5000;

3. Rivanol – pulbere galbena clara – se utilizeaza in solutie 1/1000,

1/2000;
4. Dakin – este o solutie neutra, diluata de hipoclorit de sodium, are
actiune dezinfectanta si curatitoare, este folosita pentru irigarea plagii;
b) pentru tegument:
1. alcool :70 grade METOSEPT

2. alcool iodat 1% SEPTOSOL

3. tinctura de iod
4. benzina iodata
 Mijloace de fixare a
pansamentului
1. galifix – mastisol = substanta adeziva formata
din dizolvarea sacazului in eter
2. romplast - leucoplast
3. fasa – tifon, panza, material plastic
4. surgifix sau retilax - tesaturi elastice de
bumbac si latex confectionate sub forma de
plase tubulare, putand fi aplicate pe orice
segment de corp
Efectuarea procedurii
 Alegeţi materialele necesare în funcţie de tipul pansamentului
- Verificaţi prescripţia medicală privind tratarea plăgii
- Identificaţi pacientul şi evaluaţi starea pacientului pentru a
stabili dacă pansamentul se face la pat sau la sala de pansamente
- Puneţi masca, acoperiţi părul, spălaţi mâinile şi dezinfectaţi-le
cu alcool
- Îmbrăcaţi mănuşi sterile, luaţi din trusă 2 pense sterile
- Îndepărtaţi pansamentul vechi dacă este cazul, fără să produceţi
durere. Dacă este lipit umeziţi cu apă oxigenată sau ser
fiziologic; observaţi plaga
- Curăţaţi tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane îmbibate
în benzină sau eter pentru a efectua degresarea şi apoi
dezinfectaţi cu alcool sau tinctură de iod. Ştergerea se va face de
la plagă spre periferie schimbând des tampoanele pentru a evita
 Efectuarea procedurii
 Spălaţi plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una
din soluţiile dezinfectante recomandate;
 Absorbiţi secreţiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce
durere
 Curăţaţi din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon
pentru o singură manevră şi ştergeţi apoi cu un tampon uscat
 Efectuaţi în continuare tratamentul plăgii în funcţie de natura şi
evoluţia acesteia, aplicând medicamente dacă sunt recomandate;
 Acoperiţi cu comprese de tifon sterile care să depăşească marginea
plăgii cu 1-2 cm şi aplicaţi desupra un strat subţire de vată dacă este
necesar
 Fixaţi prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind
un procedeu adaptat regiunii (circular, în spirală, în evantai, cu faşă
răsfrântă, în spic)
Bandajarea

 → reprezinta fixarea pansamentului cu

ajutorul unei fese, de preferat din tifon
deoarece se mentine bine pe regiunea aplicata
si absoarbe secretiile plagii, avand proprietati
hidrofile. In timpul bandajarii, asistenta va sta
cu fata spre bolnav.
Reguli ale unei bandajări corecte
1.fasa se tine in mana dreapta, cu partea de derulare sus , iar
capatul in mana stanga
2.fasa se conduce de la stanga la dreapata

3.orice bandajare va incepe prin cateva ture circulare pentru

fixarea capatului fesei la 10-15 cm de plaga
4.turele de fasa trebuie sa se acopere un ape cealalta in proportie
de ½ sau 1/3
5.membrele se bandajeaza de la extremitatea distala, spre cea
proximala, in sensul circulatiei venoase
6.infasarea se va face cu delicatete si dexteritate pentru a nu fi
dureroasa
7.bandajarea nu va fi prea stransa, pentru a nu produce tulburari
de circulatie si nici prea larga, pentru a nu aluneca si a ramane
plaga descoperita
Moduri de conducere a feşei
1. circular - turele se suprapun unele peste altele ,indicat la
gat ,torace,articulatia pumnului
2. spirala – turele se suprapun unele peste altele in proportie de
1/2 sau 1/3,indicat pentru infasarea gambei si antebratului
3. spica rasfranta – fasa se conduce in forma cifrei 8 ,fiecare
tura acorerind pe cel dinainte cu 1/3 sau 2/3 ,indicate in
regiuni articulare sau pentru regiune inghino-
abdominala,scapula-humerala .
4. in forma de opt – specific bandajarii
articulatiilor( cot ,pumn,picior ), formand lateral spica

Terminarea bandajarii – se vor efectua doua ture circulare la

10-15 cm de pansament si se taie fasa cu foarfecele aplicandu-se
o banda de leucoplast sau se despica capatul fesei cu foarfecele
10 cm se incruciseaza capetele si se innoada.
Bandajarea pe regiuni
1. bandajarea capului = capelina
2. bandajarea ochiului : monocular si binocular
3. bandajarea gatului – spirala si opt
4. bandajarea toracelui – spirala
5. bandajare maini, degete – spirala si opt
6. bandajare articulatii – in opt
7. bandajarea barbiei – capastru
8. bandajarea nasului – prastie
9. bandajarea perineului – in forma de “T”
Bandaj în spică în
antebraţ evantai

 Praştie căpăstru
 Bandajarea cotului