Curs 2

Instrumentarul și dotările
necesare aplicării implantelor
 Pe lângă instrumentarul general de stomatologie, chirurgul
implantolog trebuie să aibă mai multe instrumente specifice
pentru a practica procedurile de bază pentru a insera implantul
dentar.
Există câteva instrumente de bază care sunt obligatorii
pentru chirurg de a practica procedurile standard de
implantologie, iar altele pot fi adăugate mai târziu, în funcție
de tipul tehnicilor de implantare pe care implantologul dorește
să le îndeplinească.
Aceste instrumente sunt descrise în funcție de utilizarea lor
în anumite tehnici de implantare.
 Dotările necesare pentru a practica procedurile de
implantologie în tehnicile de bază:
1. Trusă chirurgicală implant dentar
2. Fiziodispenser
3. Piesele de mână cu reducție
4. Instrumentar de chirurgie orală
5. Câmpuri sterile
6. Echipamente de curățare și sterilizare
 Dotările suplimentare pentru implantologia avansată
Sunt reprezentate de instrumentar specific pentru diverse
manopere adiționale cum ar fi:
1.Implantarea imediată postextracțională
2.Regenerarea osoasă ghidată
3.Sinuslift extern sau intern
4.Expandare osoasă dirijată
5.Adiție osoasă verticală sau orizontală
6.Transpoziție de nerv
7.Elongare osoasă dirijată
8.Autotransplant mucozal vascularizat sau liber vascularizat
 1.Trusă chirurgicală

Trusa chirurgicală pentru aplicarea implantului dentar conține mai multe

instrumente chirurgicale .

Toate kiturile chirurgicale personalizate și sunt proprii fiecărui sistem

implantar în parte (de exemplu, pentru plasarea implanturilor
Biohorizons, nu se poate folosi setul chirurgical al sistemului
implantului Nobel Biocare și invers), dar în plus, un sistem poate avea
și kituri diferite pentru diferite serii de implanturi (de exemplu, pentru a
implanta implantele Anyone este nevoie de o alta trusă decât la
implantele Anyridge cu toate că amândouă sunt produse de Megagen)
 Instrumentele din setul chirurgical

Trusele chirurgicale pentru implantologie la majoritatea sistemelor

sunt bine concepute pentru a fi intuitive și pentru a putea fi înțelese și
utilizate de către chirurg în timpul intervențiilor chirurgicale de
implantare.
 Kiturile chirurgicale pot conține diverse tipuri de componente în
funcție de sistemul particular, dar de obicei aproape toate sistemele
conțin următoarele piese comune:

Driluri sau burghie. Toate seturile chirurgicale pentru implanturi

conțin un set de burghie care sunt utilizate secvențial pentru prepararea
osteotomiilor pentru implanturi cu diametre diferite ale unui sistem
particular. Acestea pot fi:
 A. Freză sferică extradură de os: utilizată special pentru a îndepărta
neregularitățile osoase și țesuturile fibroase și pentru a înlătura
marginea ascuțită și neregulată a crestei înainte de pregătirea
osteotomiei pentru implant.
 B. Freză sferică mică extradură de os: Folosită la marcarea locului
de forare pe suprafața corticalei.
 C.Burghiul pilot: acesta este primul burghiu care este folosit pentru
a face o intrare la adâncimea completă. De exemplu, dacă lungimea
implantului planificat este de 13 mm, acest burghiu trebuie utilizat până
la o înălțime de 13 mm de la corticală. Cele mai multe sisteme au un
burghiu pilot cu diametrul de 2 mm
 D. Burghie de mărire a înălțimii și a lățimii sitului implantar:
Acestea sunt reprezentate de un set de burghie care cresc secvențial în
diametru, folosit după forajul frezei pilot pentru a lărgi osteotomia la
aceeași adâncime. Toate burghiele (burghiele pilot și frezele de
extindere) au semne caracteristice perpendiculare, reprezentând
lungimea în milimetrii a diferitelor
implanturi disponibile într-un
sistem anume. Aceste marcări
ghidează chirurgul în timpul
forării, pentru a cunoaște
adâncimea de foraj
în permanență.
2. Indicatori de paralelism/ ghidaj de adâncime / direcții de forță:

Trusa chirurgicală poate conține mai multe dispozitive de paralelizare.

Aceste ghiduri sunt folosite pentru:

a. măsurarea exactă a adâncimii în radiografiile realizate după forarea

pilot (numită ghidajul adâncimii).

b. pentru a vizualiza paralelismul a trei situsuri concomitente.

c. pentru a vizualiza direcția forței ocluzale asupra viitorului implant în

corelație cu antagoniștii.
Ghidaj de spațiere :

Acest ghid special poate fi utilizat pentru distanțarea precisă și

plasarea paralelă a implanturilor multiple. După perforarea inițială cu
freza pilot pentru un sit implantar, se introduce acest instrument.
Perforarea cu freza pilot a următorului implant se face prin gaura din
acest ghid, așa cum se arată în figură.
3.Limitatoare de lungime:

Aceste opritoare pot fi montate pe burghie cu diametre diferite

pentru a preveni forarea peste o anumită limită, în special în zona unor
structuri vitale cum ar fi canalul mandibular și podeaua sinusală.
4.Dispozitive de tarodat/tarozi de os:
Acestea sunt dispozitive speciale folosite la o viteză foarte mică
(20-40 rpm) înainte de introducerea implantului, pentru a realiza filet
în os pe lungimea sitului implantar. Acești tarozi sunt specifici pentru
fiecare tip de filet în parte și sunt utilizați atunci când un implant
prezintă filet adânc și cu pas larg(de exemplu, implantul Maestro din
Bio-Horizon) și este inserat într-un os de înaltă densitate pentru a
reduce șansele de necroză
sub presiunea radială pe care o
exercită implantul asupra spongiei
osoase.
5. Freză pentru șanfrenat corticala:

Acestea sunt freze speciale folosite la viteză mare (1500-2000

rpm), înainte ca implantul să se limiteze la partea crestală a osului,
pentru a introduce platforma mai largă a implantului, la nivelul
corticalei osoase care este foarte densă.
6. Extensie burghie:

Se poate monta pe orice burghiu pentru a se extinde

lungimea sa pentru accesul ușor la găurire în spații înguste
între dinții adiacenți
7. Sonda de adâncime :

Are marcaje pe toată lungimea sa pentru evaluarea adâncimii unei

osteotomii preparate. Apexul său rotunjit ușor, simplifică măsurătorile
de adâncime și oferă o examinare ușoară, tactilă, pereților laterali ai
ostetomiei sau palparea membranei sinusale. Orice perforare care a
avut loc în timpul preparării osteotomiei poate fi, de asemenea,
verificată prin mișcarea ușoară a vârfului de-a lungul pereților situsului
implantar
8. Instrumentul de introducere a implantului / conducătorul
implantului:

Această unealtă este utilizată pentru a conduce implantul în timpul

introducerii acestuia în osteotomia pregătită. Aceasta poate fi acționată
de o mână rotativă sau de o manetă cu clichet.
9. Cheie cu crichet:

Cheia cu clichet este folosită pentru inserarea implanturilor cu

ajutorul dispozitivului din pachetul steril conectat la acesta. Cheile cu
clichet pot fi de două tipuri:

a. Cheie cu clichet simplă.

b. Cheie cu clichet dinamometrică.

Aceasta prezintă ori indicator de cuplu ori are un limitator care

impiedică clinicianul să străngă implantul peste un anumit cuplu.
Nivelul cuplului de strângere poate fi reglat de la 0 la 45 Ncm, pentru a
verifica stabilitatea primară a implantului inserat și pentru a strânge
șurubul de conectare înainte de încărcarea protezei finale a implantului.
10. Șurubelniță :

Această șurubelniță este utilizată pentru a monta șurubul de

acoperire peste implant sau bontul conformator. Poate fi acționat
manual sau cuplat la cheia cu clichet.
2. Fiziodispenser

Acesta este dispozitivul chirurgical utilizat pentru inserția

implantului și prepararea sitului implantar. Fiziodispenserul este
indispensabil în cabinetul de chirurgie dento alveolară. El ar trebui să
aibă următoarele caracteristici :
a.Controlul cuplului.

Fiziodispenserul trebuie să aibă controlul cuplului de rotație și

acesta să fie reglabil de la 0 la 70 Ncm în așa fel încât freza să se
oprească la cuplul de strângere setat în prealabil.
b.Controlul precis al vitezei de rotație.

Ar trebui să fie reglabil și împreună cu piesa de implantologie cu

reducție de 1:20 să dezvolte viteze de la 20 rpm (viteza necesară pentru
aplicarea implantelor până la 2500 rpm(viteză necesară pentru frezarea
și prepararea siturilor implantare în os dens)
c.Controlul irigării cu soluție salină.

Pentru a reduce supraîncălzirea osului generată de frecare în timpul

forării se folosește un sistem de irigare cu soluție salină ce poate fi
internă (prin corpul frezei), sau externă.
d.Piesa de mână.
Orice fiziodispenser ar trebui să aibă multiple opțiuni în ceea ce
privește varietatea pieselor chirurgicale.Pentru implantologie se
folosesc piese contraunghi cu raport de 1:20 și pentru alte manopere
chirurgicale piese contraunghi, drepte sau semiangulate cu raport de
1:1
e.Programe.

Fiziodispenserul este necesar să aibă programe diferite presetate

sau customizate pentru fiecare tip implantar în parte care să conțină
date despre turații moment de cuplu și nivelul răcirii.
g.Controlul fiziodispenserului la pedală: Toate funcțiile
fiziodispenserului inclusiv selectarea programelor sunt accesibile și de
la pedală.

f.Funcție de înainte și reverse: Este o funcție care ajută clinicianul să

poată scoate implantul dacă s-a oprit în os având un cuplu prea mare.Se
mai folosește la deșurubarea șuruburilor de fixare sau a bonturilor
conformator
h.Componente autoclavabile.

Tot ce intră în contact cu câmpurile chirurgicale sterile sau cu

mănușile chirurgului este necesar să poată fi autoclavabil pentru a se
păstra asepsia fără compromisuri. (micromotor, piese, suport de masă
cablul electric)
4. Instrumentar chirurgical de bază folosit în implantologie

Chirurgul implantolog ar trebui să posede măcar un set de bază de

instrumentar chirurgical pentru a duce la capăt o asemenea
intervenție.Toate aceste instrumente ar trebui să fie
autoclavabile.Următoarele instrumente ar trebui să fie în trusa de
implantologie
a. Depărtătoare diverse pentru a creea spațiu de lucru.

b. Instrumente de consult.
c. Dispozitive de măsurat creasta osoasă și stabilit lățimea de lucru.

d. Pile de os pentru a înlătura iregularitățile osoase sau pentru a recolta

os autolog din regiunea tuberozității maxilare.
e. Decolatoare periostale,port ac, foarfeci, pense hemostatice,pense,etc
 5. Echipament de dezinfecție și sterilizare
Toate intervențiile chirurgicale din implantologie ar trebui să fie
efectuate într-un mediu aseptic și steril pentru a
reduce riscurile
complicațiilor
infecțioase.
 Unul din echipamentele de bază în orice cabinet de implantologie
este baia de ultrasunete.Toate burghiele, frezele, instrumentele
manuale, trebuie să fie curățate de impurități în aceste băai cu
ultrasunete înainte de a fi introduse în autoclav.
 De asemenea lampa cu ultraviolete nu ar trebui să lipsească dintr-
un cabinet de implantologie pentru a steriliza aerul din încăpere la
terminarea programului sau chiar între două intervenții când lucrul
acesta se impune.
 Autoclavul .Se recomandă un autoclav de o calitate superioară care
să fie în stare să sterilizeze în mod automat și rapid tot
instrumentarul , trusele de implantologie, materialul moale și
dispozitivile chirurgicale folosite.
Opțiuni protetice cu sprijin
implantar
 Odată cu progresul tehnologic în implantologie sau mărit foarte mult și
opțiunile protetice pe care dentistul le poate oferi pacienților, în funcție de
nevoile și așteptările lor estetice și funcționale.

Pot exista mai mulți factori, cum ar fi: vârsta pacientului, densitatea
osoasă și disponibilitatea osoasă la locul implantului, natura țesutului moale,
factorii de forță, cerințele estetice și funcționale ale pacientului, statutul socio-
economic al pacientului și intervalul de timp disponibil pentru completarea
tratamentului, care afectează alegerea protezei.

Alegerea protezei implantului trebuie făcută împreună cu planificarea

diagnosticului și a tratamentului și trebuie să existe o discuție amănunțită cu
pacientul, cu mult înainte de intervenția chirurgicală de inserție a implantului.

Iată câteva opțiuni implanto-protetice care pot fi oferite pacienților în

diferite situații clinice.
Soluții protetice pe sprijin implantar pentru
pacienții care prezintă edentații parțiale
 Pacientul parțial edentul poate fi tratat cu succes cu proteză pe
implanturi fixată cu ciment sau cu șurub.

Proteza cimentată este preferată în astfel de cazuri, proteza fixată

cu șurub poate fiind utilizată în cazul implanturilor multiple, iar
orificiul șurubului care este de obicei expus pe una din parțile protezei
prezintă deficiențe estetice.

Proteza fixată cu șurub poate de asemenea, să fie preferate în

cazurile cu spațiu limitat în înălțime a coroanei, pentru a evita
dislocarea repetată a protezei pe implant.
 1.Protezarea unidentară
A.Proteza ceramică cimentată.
Peste bontul protetic care este înșurubat în implant este cimentată
coroana metalică sau ceramică folosinduse un ciment adecvat. Proteza
ceramică sau
metalo-ceramică cimentată este
preferată în majoritatea
situațiilor situațiilor de
restaurare unidentară,
anterioară sau posterioară.
B. Proteză ceramică fixată cu șurub.

O coroană metalică sau metalo-ceramică este fabricată în laborator

folosind un bont calcinabil care se arde complet la turnare. Coroana
fixată cu șurub este înșurubată direct pe implant folosind un șurub de
conectare și gaura șurubului de pe suprafața dentară este sigilată,
folosind gutta-percha ca și sigiliu, urmată de un material compozit de
culoarea ceramicii.
2. Proteza ce înlocuiește mai mulți dinți.
În funcție de densitatea osoasă și de volumul osos disponibil pentru
inserarea implantului, se introduce fie un implant individual pentru
fiecare unitate a unei proteze, fie o proteză ce este în formă de punte
peste un număr mai mic de implanturi.

Dacă este disponibilă o cantitate adecvată de os pentru inserarea

implanturilor lungi și largi, dacă densitatea osoasă la nivelul respectiv
este suficientă (de exemplu, zona mandibulară anterioară și posterioară)
sau dacă forțele sunt minime, se pot insera mai puține implanturi pentru
a suporta o punte multi-unitară.

În situațiile în care dimensiunile osoase și densitatea osoasă sunt

compromise (de exemplu, maxilarul posterior), fiecare implant va
susține fiecare unitate individuală a protezei.
A.Implant individual pentru fiecare dinte (fixat cu ciment sau șurub).

Dacă dimensiunile osoase și densitatea osoasă sunt compromise și

forțele masticatorii sunt mari(de exemplu, maxilarul posterior) trebuie
inserat cel puțin un implant pentru a susține fiecare unitate a protezei
B. Lucrare protetică de tip punte (fixat cu ciment sau șurub).

Dacă densitatea osoasă este mai mare și factorii de forță sunt

scăzuți, proteza multiplă poate fi susținută de mai puține implanturi
decât numărul de dinți înlocuiți.
 Soluții implanto-protetice pentru pacienții edentați total

Pentru pacienții complet edentați, implantul dentar este singura

opțiune de a susține o proteză fixă.

În afară de proteza convențională pe implante,progresul în științele

implantologiei oferă mai multe opțiuni fără grefare osoasă (tehnici
"toate pe 4" / "toate pe 6") pentru pacienții edentați, pentru a furniza
protezare rapidă și fixă, sau protezare totală pe spijin mixt de tip
overdenture.
1.Proteză detașabilă susținută pe implante de tip overdenture

În funcție de preferința medicului dentist și de diverși parametri

clinici, de obicei, se pot confecționa două tipuri de proteze
overdenture.

a.Proteză fixată pe conexiune de tip bilă

2 până la 4 implante sunt introduse în partea anterioară a

mandibulei în timp ce la maxilar este nevoie de 4 până la 6 implante
pentru a susține o astfel de lucrare.

Peste aceste implante se montează niște conectori de tip bilă care

pe partea implantului sunt patrice și pe suprafața mucozală a protezei
totale sunt matrice.În acest fel aceste două piese se conectează fixând
proteza de câmpul protetic.
b. Proteze overdenture susținute de sistem bară.
În laborator se fabrică un dispozitiv de tip bară cu călăreți peste
implante.Pe suprafața mucozală a protezei se fixează un sistem de
clipsuri care se fixează peste bara de pe implante atunci când
proteza este pe câmpul protetic.Bara poate susține lucrarea
protetică înpotrivindu-se forțelor masticatorii.
2. Proteze fixe cu suport implantar

Pentru astfel de proteze există o multitudine de opțiuni.De obicei se

introduc o serie de implanturi iar pe bonturile acestora se fixează o
lucrare protetică fixă.Există mai multe opțiuni pentru astfel de lucrări
protetice.

a.Lucrare metalo-ceramică cimentată

După o diagnosticare detaliată și o planificare a tratamentului

amănunțită, mai multe implanturi (cu cele mai mari dimensiuni posibile
pentru fiecare implant) sunt inserate și plasate în cele mai favorabile
poziții,considerând binențeles densitatea osoasă ,vectorii forțelor și
mărimea forțelor masticatorii.

Se confecționează apoi o lucrare fixă cu elemente de fixare pe

bonturile protetice prezente în dreptul implantelor și se cimentează pe
poziție.
b.Proteză fixă pe suport implantar fixată cu șuruburi.

Câteva implanturi sunt aplicate în mandibulă sau maxilar în cele

mai convenabile locuri folosind grosime și lungimea maximă pretabilă
pentru acea zonă.

Amprenta acestor implante se face folosind tehnica indirectă și în

laborator se fabrică scheletul metalic monobloc împreună cu bonturile
protetice care trebuie să aibă o poziție cât mai pasivă pe platforma
implantelor.

Scheletul metalic este trimis la laborator unde se acoperă cu

ceramică sau acrilat lăsând loc pentru inserția șuruburilor. Ulterior
aceasta se fixează pe câmpul protetic folosind șuruburi.
c.Protezele fixe totale fără schelet metalic

În această clasă intră protezele cu schelet din Zirconiu și lucrarile

din BioHPP (High Performance Polymer). Avantajele acestora sunt
multiple începând cu estetica deosebită și terminând cu greutatea foarte
scăzută pe care aceste proteze o au.
 REZUMAT

Odată cu avansarea tehnicilor de implantare, a procedurilor de

grefare osoasă și a disponibilității mai multor componente și materiale
în multe dintre sistemele implantare, există mai multe opțiuni protetice
pentru pacienții parțial sau complet edentați.

Pentru protezele unidentare pe suport implantar dar și multiple,

anterior sau posterior, proteza fixă ​cimentată ar trebui să fie opțiunea
preferată. Proteza din zirconiu ar trebui să fie preferată față de porțelanul
fuzionat cu scheletul metalic, cel puțin din motive estetice, pentru a
atinge rezultatele cosmetice dorite.
 Proteza fixată cu șuruburi ar trebui să fie preferată în cazul în care
spațiul de înălțime a coroanei este mai mic de 8 mm precum și pentru
proteza totală, deoarece această proteză poate fi demontată pentru
igienizare sau reparații.

Implanturile ar trebui să fie preferate în comparație cu proteza fixă ​

pentru pacienții în vârstă înaintată și pacienții compromiși din punct de
vedere medical, deoarece plasarea mai multor implanturi pentru proteza
fixă ​poate necesita ședințe chirurgicale lungi și dese, adesea cu
proceduri de grefare osoasă.

.
 Cele mai noi concepte de sisteme implanto-protetice "toate pe 4" și
"toate pe 6” sau construcții pe implanturi înclinate au câștigat o mai
bună acceptare din partea pacienților în ultimii ani.

Ele nu numai că economisesc timp și evită procedurile invazive și

scumpe de grefare osoasă, dar și în cele mai multe cazuri o proteză fixă
​provizorie poate fi fixată imediat după plasarea implantului,satisfacția
pacientului fiind maximă.