Fiind Băiet Păduri

Cutreieram
Mihai Eminescu

Tartacovschi Cristian
 CUPRINS
01 02
POEZIA IMAGINI

03 04
COMENT OPINIA
ARIU MEA
 Fiind băiet păduri cutreieram
Fiind băiet păduri cutreieram
1 Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna, -mi bate drept în faţă:
2 Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.
Alături teiul vechi mi se deschide:
Din el ieşi o tânără crăiasă, 3
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.
Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta 4
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.
 Fiind băiet păduri
cutreieram
„Fiind băiet păduri cutreieram” este o poezie scrisă de Mihai
Eminescu în anul 1878 și publicată postum.
Poezia surprinde un episod din adolescența eului poetic.
Discursul eului poetic este la persoana I, marcă a subiectivității,
iar verbele sunt la timpuri trecute, dovadă a unor întâmplări
deja petrecute.
Tabloul vizual și auditiv este realizat printr-o acumulare a
detaliilor, având rolul de a accentua lentuarea mișcărilor. Într-
o natură paradisiacă, adolescentul lipsit de griji și ocrotit de
lumina lunii, divinitate astrală a nopții, se lasă cuprins de
magia cântecului pădurii, intrând în lumea visului și a
basmelor. În felul acesta evenimentele poetice se preschimbă
într-o poveste tipic romantică în care timpul real își pierde
tăria, dimensiunile făcând loc fantasticului.
 OPINIA MEA
În poezia "Fiind băiet păduri cutreieram", poetul işi
aminteşte de vremurile în care cutreiera pădurile şi
dormea langă izvor.
De asemenea eul liric işi aminteşte cum răserea luna
deasupra lui şi de teiul din care a aparut o fatş frumoasă
cu parul blond.
Nostalgia il cuprinde pe eul liric atunci când işi aminteşte
de toate aceste lucruri.