COMUNICAREA

“Este acţiunea de a comunica şi

rezultatul ei. Înştiinţare, ştire, veste,
raport, relaţie, legătură.” ( DEX,
pag. 205)
Reprezintă transmiterea unei
informaţii de la emiţător la
receptor
 COMUNICARE EFICIENTĂ
are următoarele caracteristici (C.
Nedelcea , P. Dumitru, 1999):
 porneşte de la datele realităţii concrete,
prezenţa situaţiei,
 congruenţa dintre mesaje verbale şi
nonverbale,
 acordarea feedback-ului reciproc,
efect de autoreglare asupra conduitei
personale- homeostazie comportamentală,
facilitarea conştientizării de sine,
adaptarea creativă a persoanei.
COMUNICARE
EFICIENTĂ

CUM ? CE?

CINE?
CÂND?
UNDE?
BARIERELE COMUNICĂRII
Bariera este un obstacol in calea realizarii unei
comunicari eficiente. Acestea pot produce efecte nedorite
sau genera chiar blocaje in comunicare.
Bariere pot fi: întreruperile, oboseala şi stresul,
prejudecăţile si personalitatea.
Alte bariere pot fi:
- a judeca – “ Esti un naiv că ai făcut.....”
- a da solutii – “Dacă aş fi în locul tău cu siguranţă l-as
refuza”
- a da ordine – “Fă-ţi tema imediat!”
- ameninţarea – “O vei face sau dacă nu....”
- moralizarea – “Trebuie să-ţi ceri scuze de la el”
- evitarea – “Mai bine să vorbim despre”
- folosirea excesivă a întrebărilor
Exprimarea emotiilor
A comunica eficient presupune a şti să iţi
exprimi emoţiile.
Modalitaţi de imbunătăţire a emoţiilor:
Identificarea si recunoasterea diferitelor tipuri de
emoţii;
Exprimarea emoţiei printr-un limbaj adecvat;
Identificarea evenimentelor/situaţiilor care
declanşează emoţiile;
Identificarea modalităţilor de exprimare
comportamentală a emoţiei.
COMUNICAREA ÎNVĂŢĂTOR –
ELEV
COMUNICAREA ELEV –ELEV
COMUNICAREA PĂRINTE -COPIL
COMUNICAREA PĂRINTE –
CADRU DIDACTIC
COMUNICAREA
PĂRINTE –ELEV
ABILITĂTI PARENTALE
  Abilitatea părinţilor de a da prioritate satisfacerii
nevoilor de bază ale copilului
  Abilitatea de a oferi copilului experienţe noi, de a-l
stimula cognitiv şi afectiv
  Abilitatea de a avea o relaţie empatică cu copilul său
  Abilitatea de a-şi înfrâna propriile dureri şi porniri
agresive fără a le răsfrânge în relaţia cu copilul
 Capacitatea de a avea aşteptări realiste faţă de copil
  Capacitatea de a percepe copilul în mod realist
 Abilitatea de a răsplăti, valoriza copilul
Nevoile de bază ale copilului
Dragoste şi securitate
 Nevoie de experienţe noi, de stimulare
Nevoia copilului de a fi apreciat şi de a-i fi
recunoscute capacităţile
 Nevoia de responsabilităţi
 Nevoile de bază, fiziologice ale copilului
Ce greşim când comunicăm?
• Neatenţia •Umilirea
Ameninţarea
•Critica • Învinuirea
•Etichetarea •Ironia
•
Nemultumirea
•Ridicarea vocii
AMENINTARE
Exemple:
„Dacă nu vii acasă cu rezultate bune ai încurcat-o!”
Ce gândeşte copilul?
 „Părintele acesta al meu e periculos!”
„Cu el nu e de glumit!”
„Ar trebui să am grijă de acum încolo! ”
Consecinţă:
 Principala preocupare a copilului va fi să nu greşească ;
 Nu va avea curajul să facă ceva decăt dacă rezultatul este
pozitiv;
 Aşa apar frica, minciuna, întoleranţa, etc.
Atitudine: Ameninţare
CONTRAZICERE
Atitudine:
Contrazicerea şi minimalizarea problemei
Exemple:
Fetiţa:- ”Sunt urâtă!” ,”Nu mă iubeşte nimeni”
Tatăl:-„Nu e adevărat! „Nu spune asta!”
”Nu fii supărată”
Ce gândeşte copilul?
„Nu are rost să mai vorbesc cu tatăl despre problema mea
pentru că nu îi place ce zic eu.”
„Crede că dacă îmi spune să nu fiu supărată, mă simt mai
bine?”
Consecinţă:
  Părintele îi întăreşte convingerea deja formată;
  Copilul simte că părintele nu îl înţelege şi nu e capabil să-i
asculte problemele;
 Aşa se poate naşte lipsa de încredere în competenţa
părintelui.
CRITICA
Atitudine:Critică
Exemple:
„Nu ţi-am zis să te uiţi pe unde calci?”,
„de câte ori trebuie să-ţi spun că nu e voie acolo?”,
„De ce ai făcut asta?”
Ce gândeşte copilul?
„Iar îmi ţine morală! Mai aştept un pic să se calmeze.”
Consecinţă:
Va scădea receptivitatea copilului la părerile emise de
părinte;
Aşa se poate naşte indiferenţa
ETICHETAREA
Atitudine: Etichetarea
Exemple:
„Eşti o urâtă!”; „Eşti o proastă!”;„Eşti un bleg!”;„Eşti un idiot!”
Ce gândeşte copilul?
„Adulţii ştiu mai multe decât copiii.”
Consecinţă:
    Dacă afirmaţiile se repetă frecvent, atunci copiii toată
viaţa vor fi urmăriţi de această idee;
    În subconştientul lor ei vor fi convinşi că sunt urâţi,
proşti, blegi sau idioţi; de aceea vor încerca de câte ori se va
ivi ocazia, să demonstreze că nu este aşa;
    Apare complexul de inferioritate
INDIFERENŢA
Atitudine: Indiferenţa
Exemple:
Copilul: ”Tati! Tati! Am învăţat să-l scriu pe
‚M’ ”
Tatăl: „Du-te din faţa televizorului”
Ce gândeşte copilul?
„Televizorul e mai important decât mine!”
”Cum să fac să îi atrag atenţia asupra mea? ”
Consecinţă:
    Copilul va încerca să atragă atenţia
asupra sa cu orice preţ, chiar şi prin fapte
negative (furt, chiul, înjurături, bătăi,
fumat, consum de droguri etc.)
IRONIA
Atitudine: Ironia
Exemple: Forma verbală-
„Ai auzit că s-a inventat cârpa de şters praf?”
„ Mulţumesc pentru ‚ajutor!”
Forma nonverbală- privire „de sus”, zâmbet
zeflemitor.
Ce gândeşte copilul?
„Mă consideră un incompetent. ”
„Îşi bate joc de mine!”
Consecinţă:
 Va scădea încrederea copilului în forţele
proprii şi faţă de părinte;
 Va căuta să fie apreciat în altă parte la
„adevărata valoare”
 Aşa poate să apară distanţarea.
NEATENŢIA
Atitudine: Neatenţia la ce ni se spune
(întrerupem o conversaţie începută,
întoarcem spatele, schimbăm brusc
subiectul discuţiei, etc.)
Exemple:
Copilul:”…şi la şcoală toţi colegii…”
Mama: „Îţi mai trebuie supă?”
Ce gândeşte copilul?
„Nu o interesează nimic din ceea ce spun eu.”
„Data viitoare nu mă mai obosesc să-i
explic.”
Consecinţă:
    Copilul va comunica ceea ce vede că o
interesează pe mamă şi va începe să omită
ceea ce se va dovedi esenţial;
    Aşa poate să apară neglijenţa.
ÎNVINUIREA

Atitudine: Învinuirea
 Exemple:
„Tu eşti vinovat!”
„Ar trebui să-ţi fie ruşine!”
Ce gândeşte copilul?
„E numai vina mea.”
„Nu sunt bun de nimic!”
Consecinţă:
Scade nivelul stimei de sine;
Aşa poate apărea complexul de inferioritate.
UMILIREA
 Atitudine: Umilirea
Exemple:
„Spune-le tuturor ce ai făcut!”
„De aia strig la tine să audă toţi vecinii ce
copil am!”
Ce gândeşte copilul?
„Nu mă respectă deloc.”
„Nu meritam să mă facă de ruşine la toată
lumea. ”
Consecinţă:
    Părintele nu mai este om de încredere,
deoarece te poate face de râs când nu te
aştepţi
 Copilul învaţă să ascundă adevărul;
 Aşa poate să apară neîncrederea
 
REPROŞUL
Atitudine: Reproşul
Exemple: 
„Dacă nu eram eu tu erai de mult pe drumuri!”
„Dacă nu trebuia să am grijă de tine, câte
puteam face!? ”
Ce gândeşte copilul?
„Ce vrea de la mine?”
„Acum ar trebui să mă simt vinovat pentru că
exist?”
Consecinţă:
    Aşa poate să apară sentimentul de
vinovăţie.
RIDICAREA VOCII
Atitudine: Ridicarea vocii
Exemple:
„Eşti un nesimţit şi jumătate!!!”
„Obraznicule!!!”
Ce gândeşte copilul?
„Nu-mi place când vorbeşti cu precipitaţii!”
„Crezi că am probleme cu auzul?”
Consecinţă:
    Exersată mai mult timp, această formă de „comunicare”
se poate transforma într-o depreciere păguboasă a
părintelui;
    Aşa poate să apară deprecierea părintelui
Sfaturi pentru o comunicare eficientă
părinte-copil
Fii disponibil pentru copilul tău

-Fii atent la momentele în care copilul tău este dispus să

stea de vorbă - înainte de cină, la culcare, în maşină - şi
fii disponibil;
-Deschide discuţia, astfel copilul tău va realiza că-ţi pasă
de ceea ce i se întâmplă;
-Găseşte-ti timp, măcar o dată pe săptămână, pentru a
petrece timp doar tu cu copilul tău, făcând una dintre
activităţile lui preferate;
-Observă interesele copilului tău si documentează-te
astfel încât să aveti subiecte comune de discuţie -
muzica lui preferată sau activitaţile care îi fac placere;
-Iniţiază conservaţiile impărtăşindu-i lucrurile la care te-
ai gândit mai degrabă decât să îi adresezi întrebări.
Arată-i copilului tău că este ascultat

-Când copilul tău îţi vorbeşte opreşte orice altă

activitate si ascultă-l;
-Arată-te interesat de ceea ce spune;
-Ascultă-i punctul de vedere chiar dacă este foarte
diferit de al tău;
-Lasă-l să termine tot ce are de spus înainte de a-i
răspunde;
-Repetă ceea ce ai auzit de la el pentru a fi sigur că ai
înţeles corect punctul lui de vedere.
Răspunde-i în aşa fel incat să te audă

-Copilulse va departa de tine dacă vei deveni

mânios sau defensiv
-Exprimă-ţi părerea fără a i-o respinge pe a lui,
admiţând ca este în regulă să te contrazici
-Rezistă tentaţiei de a crea dispute pe marginea a
ceea ce este corect. În schimb spune-i “ştiu că nu
esti de acord cu mine dar asta este ceea ce cred eu”
-Concentrează-te pe sentimentele copilului, în
timpul conversaţiei, mai degrabă decat pe ceea ce
simţi tu.
DECALOGUL COMUNICĂRII
Nu poţi să nu comunici
 A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine
 A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt
 A comunica presupune a şti să asculţi
 A comunica presupune a înţelege mesajele
 A comunica presupune a da feed-back-uri
 A comunica presupune a înţelege procesualitatea unei relaţii
A comunica presupune a şti să îţi exprimi sentimentele
A comunica presupune a accepta conflictele
 A comunica presupune asumarea rezolvării
 DECALOGUL
COMUNICĂRII EFICIENTE
Gandeste-te la un subiect interesant de discutie, cand nu ai de spus
ceva valoros!

 Asculta-i si pe ceilalti atunci cand ai vorbit destul!

 Vorbeste la momentul potrivit!
 Raspunde inteligent, cand esti provocat!
 Calmeaza-te cand esti nervos si iritabil!
 Asculta-ti sufletul cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti
poata vorbi!
 Priveste-ti inima cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa
poata imprima in sufletul tau lucrurile pe care le-ai auzit!
 Vorbeste despre partea buna a lucrurilor cand esti ispitit sa barfesti!
 Vorbeste despre lucruri constructive cand esti ispitit sa critici!
 Gandeste-te cum te exprimi astfel incat sa fii inteles, inainte de a
vorbi!
 Povestea iepurasului
Această poveste este despre un iepuraş care dorea să-şi gătească
8 ouă. Vă rog să ascultaţi povestioara si să meditaţi putin asupra
moralei!

Iepuraşul are de gătit 8 ouă, dar nu are o

tigaie in care să le prăjească. Stă el, se
gândeşte, şi işi aduce aminte că ursul are o
tigaie. Bucuros, pleacă spre bârlogul
ursului ,să-i ceară tigaia cu împrumut!
Mergând… mergând, iepuraşul se
intreabă:
 -Dacă ursul îmi cere în schimbul
tigăii 2 ouă? Hm… asta e, îi dau lui 2 ouă,
mai rămân eu cu 6 si asta e, mi-ajung 6!
Merge el ce merge, si se întreabă din nou:
-Dar dacă îmi cere 4 ouă? Asta nu-i bine
deloc! Dar ce să fac, ursul e singurul din
pădure care îmi poate împrumuta tigaia!
Apoi, aşa e în afaceri, câştigul se împarte
jumate-jumate! Fie şi aşa, dacă-mi cere 4
mai rămân si eu cu 4 si îmi ajung şi astea
până la urmă!
Mai avea puţin până a ajunge la bârlogul
ursului şi-i veni o nouă idee:
-Din ce-l cunosc eu pe urs, acesta va lua şi
pielea de pe mine, în plus, e şi cam nesimtit,
cred ca o să-mi lase doar 2 ouă! Of…
Doamne, şi eu care aveam 8 ouă! Să rămân
doar cu 2 ouă? Delicată situaţie, dar, asta
e! Pâna la urmă decât să mor de foame, îi
dau lui 6 şi eu sunt mai mic, rămân cu 2
ouă! Aceste ouă o să-mi ţină de foame
astăzi!
 În sfârşit, iepuraşul ajunse în faţa bârlogului!
Căzu din nou pe gânduri, era din ce în ce mai
stresat, pentru că în tot acest timp el s-a gândit să-l
împace şi pe urs şi pe el şi a tras nişte concluzii
clare. Dar nu-şi pusese o singură întrebare:
-Dacă ursul îmi cere toate ouăle? Ce fac? Hm…
Asta ar fi foarte delicat!!!
Se hotărăşte şi bate la uşa ursului, care iese cu un
zâmbet larg şi spune:
-Zi-mi iepuraşule, ce problemă ai, cu ce te pot ajuta?
Iepurasul:
-Măi ursule, stii ceva: NU-MI TREBUIE TIGAIA
TA! Apoi îi întoarce spatele şi pleacă!
Morala
Etichetarea copiilor, a
prietenilor, a colegilor sau a
şefilor, fără măcar să le
ascultam punctul de vedere,
conduce la un eşec ferm în
comunicare!
 Dumnezeu ne-a dat două
urechi dar numai o gură. Unii zic că
asta este fiindcă a dorit să ascultăm
de două ori mai mult decât vorbim.
Alţii însă zic că este de două ori mai
greu să asculţi decât să vorbeşti.