Curenții de joasă frecvență cu

impulsuri
Curenții diadinamici
(CDD)

Sunt curenți de joasă frecvență ce provin din redresarea curentului sinusoidal de rețea de 50 de Hz, fiind
recunoscuți pentru efectele lor analagezice și spasmolitice.
Curenţii diadinamici, după Bernard, prezintă formele monofazat fix (MF), difazat fix (DF), perioadă scurtă (PS)
şi perioadă lungă (PL) și au acţiune în general excitomotorie prin dinamogenie (în unele condiţii inhibitorii) şi cu
efecte decontracturante, antalgice şi hiperemizante în funcţie de forma, intensitatea şi durata de aplicaţie.
 Sunt curenţi excitatori cu efecte analgetice şi hiperamiante:
* Inhibiţie: efect de adaptare, de reglare. Este de scurtă durată, creşte pragul la curent până de 3 ori într-un minut. Se
realizează cu intensităţi slabe, cu frecvenţe în jur de 100 Hz, efectul inhibitor ar acţiona succesiv, în trepte.
* Excitaţie: facilitare prin dinamogenie, este de durată. Se obţine cu intensităţi mari, cu frecvenţe joase de 50 Hz.
* Sunt rezultatul a 2 forme de curent: forma de curent galvanic de bază, cu intensitatea de 2 mA şi o componenţă de
curenţi cu impuls, reprezentat de 1/2 de undă sinusoidală, cu durata de 10 ms şi frecvenţa de 50 Hz (MF) sau 100 Hz
(DF); curent sinusoidal redresat.
 La tratamentul cu tipul de curent diadinamic se vor lua în
considerare :
* alegerea formei de curent DD
* forma de aplicare a DD
* dozarea.
 Elementele necesare unei prescripţii corecte, de care depind efectele acestui curent sunt:
* intensitatea curentului electric
* forma de curent folosita ( MF, DF, PL, PS)
* Frecvența curentului electric (50 Hz excitant, 100 Hz inhibitor)
* mărimea polilor
* numărul de ședințe
* durata de aplicare a diferitelor forme
* polaritatea
* intervalul dintre aplicații
* intervalul dintre ședințe.
 Principii de dozare
Intensitatea componentei de curent diadinamic (curent de bază) să fie sub pragul de curent continuu
pentru a nu produce senzaţie de curent; aproximativ = 1-3 mA.
Intensitatea curentului diadinamic trebuie reglată la senzaţii de vibraţie, crescându-se intensitatea cât mai
aproape de gradul toleranţei sensibile, dar fără senzaţii neplăcute (de arsură sau înţepături) pentru a preîntimpina
instalarea acomodării (în tot timpul procedurii), deoarece creşte conductibilitatea. La intensităţi slabe predomină
inhibiţia, iar la intensităţi mari predomină excitaţia.
 Durata ședinței: forma scurtă, pentru a evita acomodarea va avea o durată de aproximativ 3-6 minute, sau mai
scurte. O durată mai lungă a şedinţei nu are rezultate mai bune şi apare și fenomenul acomodare. Durata unei şedinţe în
scop antalgic nu are voie să depăşească 10-12 minute. Acest efect poate deveni permanent după 3-4 ședințe, după 6
ședințe nu mai apare nici o ameliorare a durerii. Bernard, recomandă ca după 4 ședințe de curent diadinamic să se facă
o pauză de 7 zile.
Indicațiile curentului diadinamic derivă din efectele antalgice, hiperemizante, miorelaxante, spasmolitice, pe care
acesta le produce.
 Curentul Diadinamic Difazat (DF) are o intensitate de 100 Hz, fără pauze între semiunde.
* Rezistivitatea cutanată scade rapid, intensitatea crește, dar acest fenomen nu se simte, datorită fenomenului de inhibiție.
* Pentru a realiza senzații de vibrații sau furnicături, trebuie să creștem intensitatea curentului electric. Dacă se crește prea
mult intensitatea curentului electric, se poate produce un efect tetanizant nedureros.
* La intensități mici acțiunea curentului este pe fibrele vegetative și pe muasculatura netedă.

* La intensitate medie, are efect analgetic, manifestat mai ales în durerile spastice.
* La intensitate mare are efect excitator putând conduce și la contracții tetanice.
 Curentul Diadinamic Monofazat (MF) are o intensitate de 50 Hz și 50 de semiunde pozitive distanțate cu pauze
egale.
* Are un efect dinamogen producând senzații de vibrații puternice și senzații de presiune a electrodului pe piele.

* Are efect excitomotor la creșterea intensității. Dacă aceasta nu este crescută brusc, contracțiile sunt nedureroase. Spre
deosebire de DF, la care contracția este extinsă pe o distanță mai mare de segment față de electrod, contracția la MF
este mai parcelară și bruscă.
* Efectul antalgic este slab dar persistent, indicându-se astfel în durerile de tip spasm muscular.
 Perioada scurtă (PS) – este o formă a curentului diadinamic difazat modulat în perioade scurte și constă într-o
alternare regulate de câte o secundă de la DF la MF.
 

MF 1 secundă DF

* Are efecte dinamogene și analgezice

* Este util în redorile articulare, edemele postraumatice, contuzii, tulburări trofice după leziuni inflamatorii de țesut
conjunctiv cu caracter cronic.
* Este contraindicat în durerile abdominale spastice.
 Perioada lungă (PL) – este o varintă a perioade scurte, trecerea de la MF la DF și invers, făcându-se lent cu
întrepătrunderea parțială a celor 2 ritmuri, durând 12-16 secunde.
* La PL predomină efectul inhibitor
* Este excitant pentru musculatura netedă la intensități mari
* Este indicat în mialgii, lombalgii, torticollis, nevralgii

MF 5s 2s DF 5s

Tehinca de aplicare
În tehnica bipolară electrozii sunt egali cu schimbare de poli. Intesitatea trebuie să fie minimală, începându-se cu 0,5-
1 mA și apoi se crește progresiv. Efectele excitomotorii se obțin cu o intensitate mai mare.
 Curenții TRABERT rectangulari

Sunt curenţi rectangulari cu efect analgezic, hiperemizant, cu durata impulsului de 2 ms, durata pauzei 5 ms şi
frecvenţa 140 Hz.

În tehnica de aplicare se va ține cont de zona de tratat și de sediul durerii. Catodul (-) se poziționează pe locul cel
mai dureros, iar anodul de obicei proximal față de catod pe același segment.

Intensități:
Membre: 5-10 mA
Coloana cervicală: 10-15 mA
Coloana dorso-lombară: 15-20 mA
 Intensitatea se crește până la senzația suportabilă de vibrație caracteristică. Dacă se depășește, se instalează o
contractură dureroasă. Atunci când apare fenomenul de acomodare se crește intesitatea printr-o dozare succesivă în
trepte, până când se ajunge la o senzație de vibrație mai îndelungată.

Indicațiile curentului Trabert:

* Radiculopatii prin procese vertebrale degenerative
* Artroze
* Mialgii
* Periartrită scapulo-humerală
* Spondilită
* Stări posttraumatice.
Stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS)
 Constituie o metodă netraumatizantă de combatere a stărilor dure­roase acute şi cronice de diverse cauze,
utilizînd curenţi cu impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvenţă prin intermediul unor electrozi aplicaţi pe
tegumentul bolnavilor. Modul de acţiune a fost descris detaliat anterior, la prezentarea acţiunii analgetice a
curenţilor de joasă frecvenţă.

Aparatele moderne care permit aplicarea TENS au realizat o serie întreagă de avantaje precum:
* forma dreptunghiulara perfecta și constantă a impulsurilor
* domeniu larg de reglare a frecvenţei şi duratei impulsurilor
* reglare complet independentă a acestor parametri cât şi a ampli­tudinii impulsurilor.
 Tehnica de aplicare
În primul rând trebuie stabilită poziţionarea cât mai adecvată a electrozilor, care este de o importanţă deosebită
pentru reuşita tratamen­tului. Plasarea electrozilor direct pe suprafaţa dureroasă sau în imediata ei vecinătate. Dacă prima
tentativă de aşezare a electrozilor nu duce la amelio­rarea dorită, se va acţiona asupra rădăcinii nervoase principale a ner­
vului periferic care străbate zona dureroasă sau cât mai aproape de ea. O confirmare a poziţionării corecte a electrozilor
este apariţia senzaţiei de furnicături, înţepături sau minime vibraţii pe locul dureros tratat.

În cazul aplicaţiilor pe zonele de durere referită şi a punctelor „trigger" din miozitele dureroase (sindromul
miofascial dureros) tre­buie găsite zonele de stimulare proprii regiunilor corporale îndepărtate unde se află afecţiunile
organice cauzale.
Spre deosebire de alte metode electroterapeutice analgetice, polaritatea electrozilor nu are importanţă la aplicaţiile
cu TENS.
 Dozarea intensităţii - după metoda originală a aplicării ei, intensi­tatea trebuie aleasă astfel încât să se ajungă la o
stimulare selectivă a fibrelor nervoase groase, mielinizate (A-alfa), pentru a închide „poarta" pentru influxurile transmise
prin fibrele subţiri A-delta. Aceasta înseamnă că vom aştepta din partea pacientului o senzaţie de vibraţie sau furnicătură la
limita tolerată pe locul tratat.
Alegerea frecvenţei - frecvenţa impulsurilor trebuie aleasă prin tatonare de la caz la caz, în funcţie de etiologia durerii
şi de caracterul acut sau cronic al acesteia, autorii recomandând diferite game de frecvenţă după experienţa personală
însuşită prin tratarea diverselor afecţiuni cauzale (în general, de la 15 la 200 Hz).
 Durata impulsului - este preferabil ca şi aceasta să fie reglabilă, pentru a fi adaptată în raport cu frecvenţa — la
cazurile tratate. în general, autorii relatează despre tratamente efectuate cu impulsuri cu­prinse între 50 şi 500 Ma.
Durata şedinţei - diferă mult, în funcţie de afecţiunile şi cazurile tratate. Melzack a utilizat pentru varianta
stimulării intensive, durate scurte, de 20 minute. Majoritatea specialiştilor aplică durate mai mari ale şedinţelor, de 20
—60 minute, mai rar 2 ore sau peste 2 ore.

Intervalul dintre şedinţe - frecvenţa repetării aplicaţiilor într-o zi sau într-o săptămână se orientează după stările
particulare, individuale de durere şi durata ameliorării obţinute. Durata efectului obţinut evo­luează îndeobşte
asemănător, adică ea creşte odată cu progresia seriei de tratament, astfel încât intervalul dintre şedinţe poate fi crescut.
Indicații:
* afecţiuni reumatice diverse
* stările dureroase posttraumatice
* durerile din afecţiuni neurologice periferice
* nevralgiile postherpetice
* durerile „fantomă" după amputaţiile membrelor
* durerile după anestezie
* stările dureroase acute şi cronice postoperatorii
* cicatricele dureroase postoperatorii
* durerile din carcinoame.