DELTE DE PE TERRA

Realizat de Lungu Diana Elena ,

Clasa a IX-a A,
Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Constanța
Profesor îndrumător, Teodora Ceti
Delta Nilului este una dintre cele
mai mari delte din lume și se
întinde de-a lungul Mării
Mediterane, pe o distanță de
240 km, de la Alexandria până
la Port Said. Delta s-a format pe
locul unui fost golf marin, prin
umplerea acestuia cu sedimente
aduse de fluviu, și are forma unei
flori de lotus. În ceea ce privește
suprafața (24.000 km ²),
delta Nilului este aproape egalǎ
cu Peninsula Crimeea.
 Din punct de vedere
geomorfologic,
Delta Nilului este
consideratǎ o „deltǎ
arcuită", datorită formei
sale specifice.
Deoarece, în urma construirii barajului de la Aswan,
delta nu mai primește aportul anual de nutrienți
și sedimente, pǎmântul câmpiilor inundabile din aval
este din ce în ce mai steril, în prezent agricultorii fiind
obligați sǎ foloseascǎ cantitǎți mari de fertilizatori
chimici. Ceea ce, evident nu duce decât la poluare și
extinderea fenomenului de eutrofizare.
Delta Nilului și o furtunǎ de nisip
în Deșertul Libian
Delta Nilului este un areal cu o mare varietate biotică꞉
aici crește nufărul de Nil și celebra trestie de papirus.
Câteva sute de specii de păsări de apă iernează aici,
printre care și cea mai mare concentrație de pescăruși
pitici din lume. Alte specii de păsări des întâlnite
sunt egretele, ibișii și stârcii. Tot aici trǎiesc
multe broaște țestoase, manguste și varani de Nil.

În Antichitate se întâlneau și
crocodili, hipopotami, elefanți, leoparzi și lei, dar, în
prezent, toate aceste specii au dispǎrut de aici cu
desǎvârșire.
Această plantă a influențat în mare măsură dezvoltarea
întregii civilizații. Cuvântul papu, adică "regal", este
de origine egipteană. Din el a fost format numele
binecunoscutului materialului pentru scriere, papirusul.
Cel mai vechi dintre toate manuscrisele cunoscute de
papirus datează de la începutul celui de-al treilea
mileniu î.en.
Papirus (papyrus syt) este o plantă erbacee perenă
(familia Sedge), aflată în principal în Africa. După
recoltare, tulpina plantei, de cca trei metri, este mai
întâi decojită şi apoi tăiată în fâşii subţiri longitudinale
de lungimea dorită. Timp de 6 zile se păstrează în apă
eliminându-se astfel glucoza şi alte substanţe solubile.
Lamelele care devin astfel flexibile sunt aşezate pe
bucăţi de pânză din bumbac acoperită cu o altă bucată
de stofă, în rânduri suprapuse numai câţiva milimetri la
margini, pe orizontală şi pe verticală. Peste acest
aranjament se așează o altă bucată de bumbac şi o altă
bucată de stofă şi totul era plasat sub o greutate (ori
presă) de 3 tone şi jumătate. Din cinci în cinci ore,
stofa şi bumbacul sunt înlocuite pentru a se asigura
perfecta absorţie a umezelii. După alte şase zile,
papirusul era gata şi numai bun pentru scris. Metoda a
rămas neschimbată vreme de mii de ani, o descriere a
acesteia regăsindu-se în scrierile lui Pliniu cel Bătrân.
Literele realizate pe astfel de materiale au
intrat în istoria Egiptului și au devenit
exponate ale multor muzee din lume.
Are corpul musculos, lung de 1,4-2 m, cu
fălci si picioare puternice. Capul este lung,
iar gatul bine diferențiat. Are cinci degete la
fiecare picior, cu gheare tari și ascuțite, care
îl ajută la cățărat, săpat si ruperea prăzii.
Limba este bifurcata, iar simțul
olfactiv foarte bine dezvoltat. Coada sa este
lunga, ca un bici, folosită la înot, dar și
pentru autoapărare.
Exemplarele adulte au un colorit gri-maroniu
cu benzi galbene pe cap, picioare, spate si
coada. Partea ventrala este deschisa la
culoare. Obișnuiește sa stea la soare pe
pietrele din apropierea apei sau pe cioturile
de copaci. Nu se depărtează niciodată prea
mult de apă, pentru a se putea refugia acolo
în caz de pericol. Hrana sa preferata consta
din moluște, crapi, melci, amfibieni, broaște,
pasări, oua de crocodili, insecte si stârvuri.
Uneori consumă șerpi veninoși, el fiind imun
la veninul acestora. Hrana este împinsă încet
în gâtlej, apoi este înghițita, ajungând în
intestinele extensibile. Dușmanii săi cei mai
mari sunt crocodilii și pitonii. Când se află în
primejdie, își folosește ghearele, dinții și
coada pentru a se apăra.
 Delta Nilului este și astǎzi, la fel ca
în Antichitate, grânarul Egiptului și singura speranțǎ
pentru agricultură din aceastǎ țară deșertică. Din acest
motiv, circa 85% din populația Egiptului, adicǎ peste 70
de milioane de oameni, trăiește în Delta Nilului. Ne
incluzând marile orașe, densitatea populației, în delta
Nilului depășește 1.000 de persoane pe
km². Alexandria este cel mai mare oraș din deltǎ, cu o
populație de 4 milioane de locuitori. Alte orașe
importante din deltǎ sunt: Shubra El-Kheima, Port
Said, El-Mahalla El-Kubra, Mansoura, Tanta și Zagazig.
 Alexandria Lacul Burullus

Port Said Tanta

Rosetta
 Mai mult de jumătate din Delta Nilului, precum
și orașul Alexandria, sunt în pericol de eroziune
din cauza creșterii nivelului apei mării, pe
fondul încălzirii globale. Delta Nilului este în
pericol de a fi înghițită de apele Mării
Mediterane, care se vor înălța între 30 cm și 1
metru în acest secol. Specialiștii estimează că în
anul 2550, delta străvechilor faraoni va dispărea
fără urmă
 Barajul High Aswan, finalizat în 1970, a adus avantaje
importante în Delta Nilului. Pe lângă faptul că asigură
controlul inundațiilor, contribuie la reducerea secetei și la
generarea de energie hidroelectrică. Din păcate, barajul
restricționează răspândirea sedimentelor fertile care apar
anual prin inundații. Barajul contribuie, de asemenea, la
eroziunea în regiunea deltei de-a lungul coastei
mediteraneene. Oamenii de știință au sugerat că nivelul
mai mare al mării și vremea extremă ar putea afecta delta
Nilului în timp ce temperaturile globale urcă. Cele mai
bune proiecții arată că părți semnificative ale deltei ar
putea sta sub apă provocând pierderi majore pentru
fermierii din zonă.
 Arheologi egipteni şi francezi au descoperit una dintre cele mai vechi aşezări
din Delta Nilului, care datează din perioada Neolitic (epoca pietrei), potrivit
unui anunţ făcut de Ministerul pentru Antichităţi din Egipt. Descoperirea
arheologică a fost făcută „în timpul săpăturilor în Tel Samara, în
guvernoratul Dakahlia”, din nord-estul ţării. Situl a fost deschis în Tel Samara
în 2015.
Delta fluviului Mississippi servește drept cel mai
bun exemplu de deltă digitată (alungită). Cel mai
mare fluviu nord-american se desparte în câteva
canale înainte de vărsare, iar la gura deltei se
depun sedimente minerale pe marginea malului
continental. Profilul celei mai tinere secțiuni a
deltei sugerează piciorul ghemuit al unei păsări.
Delta Mississippi a început să se formeze în
urmă cu mai bine de 5000 de ani și continuă
să evolueze; a avansat cu 15-50 de mile pe
coasta statului Louisiana. În ultimele decenii
subsidența terenurilor, creșterea nivelului
mării, impactul uman asupra fluxului și
încărcăturii de sedimente și uraganele
ocazionale au dus la rate semnificative de
pierderi de teren în Delta Mississippi, care
include sute de mii de acri de terenuri umede,
valoroase.
SCHIMBAREA LINIEI DE COASTA ÎN SUDUL
LOUISIANEI
Delta Mississippi
POPULAȚIA ȘI ECONOMIA

Majoritatea locuitorilor din regiune sunt

încă negri, deși peste 400.000 de afro-
americani au părăsit statul în timpul Marii
Migrații din prima jumătate a secolului al
XX-lea, mutându-se în orașele industriale
din nord-estul, vestul și vestul. Deoarece
economia agricolă nu susține multe locuri
de muncă sau întreprinderi, regiunea a
încercat să o diversifice cu ajutorul
pescuitului, transporturilor fluviale,
turismului. Regiunea deține și exploatări
de hidrocarburi. Exploatarea forestieră
este importantă, iar culturile noi, cum ar fi
soia, au fost cultivate în zonă de cei mai
mari fermieri industriali.
Uneori, regiunea a suferit inundații
puternice din râul Mississippi, în special
în 1927 și 2011 
New Orleans (Nouvelle Orléans), situat în
sud estul Louisianei, a fost fondat pe 7 mai
1718, de către Compania de Mississippi
franceză, pe terenul locuit de indienii
Chitimacha. Colonia franceză a fost cedată
Imperiului spaniol în Tratatul de la Paris
(1763). În timpul American Revolutionary
War, New Orleans a fost un important port
de contrabandă, ajutor pentru rebeli,
transportul echipamentelor militare și
livrările până la fluviul Mississippi. New
Orleans a rămas sub control spaniol până în
1801, când a revenit la controlul francez.
Napoleon a vândut teritoriul Statelor Unite
în Louisiana Purchase în 1803. După aceea
orașul a crescut rapid cu fluxuri de
americani, francezi, creoli, irlandezi, NEW ORLEANS
germani și africani. Culturile majore de
zahăr și de bumbac erau cultivate cu sclavi,
pe plantațiile mari situate în afara orașului.
New Orleans este cunoscut pentru vechiul
Cartier francez, cu arhitectura din perioada
de colonizare spaniolă și franceză, precum
și pentru bucătăria creolă, și este considerat
leagănul jazzului. New Orleans este, de
asemenea, renumit pentru festivaluri, mai
ales Mardi Gras.
Baton Rouge este capitala
statului Louisiana, al doilea mare oraș
din acest stat după New Orleans și
sediul parohiei East Baton Rouge.
Își datorează numele celor două triburi
indiene care marchează limitele
teritoriului lor cu posturi roșii.
Amplasat de-a lungul râului
Mississippi, orașul adăpostește USS
Kidd Veterans Memorial, frumoase vile
vechi, inclusiv Magnolia Plantation
(1791), una dintre cele mai vechi din
zonă și clădirea Capitolului de Stat.
Orașul găzduiește multe muzee, cum ar
fi Muzeul LSU, care oferă o
perspectivă semnificativă asupra
istoriei bogate a regiunii. Recreația în
aer liber este, de asemenea, ușor de
găsit în Baton Rouge - locuri ca
Bluebonnet Swamp Nature Center sunt
un loc bun pentru a căuta o aventură.
 https://en.wikipedia.org/wiki/Mississippi_Delta
 https://life.ro/cele-mai-mari-si-faimoase-delte-din-lume/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Delta_Nilului
 https://www.digi24.ro/stiri/externe/mapamond/
descoperire-neasteptata-in-delta-nilului-este-singura-de-
acest-fel-facuta-in-toata-regiunea-pana-acum-991073
 https://ro.lamscience.com/nile-delta-facts