Buretele de apă dulce trăieşte în apele curgătoare sau stătătoare, fixat
pe plantele acvatice, pietre etc. Buretele de mare trăieşte pe fundul mărilor calde, aproape pe ţărm, ducând o viaţă sedentară. Forma buretelui este neregulată, cu deschideri mai mari numite osculi prin care intră apa ce străbate corpul, şi deschideri mai mici numite pori prin care intră apa în corpul buretelui. Buretele nu este un animal, ci o colonie, fiecare individ având un oscul. Peretele corpului este format din două straturi de celule, separate printr-o substanţă gelatinoasă. Corpul gelatinos al buretelui de apă dulce este susţinut de un schelet moale, elastic, ramificat, alcătuit din spongină, de unde şi numele de Spongieri. Buretele este străbătut de numeroase canale prin care circulă apa bogată în hrană şi oxigen. La întretăierea acestor canale se găsesc celule flagelate cu guleraş care formează coşuleţe vibratile. Mişcarea flagelilor determina circulaţia apei în corpul buretelui întotdeauna în acelaşi sens.