Anul acesta eu Impreuna cu prietenii mei am hotarat sa

facem o expeditie spre polul nord . Grupul nostru , mai bine

zis cum îmi place mie să ii spun „ micii aventurieri ” este
format din :Mihai Alina si Andreea si eu suntem foarte
nerăbdători și pregătiți. Cu totii vroiam sa infruntam frigul,
sa vedem iceberg-urile,animalele si toate minunatiile
acestui loc! 
Am cumparat echipamentele necesare calatoriei noastre
cum ar fi: Corturi , Saci de dormit,Trusa medicala,
Bocanci,Sanie ,Rucsa,Skiuri,Lopata pentru zapada , Provizii
etc.
Dupa o luna de pregatiri perfecte ne-am intalnit si am
pornit Cu toții spre aeroport cau gândul să ne distrăm și
ca vom avea o aventura minunata. După câteva ore de
zbor am ajuns la destinație. Am stat câteva momente
pentru a admira fermecatorul peisaj . Acest loc este mai
mult decât un muzeu menit să te impresioneze , aici te
uimeau totul de la ghețari pană la animale , pinguini ,urși
polari , foci și tot felul de lucruri care nu se găsesc
oriunde . Peste aproximativ jumătate de oră după ce am
cercetat puțin zona văd câteva igluri . Ele erau semne că
ar putea trăi cineva . După cum bănuiam erau făcute de
mână de om dar cred că ar putea fi vorba de niște
excursionoști veniți ca și noi în cercetare .  Am continuat
tot așa până când de nicăieri s-a auzit o zdruncitură de
parcă s-ar poarni o avalanșă . Spre „norocul” nostru așa
a și fost .Încercăm noi să fugim dar degeaba ,fiindcă ea
a acoperit deja totul în calea sa , învelind zona cu o
plapumă de argint . Deci practic eram îngropați în
zăpadă și pe deasupra era destul de greu să te descurci
fără niciun instrument . Am avut noroc că nu a fost foarte
,foarte puternică ci numai o avalanșă obișnuită prin
aceste zone . După ce m-am scuturat de neaua după
mine am pornit să-mi caut prietenii .Dupa putin timp m-
am intalnit cu alina si cu mihai dar andreea disparuse.
Din păcate aeasta nu era de găsit . Am căutat mai mult
de o oră prin zona avalanșei dar nici urmă de aceasta .
Înghețați , înfometați și foarte obosiți mai încercăm e ne-
au pentru ultima dată să o găsim . dintr-o dată o văd la
mai pușin de zece metri . Era bine și foarte bucuroasă
fiindcă s-a atașat foarte mult de un ursulet tare, tare
speriat.toti ne-am apropiat pentru a ne juca cu
micutul ,,Barni”’.
In ziua urmatoare am intalnit niste pinguini care ne-au
aratat niste trucuri minunate.

Grupul nostrum sau mai bine zis ,,mici aventurieri”