Impresionismul în opera Pelléas

et Mélisande de Claude Debussy

 Pelléas et Mélisande– Claude Debussy
 Este inspirată din textul sciitorului simbolist
belgian Maurice Maeterlinck.
 Opera literară a fost prezentată la Paris
(1892).
 A suscitat interesul prin elemente de simbol
şi aluzie.
 Alte considerente:
 imprecizia locului şi timpului desfăşurării
acţiunii;
 nesiguranţa şi jocul întâmplării;
 misterul în care trăiesc şi evoluează
personajele.
 Acţiunea operei:
 Debussy a fost atras de frumuseţea
peisajului legendar.
 Ne referim la cadrul natural al unor păduri
seculare în care eroii îşi trăiesc viaţa
retrasă.
 Libretul:
 În liniştea îndepărtată a unor codri seculari
trăieşte regele Arkel, în aşteptarea
sfârşitului alături de soţia Geneviève şi de
cei doi fii: Pelléas şi Golaud.
 Libretul:
 Aflat la vânătoare, Golaud se rătăceşte în
pădure, dar plânsul unei tinere fete îl
reţine.
 Este Mélisande, pe care Golaud o
ocroteşte, căsătorindu-se cu ea.
 În taină, Mélisande îl iubeşte pe tânărul
Pelléas.
 Întâlnirile nevinovate dintre cei doi
provoacă gelozia lui Golaud, care îl ucide
pe Pelléas.
 La castel moare şi Mélisande, după ce l-a
iertat pe Golaud.
 Golaud rămâne neîmplinit pentru că nu a
aflat adevărul.
 Au fost sau nu vinovaţi Pélleas şi
Mélisande?
 Opera a fost prezentată în primă audiţie la
30 aprilie 1902.
 Debussy a divizat acţiunea acestei drame
lirice în 5 acte şi 12 tablouri.
 A adoptat tehnica wagneriană a
continuităţii fără numere separate, arii,
ansambluri.
 Scenele se derulează fără întreruperi.
 Sunt legate de interludii instrumentale.
 Debussy împrumută tehnica letmotivului.
 Spre deosebire de Wagner, unde
leimotivul se reprezintă uneori printr-un
acord, la Debussy este o temă.
 Maurice Emanuel găseşte 13 leitmotive.
 Leitmotivul depărtării de timp – a fost
odată – leimotivul pădurii
 Exemplul nr. 1, Act I, scena I (m. 1-4)
 Dispunerea intervalică şi a duratelor
conduc la denumirea a fost odată.
 Un alt personaj relevant este Golaud, soţul
Mélisandei.
 Alternanţa dintre binar cu diviziune
excepţională d.p.d.v. ritmic este o
caracteristică pentru a-l caracteriza pe
Golaud.
 Exemplul nr. 2 – Act I, scena I, m. 5-6
Ex.1+Ex.2 Pădurea+Anticiparea motivului
Golaud
Golaud
 Motivul lui Golaud
 îmbină armonia diatonică (acorduri de nonă
centrate pe do#, mi și fa ) și formațiile aparținând
dispunerii simetrice, în concordanță cu ambivalenta
postură a personajului: Golaud ființă umană
independentă și instrument al destinului.
 La acordul cadențial al expunerii motivice, armonia
etajată pe Si bemol (si b-re-fa-la bemol-do) expune
primul segment linear bazat pe componentele
tetracordiei la bemol-si bemol-do-re.
Ex 3 a Golaud
Ex 3 b-Leitmotiv Golaud-
continuare
 Mélisande este protagonista, care sub
aspect leitmotivic este supusă unor
numeroase transformări ritmice şi
melodice.
 Exemplul nr. 4, Act I, Scena I, m. 18-20
Melissande
 Motivul Melissandei se structurează pe
premisa juxtapunerii motivelor pădurii și
destinului. Motivul Melisandei se
structurează pe două planuri
concomitente: unul reprezentând o
transpunere tritonică (la bemol-si
bemol-do#) a motivului pădurii (re-
mi-sol–la-do) și altul constând în
transformarea sa în sfera tono-modală.
Melissande
 Figurația viorilor ce dispune melodic acordul si
bemol-re-mi-la bemol se constituie în
transpoziția originalului la bemol-do-re-fa din
motivul destinului. Pe de altă parte dispunerea
din grupul treizecidoimilor produce o extensie a
motivului la bemol-si bemol-do# în la
bemol-si bemol-re. Înrudirea cu la bemol-
si bemol-re-mi poate fi extinsă și la nivelul
inversiunii segmentului si bemol-re-mi,
ambele regăsite pe parcursul operei.
Ex.4. Melissande
 Puritatea lui Pélleas este redată muzical
printr-un tetracord major, dispus intervalic
simplu, într-o structură diatonică.
 Exemplul nr. 5
 Leitmotivul lui Pélleas
Pelleas

 Motivul Pelleas (la major) intonat de

flaut este susținut armonic de
acordurile micșorate sol#-si-re-fa# și
fa#-la-do-mi, iar împreună construiesc
o structură de Fa# eolian fa#-sol#-la-
si-[do]-re-mi-fa#.
Pelleas

 Componentele re-fa#-sol# ale primului

acord micșorat sol#-si-re-fa# sunt
confirmate de orchestră ca extensii ale
intervalului de legătură (ostinato fa#-
sol#) cu cele 5 note ale structurii
simetrice afirmate anterior (sol#-fa#-
mi-re-do), și asimilate cu Pelleas și
Melissande.
Ex. 5 - Pelleas
Pelleas
 Leitmotivele sunt utilizate în manieră
wagneriană;
 Prelucrarea lor este diferită.
 Există în lucrare variante leitmotivice însă
nu transformări până la metamorfozarea
unui leitmotiv în altul.
 Dublarea frazelor melodice este un
procedeu stilistic semnificativ
 În studiul Debussy şi raporturile sale cu
muzica rusă Andre Schaeffner propune o
explicaţie a procedeului de duplicare:
această reduplicare a fiecărui motiv este o
manieră de a se deroba de nedorita
dezvoltare.
 Particularităţi ale armoniei
 Actul II, Scena I
 Progresii de acorduri de septime, none,
undecime care ilustrează prin ambiguitatea
tonală, pierderea fără speranţă a inelului.
 00:28:09 - Scène 1 - 'Une fontaine
dans le parc'
 Actul al II-lea, scena a III-a;
 Acorduri bazate pe intervale de secunde,
cvarte, cvinte;
 valorificarea unor succesiuni de acorduri
din terţă în terţă;
 00:51:04 - Scène 3 - 'Devant une
grotte
 Particularităţi ale valorificării ritmice:
 În primele 24 de măsuri ale preludiului există 8
figuri ritmice diferite, care nu sunt dezvoltate în
manieră simfonică;
 Există şi excepţii unde se impune dezvoltarea:
 Exemplul nr. 6
 Fragment din corul de la sfârşitul primului act
 Actul III, scena a IV-a
 01:18:01 - Scène 4 - 'Devant le château
 Actul IV, scena a II-a
 01:30:24 - Scène 2 -
 Stilul vocal este o altă componentă a
tehnicii lui Debussy;
 De remarcat este importanţa acordată
recitativului melodic bazat pe prozodia
limbii franceze.
 Debussy introduce stilul melodiei populare
 Exemplul nr. Actul III, scena I, fragment
din Cântecul Mélisandei.
 Valorifică emisia şoşotită
 Articulaţia gâfâită
 Ne referim la pasajul cromatic descendent
ce exprimă bulversarea Mélisandei, de la
finalul actului IV, după moartea lui
Pélleas.
 Rareori vocea adoptă stilul cântat
 O mare parte a actului IV este lirică
 Prin contrast, apogeul actului este aproape
vorbit.
 Din punct de vedere melodic, Debussy îşi
concepe liniile pe principiul arabescului.
 Orchestra foloseşte timbrele pure
 Apar elemente noi de folosire a
instrumentelor de suflat.
 Corzile devin extrem de divizate.
 Se renunţă la rolul de cantilenă, în
favoarea unei ţesături fine, aproape
impalpabile.
 Declaraţia lui Debussy din Le Figaro:
 Nu pretind să fi descoperit totul în Pélleas
dar am încercat să defrişez un drum pe
care alţii îl vor urma debarasând poate
muzica dramatică de apăsătoarea
costrângere în care trăieşte de atâta
vreme.