Sintaxa folclorului muzical românesc

Categorii folclorice
Criterii de sistematizare

Există mai multe Criterii de sistematizare a repertoriului focloric:

Unele din acestea sunt muzicale. Astfel:
După modul de intepretare: repertoriu vocal, instrumental, vocal-instrumental;
După maniera de interpretare: individuală sau în grup (unison, antifonică, eterofonică,
polifonică, armonică);
După conţinutul muzical: după structura sonoră, ritm, formă.
Cel mai important criteriu de sistematizare a repertoriului este cel legat de funcţia sa:
practică (utilitară), rituală (magică), distractivă, spectaculară, estetică. Unele fapte de
foclor necesită un prilej (bocetul, colindul), altele, nu (doina, cântecul propriu-zis).
Termenul de categorie este utilizat atât pentru gen (clasă de fenomene artistice reunite
prin consensul de funcţie, structură, finalitate estetică), cât şi pentru specie – noţiune cu
putere de generalizare mai restrânsă, dar cu avantajul pătrunderii în detaliu: ex. gen de
cântec ritual – specie de Caloian, gen de baladă – specie de jurnal oral, gen de colind –
specie de Lazăr, gen de doină, specie ,,de dragoste” etc.
1. Folclorul copiilor – repertoriu specific copiilor
2. Cântecul de leagăn – specie lirică – repertoriu familial cu funcţie utilitară
3. Repertoriul obiceiurilor
a) repertoriul obiceiurilor de trecere (familiale): nupţial şi funebru
b) Repertoriul obiceiurilor de peste an: categorii integrate obiceiurilor de
primăvară-vară; repertoriul obiceiurilor de iarnă; repertoriul de clacă şi
şezătoare
4. Repertoriul păstoresc
Categorii neocazionale:
5. Balada (cântecul bătrânesc)
6. Doina
7. Cântecul propriu zis
8. Muzica jocurilor populare

O categorie aparte este:

9. Repertoriul urban