FARMACOTERAPIA

APARATULUI RESPIRATOR

Prof. Dr. Cornel Chiriță

Bolile aparatului respirator
• printre cele mai comune motive de a apela la un medic;
• pot prezenta simptomatologie importantă – grad ridicat de
morbiditate și mortalitate;
• majoritatea – simptome minore, fără complicații.

Farmacistul de comunitate
• primul profesionist la care apelează pacientul;
• ”filtru” – deosebirea afecțiunilor minore (tratament simptomatic)
de cele majore (investigații suplimentare).
 Cavitate
nazală

Superioare Faringe

Laringe Acute
Căile
respiratorii Afecțiuni
Trahee Cronice
Inferioare Bronhii

Plămâni
Afecțiuni acute
• majoritatea inflamațiilor: faringită, traheită, bronșită;
• pneumonii;
• urgențe respiratorii (SDRA = sindrom de detresă respiratorie a
adultului; EPA = embolie pulmonară acută).

Afecțiuni cronice
• bolile obstructive cronice: astm bronșic, BPOC;
• pneumopatii profesionale (pneumoconioze);
• TBC;
• tumori pulmonare.
IACRS = infecții acute ale căilor respiratorii superioare
• ~10% din totalul afecțiunilor pt. care pacienții se prezintă la medic;
• ~50% din cazurile pt. care se administrează AB în ambulator.
Trebuie cunoscute foarte bine!!!

Principalele motive de prezentare la farmacie:

• tusea;
• durerea în gât; Coexistă de
• rinita; multe ori
• răceala comună (≠ gripă).
 Tusea

I. Acută
Cauze frecvente:
• infecții (adesea virale, la toate vârstele);
• alergii;
• secreții nazale care ajung în faringe.
! Diferențierea tusei virale de alte tipuri de tuse.
Caracteristicile tusei virale:
• debut brusc + febră;
• spută minimă;
• simptome mai severe seara (! Tuse severă dimineața
semn de bronșită cronică / bronșiectazie);
• durată uzuală 7-10 zile (>14 zile – posibilă infecție
bacteriană secundară – analiza sputei).
Crupul (laringotraheobronșită la copii):
• cauză particulară de tuse acută;
• etiologie virală în general;
• respirație dificilă;
• tuse lătrătoare (frecvent la copiii de 9-18 luni).
II. Cronică
• în general productivă;
• se poate manifesta în următoarele cazuri:
• BPOC – istoricul de bronșitic (bronșita cronică – tuse cu
spută, 3+ luni consecutive, în ultimii 2 ani) + istoricul de
fumător;
• astm – tuse de obicei neproductivă, devine productivă în
timp;
• IC, TBC, pneumonie, carcinom pulmonar – mai rare;
• medicamente - IECA (1/2 pacienți);
- AINS; tuse
- β-blocante. wheezing
Criterii de trimis la medic:
• durerea în piept – posibilă cauză CV;
• durerea la inspir – pleurezie sau pneumotorax;
• hemoptizie – TBC;
• durată > 3 săptămâni – posibile cauze mai severe
(carcinom, TBC);
• wheezing și/sau scurtarea respirației – astm.
Tratament
A. Expectorante
1. Mucolitice:
• acetilcisteina (OTC) – 400-600 mg/zi – adulți;
– 50-100 mg x3/zi – copii;
• carbocisteina – 5% – adulți (OTC);
– 2% – copii (P-6L);
• erdosteina (P-6L);
• bromhexina (OTC) – 8-16 mg x3-4/zi – adulți;
– 4-8 mg x2-3/zi – copii;
• ambroxol (OTC) – 30 mg x3/zi – adulți;
– doze ≠, în funcție de vârstă – copii.
2. Secretostimulante:
• guaifenesina – 100-200 mg x4-6/zi – adulți;
– 100 mg x3/zi – copii > 5 ani.
3. Expectorante din plante: pătlagină, lemn dulce,
iederă.

B. Antitusive
• eficacitate limitată în tusea acută neproductivă (studii
clinice vs. Placebo);
• eficacitate crescută în tusea cronică !
B. Antitusive
• de primă linie – butamirat;
– oxeladina;
– dextrometorfan;
• de rezervă (a doua linie) – codeina.

potențial crescut de abuz + RA mai numeroase!

Măsuri non-farmacologice pentru tusea acută:

– hidratare;
– consiliere privind rezolvarea simptomelor de la sine, în timp;
 Durerea în gât

• Disconfort la nivelul faringelui (jenă ușoară, durere severă);

• Cauze:
a) infecții virale (70-90%) – febră;
– tuse;
b) infecții bacteriene (! streptococi) – odinofagie (durere la deglutiție);
– adenopatie;
– febră crescută – 38-39 ºC;
– absența tusei – streptococ β-hemolitic;
c) mononucleoza infecțioasă (Epstein-Barr) – limfadenopatie cervicală
marcată;
– febră, oboseală;
– frecvent la adolescenți + adulți
tineri (”boala sărutului”).
Diferențierea infecțiilor – dificilă:
• infecții virale – mai frecvente la adulți;
• infecții bacteriene – mai frecvente la copiii din colectivități;
– durată > 1 săptămână;
• infecții micotice (Candida) – mai frecvente la copii mici + vârstnici.

Criterii de trimis la medic:

• durată > 1 săptămână;
• disfagie severă;
• tratament medicamentos cu risc crescut de agranulocitoză:
captopril, carbimazol, citotoxice, clozapina, penicilamina,
sulfasalazina, AB sau CT cu sulf.
Tratament
• de obicei – infecții virale, autolimitante – tratament strict simptomatic
(pastile / spray-uri);
! pastilele stimulează secreția salivară – efecte benefice.

• anestezice – lidocaina (! pacienți > 12 ani);

– benzocaina (și la copii > 3 ani);
- durată scurtă de acțiune – se administrează des;
- RA minime – precauție în trimestrul III de sarcină;

• antiseptice – ambazona; – alcool 2,4-diclorbenzilic;

– clorhexidina; – clorură de benzalconiu/benzoxoniu;
– amilmetacrezol; – cetilpiridină;
Tratament
• antiinflamatoare – benzidamina;
– flurbiprofen – ! iritații ale mucoasei bucale +
tulburarea gustului;
! nu la copii <12 ani;
! max. 5 cpr. de supt /24h, max. 3 zile;

• tratamentul simptomatic poate include și analgezice/AI administrate

sistemic, pt. reducerea durerii – AAS, paracetamol, ibuprofen.
 Rinita

• Inflamația mucoasei nazale, caracterizată de:

• rinoree;
• congestie nazală;
• strănut;
• Tipuri:
1. alergice;
2. infecțioase (majoritatea virale, rar fungice);
3. vasomotorii;
4. medicamentoase.
1. Rinita alergică:
• sezonieră – ex. febră de fân – agent declanșator – polen;
– reacție alergică de tip I:
vasodilatație, prurit nazal, rinoree,
strănut;
• perenă (cronică) – alergeni: acarieni, păr de animale;

Diagnosticul – ușor:
• istoricul de atopie al pacientului: variația sezonieră, astm,
antecedente alergice.
Tratament
• evitarea alergenilor – ex. locurile cu potențial crescut de expunere la
polen;

• farmacologic:
• sistemic – antihistaminice H1 – gen. I;
– gen. II;
• topic – corticosteroizi – de elecție (! nu OTC);
 fluticason;
 mometason;
 budesonid;
 tixocortol;
 betametazon.
! Corticosteroizi – primă linie în rinita alergică – metaanaliză a
studiilor clinice superioritate față de antiH1 în controlul
simptomelor nazale.
! Eficacitatea se apreciază după câteva săptămâni de
tratament.
La unii pacienți se pot folosi profilactic, înaintea expunerii la
alergeni.

Alte tratamente topice

• antihistaminice H1 topice – azelastina;
• stabilizatoare ale mastocitelor – cromoglicat (eficacitate
redusă).
! Decongestionantele topice / sistemice – de rezervă, când congestia nazală
trebuie tratată repede (rezolvă simptomele până la instalarea acțiunii
corticosteroizilor).
• sistemice – pseudoefedrină – > 12 ani: 30 mg la 6-8 ore.
– 6-11 ani: 30 mg la 6-8 ore – max. 120 mg/zi;
– 4-5 ani: 15 mg la 6-8 ore - max. 60 mg/zi;
– fenilefrina – > 12 ani: 10 mg la 6-8 ore;
– 6-11 ani: 7,5 mg la 6-8 ore;
– 2-5 ani: 3,75 mg la 6-8 ore - max. 15 mg/zi.
• topice – efedrină;
– nafazolină;
– xilometazolină; ! Rinită medicamentoasă – utilizare > 5 zile.
– oximetazolină;
– tramazolină;
2. Rinita virală
• se asociază frecvent cu răceala comună;
• simptomele specifice: rinoree, congestie nazală (cedează în
7-10 zile fără tratament);
• tratamentul include
• decongestionante topice / sistemice;
• antihistaminice H1;
• analgezice: paracetamol, AAS, ibuprofen;

! copii < 2 ani ser fiziologic, apă de mare izotonă;

copii > 2 ani decongestionante: 3-4 zile + apă de mare
hipertonă.
3. Rinita vasomotorie
• asemănătoare celei alergice, însă testele de alergii sunt negative;
• simptome: congestie, rinoree;
• frecvent declanșată de factori iritanți: fum de țigară, schimbări de
temperatură, mirosuri puternice, exerciții fizice, alimente fierbinți sau
picante;
• de obicei, cedează la decongestionante.

4. Rinita medicamentoasă
• după tratament cu decongestionante topice > 7-10 zile – tahifilaxie la nivelul
arteriolelor nazale.
! Pacienții trebuie întrebați despre utilizarea decongestionantelor topice și sfătuiți
să facă spălături cu ser fiziologic sau apă de mare.
! Trebuie explicat riscul crescut pt. atrofia mucoasei nazale, cu tulburări de miros.
Criterii de trimis la medic în cazul rinitei
• insuccesul medicației recomandate;
• diagnostic de rinită medicamentoasă;
• obstrucție nazală mecanică;
• rinoree unilaterală (! copii – posibil corp străin în
cavitatea nazală).
 Răceala comună

• frecvență mare – copii 4-8 ani;

• marea majoritate – virale;
! Trebuie făcută diferențiere clară de gripă.
Gripă Răceală
În lunile de iarnă În orice moment din an
Debut mai brusc, simptome în câteva Debut mai lent, simptome în 1-2 zile
ore
Stare de curbatură (mialgie, frison, -
stare generală de rău) + pierderea
apetitului alimentar

Tuse seacă Tuse productivă (frecvent)

- Frecvent: nas înfundat, rinoree
Criterii de trimis la medic
• sinuzita, ca și complicație – sinusurile conțin în general aer,
în răceală se umplu cu secreții nazale, care stagnează –
infectare cu streptococi sau cu Haemophilus (de obicei) –
durere la aplecarea capului, la mișcarea ochilor, la tușit sau
strănut;
Dacă tratamentul cu decongestionante sistemice / locale -
lipsit de rezultate – pacientul trebuie trimis la medic pentru
antibioterapie;
• durerea de ureche – fenomen mai frecvent la copii, pot
dezvolta otită după răceala comună, cu durere prin
acumularea puroiului în urechea medie sau prin inflamația
membranei timpanice.
Tratamentul otitelor include:
• AINS și/sau analgezice-antipiretice;
• tratament intraauricular cu picături pt. ureche, astfel:
• otită dureroasă nesupurată – pic. cu analgezic și anestezic
local: fenazonă + lidocaină /
clorbutanol;
• otită supurată – pic. cu cloramfenicol + fluocinolon (Sol.
auriculară) + lidocaină;
! Colirele pot fi administrate uneori și intraauricular (ex.
chinolone).
! Durerea de ureche nu semnifică întotdeauna o otită, uneori
fiind vorba de o reacție otică, care se tratează exclusiv cu AINS
sau analgezice.
Alte criterii de trimis la medic:
• simptome care indică gripa;
• grupurile vulnerabile – vârste extreme / sarcină.

Tratamentul răcelii comune se face cu combinații medicamentoase:

• analgezice / AINS ± antiH1 ± decongestionante SM ± cafeină ±
codeină. ! Vezi medicația OTC.
Dezavantajele combinațiilor fixe: uneori nu au efect toate SA în
simptomatologia pacientului.
Avantaje: complianță crescută.
Tratamente alternative: Zn, vit. C, echinaceea, inhalații.