CRIMINALITATEA

INFORMATICA

SZEKELY ISTVAN CSABA

 CRIMINALITATEA INFORMATICĂ ÎN
REGLEMENTĂRI INERNAŢIONALE

 Dezvoltarea fără precedent în domeniul tehnologiei informatice, la nivel mondial,

are, din păcate, o parte negativă: s-a deschis o poartă către producerea unor fapte
antisociale, denumite “criminale” atât în dreptul internaţional penal, cât şi în
rapoartele prezentate de specialişti ai informaticii, fapte care nu ar fi putut exista în
condiţiile tehnice existente acum 15 ani, de exemplu
 Deşi societatea, în ansamblul ei, plăteşte pentru toate daunele economice cauzate
de “criminalitatea informatică”, aceasta continuă să se bazeze pe sistemele
computerizate în aproape toate domeniile vieţii sociale: controlul traficului aerian,
al trenurilor şi metrourilor, coordonarea serviciului medical sau al securităţii
naţionale. O singură breşă realizată în operarea acestor sisteme poate pune în
pericol vieţi omeneşti, ceea ce denotă faptul că dependenţa societăţii de sistemele
informatice a căpătat o dimensiune mult mai profundă decât cea intuită iniţial.
 Legislaţia statelor lumii este în continuă schimbare datorită dezvoltării tot mai
accelerate a tehnologiei informatice, iar cooperarea internaţională este pusă în faţa
unei provocări continue produsă de creşterea criminalităţii informatice
transnaţionale. Din ce în ce mai multe state au procedat la armonizarea propriilor
legislaţii în vederea combaterii fenomenului în discuţie, însă rezultatele sunt doar
mulţumitoare şi nu se va putea vorbi de o eradicare a fenomenului.
Problemele ridicate în cadrul reuniunilor internaţionale privind combaterea
criminalităţii informatice sunt următoarele:
 lipsa unui consens global privind definiţia “criminalităţii
 informatice”;
 lipsa unui consens global privind motivaţia realizării acestor fapte;
 lipsa expertizelor din partea persoanelor autorizate aparţinând unor
 instituţii cu atribuţii de control în domeniu;
 inexistenţa unor norme legale adecvate privind accesul şi
 investigaţia sistemelor informatice, inclusiv lipsa normelor prin
 care pot fi confiscate bazele de date computerizate;
 lipsa armonizării legislative privind investigaţiile în domeniu;
 caracterul transnaţional al acestui tip de infracţiune;
 existenţa unui număr redus de tratate internaţionale privind extrădarea şi asistenţa
mutuală în domeniu.
Fenomenul criminalităţii informatice

 În studiile elaborate pe plan internaţional (a se vedea şi Raportul Comitetului

European pentru Probleme Criminale) se foloseşte expresia ”criminalitate legată
de calculator” (engl. computer-related crime) sau „criminalitate informatică”,
care nu este însă general recunoscută sau acceptată.
 Lucrarea de faţă defineşte termenul drept „orice acţiune ilegală în care un
calculator constituie instrumentul sau obiectul delictului”, altfel spus ”orice
infracţiune al cărei mijloc sau scop este influenţarea funcţiei unui calculator”.
Abuzul informatic ar putea fi definit, la rândul său, prin „orice incident legat de
tehnica informatică în care o persoană a suferit sau ar fi putut să sufere un
prejudiciu şi din care autorul a obţinut sau ar fi putut obţine intenţionatun
profit”sau prin „totalitatea faptelor comise în zona noilor tehnologii, într-o
anumită perioadă de timp şi pe un anumit teritoriu bine determinat”.
 În prezent, „criminalitatea în relaţie cu calculatorul”, expresie folosită de Comitet,
se reduce pur şi simplu la infracţiunile definite în principiile directoare pentru
legiuitorii naţionali, care lasă în sarcina diferitelor state de a adapta această
definiţie la propriul lor sistem judiciar şi la tradiţiile lor istorice.
 Ca orice fenomen social, criminalitatea informatică reprezintă un sistem cu
proprietăţi şi funcţii proprii, distincte din punct de vedere calitativ de cele ale
elementelor componente. Este cunoscut faptul că, în cercetarea criminologică,
criminalitatea ca fenomen social cuprinde:
 criminalitatea reală – presupune totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit
teritoriu şi într-o anumită perioadă de timp
 criminalitatea aparentă – cuprinde întregul set de infracţiuni semnalate organelor
abilitate ale statului şi înregistrate ca atare
 criminalitatea legală – văzută ca totalitatea faptelor de natură penală comise în
spaţiul informatic şi pentru care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti rămase
definitive
 criminalitatea economică, accesul neautorizat şi sabotajul: activităţi prin se
urmăreşte distribuirea de viruşi, spionajul şi frauda realizată prin calculator ,
distrugerea de date şi programe sau alte infracţiuni: programarea unui calculator
de a “distruge” alt calculator
 încălcarea dreptului de proprietate intelectuală
 ASPECTE DE DREPT COMPARAT
PRIVIND CRIMINALITATEA
INFORMATICĂ
 Codul penal, prin reglementările sale, are în vedere ocrotirea unor valori sociale
recunoscute ca importante pentru ordinea socială. Diferenţele care există între
codurile penale ale statelor în ceea ce priveşte modul de reglementare al
criminalităţii informatice se explică prin faptul că infracţiunile din domeniul
activităţilor informatice nu au fost recunoscute pe plan mondial decât în ultimii ani şi
au avut evaluări divergente, iar, pe de altă parte, prin nivelul scăzut de dezvoltare al
unor state în domeniul tehnologiilor informatice şi al sistemelor de telecomunicaţii,
care nu a impus introducerea reglementărilor în această materie.
 O analiză a celor mai importante diferenţieri privind tratarea acestui tip de
infracţiune în dreptul penal european se prezintă în felul următor:
1. Există un grup de infracţiuni îndreptate împotriva drepturilor persoanei care include
următoarele tipuri de acţiuni:
 accesul şi obţinerea neautorizate a datelor şi divulgarea şi răspândirea acestora
 modificarea, falsificarea şi utilizarea datelor cu intenţia de a produce pagube;
 colectarea, stocarea şi înregistrarea datelor care nu sunt publice;
 păstrarea unor baze de date electronice care nu corespund realităţii.
 2. Lipsa unor prevederi şi reglementări penale clare privind datele cu caracter
personal a condus la apariţia unui al doilea grup de infracţiuni care au prevederi în
codurile penale: procesarea datelor cu caracter personal (înregistrarea, declararea,
brevetarea).
 3. Un al treilea tip de încălcare a legii cuprinde acţiuni care încalcă dreptul la
libera informaţie, de asemenea reglementat în multe coduri penale.
 4. Ultimul tip de activitate sancţionată penal de câteva ţări se referă la acţiunile
prin care o persoană nu ia măsurile necesare asigurării securităţii unui sistem
informatic cu tot ce cuprinde acesta
 CADRUL LEGAL

 Revoluţia tehnologiei informaţiei a dus la schimbări fundamentale în societate şi

este foarte probabil ca aceste schimbări profunde să se producă în continuare. Unul
din efectele informatizării tehnologice este impactul asupra evoluţiei tehnologiei
telecomunicaţiilor.
 Uşurinţa accesului la informaţii în sistemele informatice, combinată cu
posibilităţile practic nelimitate de schimb sau diseminare a acestora, indifferent de
graniţele geografice sau naţionale, a dus la o creştere explozivă a cantităţii de
informaţie disponibilă şi a cunoştinţelor care pot fi extrase din aceasta.
 Dreptul trebuie să facă faţă noilor provocări ridicate de dezvoltările tehnologice.
Iată de ce în ultimii ani legiuitorul român a fost preocupat de elaborarea unui cadru
normativ care să reglementeze accesul şi desfăşurarea activităţii prin intermediul
sistemelor informatice în diferite sectoare.
 În prezent, în România există în vigoare mai multe prevederi legale, cuprinse în
legi speciale, care reglementează diferite fapte în legătură cu sistemele informatice
ori societatea informaţională în ansamblul ei. Consider ca relevante următoarele
prevederi legale:
 Legea 365/2002 privind reglementarea comerţului electronic.
 Hotărârea de Guvern 1308 din 11.02.2002 privind aprobarea normelor
metodologice pentru aplicarea Legii 365/2002.
 Ordonanţa de Guvern 130/2000 privind regimul juridic alcontractelor la distanţă.
 Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, împreună cu Legea
285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 8 / 1996.
 Legea 455/2001 privind semnătura electronică.
 Ordinul 218/2004 privind procedura de avizare a instrumentelor de plată cu acces
la distanţă, de tipul Internet-banking, Home-banking sau Mobilebanking.
 Regulamentul 4/2002 al BNR privind tranzacţiile efectuate prin intermediul
instrumentelor de plată electronice şi relaţiile dintre participanţii la aceste
tranzacţii.
 Legea 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.