RAPORTUL JURIDIC MEDICAL

reglementarea raportului juridic medical

Legislaţia medicală şi consecinţa ei practică în Codul lui Hamurabi

Legislaţia medicală şi consecinţa ei practică în dreptul roman.

I.LEGISLAŢIE II.LEGISLAŢIA III.LEGISLAŢIE
INTERNAŢIONALĂ UNIUNII EUROPENE
NAŢIONALĂ

Principiul subsidiarităţii
• Tratate internaţionale • Constituţia României
• Jurisprudenţa CEDO Legislaţia farmaceutică • Legi
Regulamentul 536/2014 • Hotărâri de Guvern
• Ordine de Ministru
A.Constituţia României B. Legea (stricto sensu) C.Reglementarea
terţiară
• Art.34 „(1) Dreptul la ocrotirea
sănătăţii este garantat.
• (2) Statul este obligat să ia măsuri OUG nr. 144/2008 Ordinul 482/2007 al
pentru asigurarea igienei şi a
sănătăţii publice.
Legea nr. 95/2006 Ministrului Sănătăţii
• (3) Organizarea asistenţei medicale
şi a sistemului de asigurări sociale
pentru boală, accidente,
maternitate şi recuperare, controlul Ordinul M.110/2009 al
exercitării profesiilor medicale şi a
activităţilor paramedicale, precum
Ministrlui Apărării
şi alte măsuri de protecţie a Naţionale
sănătăţii fizice şi mentale a
persoanei se stabilesc potrivit legii”.

• Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

 Art. 51 Ordinul 482/2007 al Ministrului Sănătăţii şi
Art. 42 alin.(3) din Ordinul M. 110 2009
încalcă art. 654 alin.(2) lit.a şi 655 din Legea nr. 95 2006
Art. 51 Anexa la Ordinul 482/2007 al Ministrului Sănătăţii: - Unitățile sanitare publice sau
private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru
prejudiciile produse în activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, în situațiile prevăzute la art.
655 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, în solidar cu personalul medical angajat, pentru prejudiciile produse de acesta.
art. 654 alin. (2) lit. a ”Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în
exercitarea profesiunii: a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu
echipament de diagnostic şi tratament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor şi
riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigatie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor
sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite”

art. 655 alin. (1) “Unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale,
răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic
sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa: a) infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului
când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie; b) defectelor cunoscute
ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate; c) folosirii materialelor
sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de
garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz; d) acceptării de echipamente şi dispozitive
medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea
prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără
asigurare de răspundere civilă în domeniul medical”.

alin. (2) „Unităţile prevăzute la alin. (1) răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de
personalul medical angajat, în solidar cu acesta”
art. 42 alin. (3) din Anexă ladin Ordinul M. 110 2009 : „Comandantul spitalului, şeful secţiei şi medicul
curant răspund, în condiţiile legii, pentru calitatea actului medical, respectarea condiţiilor de cazare,
igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, precum şi pentru acoperirea prejudiciilor
cauzate pacienţilor”
Dreptul medical este acea ramură de drept care cuprinde
totalitatea normelor şi instituţiilor juridice de drept public sau
privat, care reglementează raporturile dintre furnizorii de
servicii medicale şi pacienţi, născute, în principiu, prin acordul
de voinţă al părţilor, care au ca obiect prestarea de servicii
medicale de prevenţie, diagnostic şi tratament.
• Scopul dreptului medical • Principiile dreptului medical:

• Scopul dreptului medical este o

reglementare coerentă datorită vastităţii
• A.Principiul legalităţii prestării serviciului medical
domeniului reglementat, adaptată noilor
cunoştinţe şi tehnici medicale, dar în • B.Principiul responsabilităţii publice pentru serviciul
acelaşi timp prudentă în primul rând
pentru că serviciul medical se prestează medical
asupra însuşi corpului uman, dar şi graţie
implicaţiilor socio-economice şi • C.Principiul asigurării asistenţei medicale de
sensibilităţii opiniei publice; a modalităţii
de prestare a serviciului medical în cadrul urgenţă
raportul medical în ceea ce priveşte
părţile (organizarea şi funcţionarea • D.Principiul respectării demnităţii umane în
furnizorilor de servicii medicale,
exercitarea profesiei de medic etc.), prestarea serviciului medical
obiectul (calitatea serviciilor medicale) şi
conţinutul (instituirea unor drepturi şi • E. Principiul inviolabilităţii corpului uman
obligaţii).
• Izvorul raportului • Elementele raportului juridic medical
juridic medical
Părţi
• Contractul medical a.) Furizorul de servicii medicale
b.) Beneficiarul serviciilor medicle
• Faptul juridic medical
Obiect
a.) Servii medicale
b.) Interdicţii

Conţinut
a.) Drepturi
c.) Obligaţii
 BIBLIOGRAFIE

I. IONUT VIDA-SIMITI: Răspunderea civilă a medicului. Ed Hamangiu, Bucureşti, 2013

II.Roxana Maria Călin, Malpraxis. Răspunderea medicului și a furnizorilor de servicii medicale. Practică
judiciară, Ed. Hamangiu, București, 2014
III.Ion Turcu, Dreptul sănătății. Frontul comun al medicului și juristului. Ed. Wolters Kruger, București,
2010

IV. IONUȚ VIDA-SIMITI: Identificarea, prevenirea și managementul situațiilor de malpraxis medical în

chirurgia vasculară din România: în Claudia Gherman (sub red): Patologia vasculară la interferența
dintre specialități. Ed Casa Cărții de Știință, Cluj, 2019, p357-363
IONUŢ VIDA-SIMITI: Procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională a medicului reglementată de Legea Nr 95/2006. Studia
Universitatis Babes-Bolyai- Jurisprudentia, 1 /2010, pag 98-117
 
IONUŢ VIDA-SIMITI: Natura juridică a răspunderii civile a medicului. Rev Dreptul, 8 /2010, pag 113-133
 
IONUŢ VIDA-SIMITI : Raportul dintre răspunderea medicului şi răspunderea unităţii sanitare. Revista Română de drept privat 5 /2010, pag 208-
231
 
IONUŢ VIDA-SIMITI: Răspunderea pentru malpraxis în serviciul public de sănătate. Rev Dreptul 9 /2011, pag 111-129
 
IONUŢ VIDA-SIMITI: Incidenţa procedurii speciale de stabilire a cazurilor de malpraxis medical şi insuficienţa proiectelor legislative de modificare
a Titlului XV din Legea nr 95/2006. Pandectele Române, 4 /2011, pag 23-42
 
IONUŢ VIDA-SIMITI: Asigurarea obligatorie de răspundere profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei
medicale reglementată de Legea nr 95/2006. Pandectele Române, 9 /2011, pag 104-125
 
IONUŢ VIDA-SIMITI: Extinderea peste limitele legale a raspunderii pentru malpraxis a personalului medical prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr.
1411/2016. Rev Dreptul 5 /2017, pag 9-17
 
IONUŢ VIDA-SIMITI: Revocarea contractului medical pentru ingratitudine. Pandectele Române, 3 /2017, pag 89-100
 
IONUT VIDA-SIMITI: Capacitatea de exercițiu pentru consimțământul la actul medical. Pandectele Romane 5 /2017 pag 81-93
 
IONUT VIDA-SIMITI: Agravarea peste limitele legii a răspunderii pentru malpraxis a medicului militar. Rev Dreptul 1 /2018 pag 65-73
 
IONUT VIDA-SIMITI: Aspecte legislative și jurisprudențiale în legătură cu drepturile medicului. Rev Dreptul 2 /2018 pag79-89
 
IONUȚ VIDA-SIMITI: Capacitatea de exercițiu a pacientului minor. Rev Dreptul 7/2019, pag 9-18
IONUȚ VIDA-SIMITI: Condiția existenței vinovăției în angajarea răspunderii juridice a medicului. Rev Dreptul 10/2019, pag 120-145