Mediul educaţional

şi unicitatea copilului

Educ. Ştefănescu Olimpia

Grădiniţa nr. 40
Craiova
 Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru invită
la o revalorizare a locului educaţiei în contextul
vieţii contemporane. Pe de o parte, este din ce în
ce mai acută nevoia de a oferi individului
instrumente reale de a se înţelege pe sine şi pe de
altă parte, pentru o mai bună convieţuire într-o
lume complexă.

Grădiniţa trebuie să se adapteze nevoilor specifice

şi particularităţilor copilului. Abordarea diferenţiată
aduce în discuţie adaptarea învăţământului la
particularităţile psihofizice ale copilului, ceea ce
presupune o foarte bună cunoaştere a copilului în ceea
ce priveşte temperamentul, priceperile şi deprinderile,
interesele, potenţialul intelectual, trăsăturile de
personalitate.
 Fiecare din elementele implicate în procesul de
învăţământ trebuie valorizate în mod eficient, fiecare
efort didactic urmărind eficientizarea şi optimizarea
acestor activităţi.
Acest lucru este posibil prin alegerea acelor
strategii care să corespundă trăsăturilor de
personalitate ale copiilor, dar şi ale educatoarei.
Copiii trebuie deprinşi să-şi valorifice informaţiile,
nu să le stocheze. Tendinţa societăţii actuale,
pragmatisnul şi competiţia, conduce la diluarea
valorilor morale şi sociale, învăţarea devenind mai
selectivă şi uneori discriminatorie.

Copilul este un nucleu în jurul căruia gravitează

ceilalţi factori, situaţia fiind astfel personalizată, ceea
ce conduce la “educaţia centrată pe copil”.
Educatoarea alege conţinuturile care facilitează
crearea unei situaţii educative capabile să-i inspire
copilului activităţile care vor genera capacităţile şi
atitudinile vizate, abordarea interdisciplinară
asigurând mai multă eficienţă.
Este ncesară precizarea unui volum raţional de
cunoştinţe sistematice şi transferabile pentru a
asigura un nivel de cultură copiilor, să fie capabili
să-şi folosească fondul de cunoştinţe de care are
nevoie în viaţă.
 Tocmai de aceea este necesară crearea unor
situaţii de învăţare care să permită copiilor
progresul pe căi diferite, pentru realizarea aceloraşi
obiective.
Definitor pentru progresul copiilor este modul în
care aceştia conectează informaţiile şi procesele
psihice specifice învăţării.

Drept urmare, am organizat situaţii de

învăţare care au asigurat condiţii
favorabile activităţii de învăţare ca
proces complex de informare şi formare,
de asimilare a cunoştinţelor şi dezvoltare
a componentelor structurale ale
personalităţii umane, care să determine
o participare activă a copilului în
procesul de învăţare prin interacţiuni
directe.
 Situaţia educativă poate fi determinată de patru clase
de variabile:
 Situaţia materială concretă: am pus la dispoziția
copilului reviste care să-i satisfacă curiozitatea
privind obținerea prin efort propriu a unor jucării,
acces la materialele necesare
 Educatorul ca factor educativ –disponibilitatea
pentru a susține copilul în demersul său, deschiderea
pentru a sprijini copilul să descopere singur procesul
de creație

 Elevul ca obiect al educaţiei –abilitățile

dobândite anterior care să-i permită
interpretarea desenului, capacitatea de a
coopera, răbdare și perseverență de a duce la
bun sfârșit lucrul și de a reuși prin încercări
repetate
 Ansamblul faptelor pedagogice –copilul
citește o imagine, extrăgând mesajul corect;
recunoaște și denumește materialele de care are
nevoie ; descoperă tehnica de lucru
(pliere,îndoire, tăiere, lipire, asamblare),
împărțirea sarcinilor și asumarea în comun a
succesului.
 În activitatea didactică astfel de situaţii
educative nu apar întâmplător, ele fiind deliberat
create, copilul fiind subiectul, cadrului didactic
revenindu-i rolul de organizator al acesteia
Am conceput astfel de situaţii, în aşa fel încât
copilul “pus în situaţie”, să efectueze acele forme
de activitate şi să manifeste acele atitudini
previzionate pentru atingerea obiectivelor
educative vizate, el însuşi fiind în situaţia de
“creator al situaţiei educative”.

Comportamentul copilului este determinat de

experienţa acumulată, de manifestări acţionale de tip
algoritmic, el devenind astfel o persoană mult mai
activă şi mai expresivă, lipsită de tensiunea şi inhibiţia
provocate de necunoscut.
Există variaţii individuale, în sensul că dacă la unii
copii situaţiile care se repetă conduc la un
comportament rutinier, la alţii se păstrează
“spontaneitatea şi prospeţimea atitudinii”.
Deosebit de important şi pentru unii şi pentru alţii este
să educăm capacitatea de a sesiza (discrimina)
similarităţile, dar mai ales elementul de noutate şi să-i
determinăm să acţioneze corespunzător.
 Situaţiile cu preponderent elemente de
noutate, antrenează reacţii de orientare mai
puternice, o mobilizare mai intensă a voinţei
şi o încordare emoţională crescută, dar şi un
efort euristic mai mare pentru înţelegerea şi
rezolvarea situaţiei.
Situaţiile noi pun în acţiune o gândire
euristică, reevaluând informaţiile stocate,
impulsionând căutarea altora, dezvoltând
instrumentele de asimilare.

Mediul educativ devine deci o constelaţie de

factori, centrați pe copil (individual sau grupal),
fiecare factor având o anumită semnificaţie
pentru un anumit subiect (copil) şi constituie
condiţii situative care îl determină la acţiune.
Mediul educațional trebuie să aibă valențe
”provocative”, declanșând acțiunea copilului sau
a colectivului de copiii și alimentându-le
energetic comportamentul menit să ducă la
rezultatul urmărit. Un mediu educațional
stimulativ oferă copiilor experienţe de învăţare
cu efecte asupra dezvoltării lor şi în alte domenii.
 Bibliografie:
1. ”Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării
copilului preşcolar„ -suport curs P.R.E.T.
2. Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Tuturugă
Maria, Fulga Mihaela-”Mediul educațional în
grădiniță”, Ed. Reprograph, Craiova, 2005

3. Jude, Ioan, ”Psihologie școlară și

optim educațional”, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2002
4. Ștefan, Mircea –”Teoria situațiilor
educative”, Ed. Aramis, Buc., 2007