EDUCAȚIA ÎN ROMA ANTICĂ

Concepția despre educație

 În Roma, ca în orice societate, copiii erau în general
iubiți și răsfățați; educația lor era importantă;
 Majoritatea copiilor cetățenilor romani mergea la
școală;
 Scopurile educaţiei erau însușirea unor deprinderi
și cunoștințe practice și integrarea în societate.
 Romanii puneau un accent deosebit pe disciplină și
își educau copiii în spiritul respectării regulilor
(mulți urmau a deveni soldați);
 Școală romană (reconstituire)

 Analizați imaginea și precizați trei diferențe față de școala în

care învățați voi, copii!
 Câți ani studiau copiii romani?
Ce învățau la școală?
 Şcoala primară dura de la 7 la 12 ani. Un dascăl de profesie
(ludi magister), plătit de părinți, îi învăța pe copii să scrie, să
citească, să socotească şi să recite texte literare. Deseori se
folosea bătaia. Familiile bogate nu îşi trimiteau copiii la
şcoala populară (publică), ci îi încredinţau unui profesor
particular, care de obicei era un sclav instruit.
 Doar puțini copii continuau să studieze și după 12 ani. Cei
care o făceau învățau limbile latină și greacă, studiau
scrierile autorilor clasici și oratoria.
 La împlinirea vârstei de 17 ani, tânărul era dus în for unde
era înscris pe listele cetățenilor și primea toga virila (toga
bărbătească). Obținea dreptul de a se căsători, de a vota și de
a face serviciul militar.
 Educația... prin joc?
 Jocul reprezenta o formă de pregătire pentru
viață; acest lucru este valabil și în zilele noastre.
 Băieții se jucau ”de-a soldații” sau ”de-a
senatorii”, iar fetele îngrijeau păpuși.
 Un autor foarte apreciat de romani, filosoful
grec Platon, considera că este bine ca părinții
să-i încurajeze pe copii să joace jocuri cu reguli
bine stabilite, pentru ca aceștia să se
obișnuiască a respecta legile, când vor fi adulți.
Păpușa unei fetițe romane (reconstituire). Fetițele aveau păpuși din lemn,
fildeș, abanos sau teracotă. Când se căsătoreau, acestea își depuneau
păpușile drept ofrande, în templul unei zeițe. Ce semnificație credeți că
avea gestul acesta?
 Jocurile copiilor erau foarte variate și atractive.
Unele erau jucate în pauzele de la școală. Cele mai
îndrăgite jocuri erau:
 construirea de căsuțe din bucăți de lemn;
 jocul cu moneda (ghicirea părții pe care cade);
 jocul cu titirezul;
 rostogolirea unui cerc cu ajutorul unui băț;
 jocul cu nucile (un joc de îndemânare ce presupunea
aruncarea nucilor la țintă);
 jocurile cu diferite tipuri de mingi, aruncate și prinse cu
mâna;
 lupta cu săbii de lemn;
 imitarea oamenilor mari (”de-a soldații”, ”de-a senatorii”);
 ”baba-oarba”.
Jucărie romană preferată de băieți. Menționați o asemănare cu jucăriile copiilor de azi.
Jucarie romană din teracota, sec. I d.Hr.
În partea de sus exista o gaură. Care
credeți că era rolul ei?
 Concluzii
 Educația prin intermediul școlii este specifică tuturor
societăților civilizate. De aceea, școlile au apărut în
Antichitate, atunci când au apărut scrierea, statul și
orașele;
 Majoritatea copiilor cetățenilor romani mergea la
școală;
 Romanii acordau importanță educației, care trebuia să
formeze cetățeni ;
 Oamenii culți erau respectați; o calitate deosebită a unei
persoane publice era oratoria;
 Alături de educația prin școală a existat și o educație
”nonformală”, prin joc, în toate timpurile și locurile;
prin aceasta, copiii învață conviețuirea în societate și
respectarea regulilor.
 Aplicație
 Simulați în clasă jocul ”de-a senatorii”.
Imaginați-vă că sunteți în Senatul roman și că
se discută despre școlile publice și despre
educația copiilor. Ce propuneri ați face?