Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Otologie
Otologie
Urechea este alcătuita din trei componente principale, fiecare având caractere
distincte structural si funcţional:
– urechea externa;
– urechea medie;
– urechea interna.
Urechea externa este formata din:
Pavilionul urechii reprezintă o expansiune fîbrocartilaginoasa, lamelara cu suprafaţa neregulata, răsucită sub forma unui
cornet, acoperita cu pericondru si tapetată cu tegument si ţesut celular subcutanat, de forma ovalara eu axul longitudinal
orientat cranio-caudal.
Pavilionul este localizat pe partea laterala a capului, anterior de procesul mastoidian, posterior de articulaţia temporo-man
dibui ara si a regiunii maseterine, inferior de regiunea temporala si superior de regiunea parotidiana.
Dimensiunile medii ale pavilionului Ia adult sunt:
– inaltimea: 60-65mm;
– lăţimea: 25-35mm;
– unghiul auriculo-cefalic: 30°.
Pavilionul urechii prezintă:
– o fata externa;
– o fata interna;
– o circumferinţa.
• o Fata externa sau laterala a pavilionului este orientata puţin anterior si se compune din proieminente si şanţuri situate in
jurul unei depresiuni centrale numite concha, din care porneşte meatul acustic extern.
• In jurul conchai se dispune proieminenta antehelixului circumscrisa de relieful helixului care formează conturul porţiunii
superioare a pavilionului. Concha este delimitate anterior de un tubercul numit tragus.
• La capătul inferior al antehelixului se găseşte un tubercul numit antitragus.
• Antehelixul se bifurca la capătul sau superior cuprinzând intre capete o scobitura alungită care se numeşte fosa scafoida sau
naviculara.
• Intre tragus si antitragus exista o scobitura care poarta numele de incizura intertragica.
• Deseori tragusul este dedublat, iar porţiunea superioara a fost numita de către His tuberculul supratragic.
• Partea inferioara a pavilionului (1/5 inferioara)este neteda, moale, formata din ţesut adipos si tegument si poarta numele
de lobul urechii.
• o Fata interna sau posterioara a pavilionului este invers conformată decât fata externa, adică şanţurile de pe fata externa
sunt aici creste, iar crestele, şanţuri descriindu-se următoarele elemente:
• convexitatea helixului;
• sântul antehelixului;
• convexitatea conchala;
• ponticula (proieminenta pentru inserţia muşchiului auricular posterior);
• fata interna a lobului urechii.
• La unirea dintre porţiunea orizontala (superioara) si cea verticala (posterioara) a helixului se găseşte frecvent un mic
tubercul, semnul descendentei simiene, care este prezent totdeauna si care poarta numele lui Darwin.
• Din punct de vedere structural, pavilionul urechii este format din:
• tegument;
• foliculi pilosi;
• glande sebacee, sudoripare (si ceruminoase in concha si meat);
• ţesut celular subcutanat cu tractusuri fibroase.
• Ligamentele sunt:
• patru ligament intrinseci, care menţin forma accidentata a pavilionului;
• doua ligament extrinseci: unul anterior, care uneşte spina helixului si tragusul de apofiza zigomatica, unul posterior, care
uneşte ponticulus de mastoida.
• Musculatura este:
• extrinseca (rudimentara la om, dar foarte dezvoltata la animal)
• muşchiul auricular superior, in forma de evantai, se insera cu marginea lata pe aponevroza epicraniana, iar cu marginea mai
ingusta pe convexitatea fosetei naviculare a antehelixului;
• muşchiul auricular anterior se insera cu un capăt pe aponevroza epicraniana, deasupra arcadei zigomatice, iar cu cel de al
doilea capăt pe rădăcina helixului;
• muşchiul auricular posterior format din doua sau trei fascicule se insera cu un capăt pe baza apofizei mastoide si cu celalalt
pe convexitatea conchai.
• Conductul auditiv extern (CAE) este un canal de aproximativ 2-3cm, care
continua pavilionul pana la urechea medie (membrane timpanica, mai precis),
fiind fîbrocartilaginos in 2/3 externe si osos in 1/3 interna.
• Are forma cilindrica, aplatizată antero-posterior, direcţie orizontala si o serie de
sinuozităţi, la unirea celor % externe cu 1/4 interna prezintă o strangulatie
denumita istm.
• CAE prezintă doua curburi in plan orizontal, reproducând forma literei "S", iar in
plan vertical prezintă o curbura cu concavitatea in jos. Cele doua porţiuni,
fibrocartilaginoasa si osoasa, ale CAE se unesc sub un unghi si sunt acoperite de
o membrane care, morfologic aparţine tegumentului. In grosimea acesteia
glandele sudoripare suferă o transformare devenind glande ceruminoase, care
secreta o substanţa galbena, unsuroasa, cerumen sau ceara urechii.
• La intrarea in conduct exista numeroşi foliculi pilosi, rigizi, foarte sensibili.
• Raporturile CAE:
• anterior: articulaţia temporo-mandibulara;
• posterior: procesul mastoidian, apeductul fallopian;
• superior: fosa cerebrala medie;
• inferior: baza glandei parotide.
Urechea medie este compusa: dintr-o cavitate săpata in grosimea osului temporal denumita casa
timpanului; tuba auditiva (trompa lui Eustachio); blocul mastoidian.
• Casa timpanului (cavitatea timpanica sau regiunea cavo-timpanica) a fost comparata cu o lentila
biconcava de către Poirier, Gulbe si Testut, cu un cilindru orizontal cu doua baze concave de Bonnier, cu
un hexaedru neregulat de către Troeltsch.
• Forma sa neregulata face dificila definirea si precizarea dimensiunilor casei timpanului.
• Didactic, casa timpanului, este comparata cu un paralelipiped cu 6 fete cu axul longitudinal >rientat
antero-posterior, oblic antero-intern si inferior, iar axul vertical este oblic infero-intern.
• Mucoperiostul endocavitar este foarte subţire, de culoare roz albicios si este alcătuit din:
• epiteliu pavimentos (atical si promontorial), poliedric ciliat (in hipotimpan si retrotimpan) si cilindric
ciliat in protimpan;
• corpusculi Paccini;
• corion;
• submucoasa aderenta la periost.
• Conţinutul casei timpanuiui:
• lanţul osicular: ciocan (malleus) nicovala (incus) scăriţa (stapes)
• doi muşchi osiculari: muşchiul tensor timpani muşchiul stapedian
• cinci articulaţii: tympano-mallearis,incudo-mallearis ,incudo-petrosa,incudo-stapedia,stapedo-
vestibularis.
• ligamente si mezouri
• nervi: nervul facial,nervul coarda timpanului.
• Pereţii casei timpanului:
• Peretele lateral (extern sau timpanic): prezintă, in porţiunea sa mijlocie, un orificiu aproximativ circular
in care este aşezat timpanul.
• Porţiunea superioara a peretelui extern al casei timpanului este osoasa si formează zidul atical sau
peretele externai aticei.
• Porţiunea anterioara a peretelui extern al casei timpanului este formata de cornul anterior al osului
timpanal, care se uneşte cu o prelungire vertical a zidului atical formând scizura Glasser pe unde iese
nervul coarda timpanului si ligamentul maleolar anterior si pe unde intra artera timpanica.
• Timpanul (membrana tympanicus in latina, miring, membrane miringiana in greaca) este o membrana
circulara, fibroasa, elastica, subţire si rezistenta, inserata pe un inel fibrocartilaginos ce aparţine osului
temporal si inchide complet orificiul profund al CAE, separând ureche externa de urechea medie.
• Dimensiunile membrane timpanice:
• diametrul:
• vertical: lOmm;
• orizontal: 9mm.
• grosimea: 0,1 mm;
• suprafaţa 60-65mm .
• Poziţia membrane timpaniee variază de la adult la sugar, dar si de la un individ la altul si prezintă o
inclinare de sus in jos si din afara inauntru, astfel incat peretele inferior al CAE este la adult mai lung cu
aproximativ 6mm decât peretele superior.
• Înclinarea sa fata de verticala atinge la adult 45 , iar la nou născut este foarte mare, aproape orizontal.
• Timpanul este fixat de cadrul sau osos printr-o banda de ţesut conjunctiv, ligamentul Gerlach.
• La partea superioara exista o intrerupere in cercul timpanal de circa 1/6 din lungimea cercului care poarta
denumirea de segmentai Rivinius. Inelul timpanal se continua prin banda fibroasa Gerlach, care se răsfrânge
spre gatul ciocanului formând ligamentul timpani-maleolar anterior si ligamentul timpani-maleolar
posterior.Membrana timpanica trece peste aceste ligamente si se insera superior, direct pe periostul
peretelui superior al conductului.
• La examenul otoscopic membrana timpanica prezintă o coloraţie alb-sidefie, mai alba la periferie si roz
deschis in porţiunea superioara (pars flaceida) si se disting următoarele repere:
• in porţiunea superioara transpare prin timpan proieminand uşor scurta apofiza a ciocanului
• de Ia care pornesc ligamentele timpani-maleolar anterior si posterior
• ce delimitează membrane Schrapnell (pars flaceida) ce corespunde aticii
• de la scurta apofiza coboară cu direcţie oblica in jos si inapoi mânerul ciocanului care-i incastrat in grosimea
membranei timpaniee
• mânerul ciocanului se termina in apropierea centrului timpanului — arie uşor deprimata ce se numeşte
umbo
• deaici porneşte triunghiul luminos a lui Politzer sau conul luminos Wilde, datorat reflexiei luminii pe timpan.
• Din punct de vedere structural membrana timpanica este alcătuita din trei straturi:
• stratul epidermic, format la rândul sau din strat cornos, strat granulat, stratspinos, stratbazal, membrana
bazala;
• stratul subepidermic, este trofostratul extern vasculo-nervos cu reţea vasculara subdermica, filete nervoase,
fibroblasti, fibre de colagen;
• stratul fibros (colageno-elastic), singurul strat funcţional cu fibre sistematizate pentru pars tensa si
nesistematizate pentru pars flaceida, compus din substanţa extracelulara amorfa, rari fibrociti si fibroblasti,
puţine filete nervosa. Fibrele sunt colagenice in mare parte.
• Peretele intern al casei timpanului (labirintic) separa casa timpanului de
ureche interna si este constituit in totalitate de baza stâncii, pe suprafaţa sa
existând accidente osoase de importanta majora.
• In centrul peretelui intern al casei timpanului exista o ridicatura osoasa
circulara numita promontoriu. Acesta reprezintă relieful osos pe care iî face in
casa timpanului primul tur de spira al melcului.
• Superoposterior promontoriului se găseşte fereastra ovala sau vestibulara
lunga de 3mm si larga de l,5mm inconjurata de pereţi ce transforma locul ei
intr-o foseta sau nisa ce poarta numele ferestrei ovale.
• Inferoposterior promontoriului se găseşte fereastra rotunda sau timpanica,
fiind găzduita intr-o foseta sau nisa mai profunda cu diametrul de 2-3mm.
Aceasta pune in contact rampa timpanica cu casa timpanului.
• Deasupra ferestrei ovale, urmând un traiect de aproximativ ll-12mm dinainte
inapoi si uşor oblic de sus in jos se afla canalul Fallope, care găzduieşte nervul
facial. In unele cazuri canalul Fallope formează peretele superior al ferestrei
ovale, fiind foarte aproape de marginea superioara a acesteia. Dedesubtul
canalului Fallope si anterior se găseşte o proieminenta osoasa din care iese
muşchiul ciocanului.
• Peretele superior al casei timpanului (cranian sau tegmen tympani Gruber) are o
direcţie oblica in jos si in afara. Este extrem de fin uneori dehiscent fiind traversat
de mici ramuri arteriale ale
• arterei meningee mijlocii care iriga casa timpanului si care pot constitui drumul
infecţiei din casa timpanului in endocraniu.
• Peretele anterior al casei timpanului (tubar) este cel mai mic dintre toţi pereţii
casei timpanului.
• In '/2 superioara a peretelui anterior se găseşte orificiul tubar, iar in 1/4 inferioara
este format de blocul osos ce acoperă carotida interna, canalul carotidian.
• Peretele inferior al casei timpanului (mastoidian)
• In unghiul superior al acestuia se deschide un canal osos ce leagă sistemul celular
mastoidian de casa timpanului si care se prezintă sub forma unei deschideri
triunghiulare orientate cu vârful in jos, denumit aditus ad antrum.
• Inferior acestei deschideri se afla o suprafaţa articulara mica pentru scurta apofiza
a nicovalei.
• In grosimea peretelui posterior al casei timpanului se găseşte nervul facial găzduit
in cea mai compacta regiune osoasa pe care o traversează masivul osos Geîle. In
canalul sau osos nervul facial este insotit de artera stilo-mastoidiana.
• Conţinutul casei timpanului
• Lanţul osicular
• Ciocanul (malleus) este cel mai mare dintre oasele ce alcătuiesc lanţul osicular. Are o lungime de 7-9mm si o
greutate de 22-24mg si este alcătuit din:
• Capul ciocanului turtit si torsionat situat in atica având o faţeta postero-interna articulara ce corespunde
zidului atical;
• Colul este si el turtit si torsionat, corespunde in afara shrapnellului, iar intern corzii timpanului;
• Mânerul face un unghi de 120°-135° cu axul capului si este intim aderent la membrana timpanica;
• Scurta apofiza a ciocanului, este situata extern si măsoară aproximativi mm, delimitează colul de mâner si in ea
se insera ligamentele timpani-maleolare;
• Lunga apofiza a ciocanului, este situata anterior, măsoară 2-4mm, se desprinde de pe fata anterioara a colului
si se continua cu ligamentul anterior pana la spina sfenoidului.
• Ciocanul reprezintă un sprijin al membrane timpanice mentinand-o in poziţie.
• Nicovala (incus) este localizata in atica posterioara, are o lungime de 6mm, o inaltime de 7mm si cântăreşte
6mg.
• Nicovala se compune din:
• Corp aplatizat cu faţeta externa plana si cea interna concava;
• Marginea sa anterioara este articulata cu capul ciocanului;
• Marginea posterioara se continua cu apofiza orizontala;
• La nivelul marginii superioare se insera ligamentul superior;
• Marginea inferioara se continua cu apofiza descendenta si lenticulara.
• Nicovala este osul de legătura intre celelalte doua oase ale lanţului osicular si are rolul de a diminua
amplitudinea mare a mişcărilor miringo-maleare nesonore (tuse, strănut).
• Scăriţa (stapes) este cel mai uşor os din organism cântărind 2,5mg si o inaltime de 3,5-4mm.
• ♦ Trompa lui Eustachio (tuba auditiva) este un conduct osteo-condro-membranos de aproximativ
4,5cm la adult, care face legătura dintre casa timpanului si rinofaringe. Este inclusa in peretele
lateral epifaringian de la val la foramen lacerum.
• Direcţia trompei lui Eustachio este oblica antero-intero-inferior si face un unghi de 45° cu planul
orizontal sagittal.
• Istmul tubar reprezintă porţiunea cea mai strânsa a tubei auditive, fiind localizat la joncţiunea cu
protimpanul.
• Dimensiunile medii la adult sunt următoarele:
• Lungimea 24mm
• Calibrul la orificiul cavo-timpanic:
• Inaltime2mm;
• Latime 1mm
• • Calibrul la orificiul faringian:
• înălţimea 8mm;
• Lăţimea 5mm.
• Mucoasa trompei lui Eustachio este cilindrica ciliate, cilii având o mişcare dinspre casa timpanului
spre faringe.
• Submucoasa conţine:
• Glande acinoase ce se deschid prin cate un canal in lumenul tubar
• Ţesut limfoid in grămezi.
• Cu cat ne apropiem de orificiul faringian, ţesutul limfoid creste cantitativ culminând cu amigdala
tubara descrisa de Gerlach, in jurul deschiderii faringiene a tubei.
• Urechea lnterna este constituita din:
• • Labirintul osos:
• Vestibul;
• Canale semicirculare osoase;
• Apeductul vestibulului;
• Melcul sau cohleea;
• Apeductul melcului.
• • Labirintul membranos:
• Utricula;
• Sacula;
• Canale semicirculare membranoase;
• Canalul cohlear;
• Sistemul endolimfatic.
• • Lichidele sau umorile labirintice:
• Peri limfa;
• Endolimfa;
• Corti limfa.
• Labirintul osos (capsula otica) reprezintă un ansamblu de cavităţi de forme variate si complexe
care comunica intre ele săpate in interiorul porţiunii petroase a osului temporal.
• Labirintul osos este impartit in:
• Labirintul anterior sau auditiv (melcul sau cohleea);
• Labirintul posterior vestibular (stato-cinetic) (vestibule si canale semicirculare).
• Melcul sau cohleea este un tub cu pereţii duri care se roteşte in jurul unui ax osos central numit columela in jurul
căruia melcul realizează doua ture si jumătate si se termina in "fund de sac".
• Primul tur de spira se termina antero-intern fata de vestibul de care este separat printr-un spaţiu denumit defileul
intervestibulo-cohlear, ocupat de prima porţiune a apeductului lui Fallope.
• Al 2-lea tur de spira este orientat anterior fata de primul.
• Al 3-lea tur de spira este mai mic, incomplet si se termina in cupola melcului.
• Melcul detaşat de labirintul posterior in poziţie verticala cu baza inferior este constituit din:
• Nucleul central sau columela;
– Tub osos sau lama contururilor, înfăşurata in jurul columelei de jos in sus;
– Lama osoasa sau lama spirala care parcurge traiectul lamei contururilor, fiind ataşata la columela, formandu-se doua compartimente
in lama contururilor:
• Rampa vestibulara, superior;
• o Rampa timpanica, inferior.
• Rampa vestibulara este situate in fata lamei spirale si se formează in regiunea anterioara si externa a planseului
vestibulului printr-un orificiu eliptic.
• Rampa vestibulara urmează traiectul elicoidal al lamei spirale si se termina la nivelul cupolei unde ocupa porţiunea
anterioara sau terminala, situata intre cârligul lamei spirale si bolta. La acest nivel comunica cu rampa timpanica
printr-un orificiu denumit helicotrema.
• Rampa timpanica se formează in fundul de sac al ferestrei rotunde sub porţiunea planseului formata de originea lamei
spirale. Se termina la nivelul cupolei unde ocupa regiunea posterioara. La acest nivel comunica cu rampa vestibulara.
• Vestibulul este situat intre casa timpanului si conductul auditiv intern, de forma ovoidala neregulata, aplatizată din
afara inauntru.
• Vestibulul este comparat cu un paralelipiped cu 6 pereţi:
• > Peretele extern: este peretele abordului chirurgical, este convex spre inafara si prezintă 3
orificii:
• Fereastra ovala in porţiunea antero-inferioara acoperita de platina scăriţei;
• Orificiul anterior al canalului semicircular extern ampular;
• Orificiul posterior al canalului semicircular extern neampular;
• > Peretele intern separa vestibulul de conductul auditiv intern.
• Este convex spre conductul auditiv intern si concave pe fata endovestibulara:
– Foseta semi-ovoida sau foseta eliptica sau utriculara si corespunde utriculei o Foseta emisferica sau foseta
saculara si corespunde saculei
– Foseta posterioara: spaţial dintre peretele posterior al vestibulului si creasta ampulara inferioara
– Creasta vestibulului.
• > Peretele inferior sau planseul vestibulului
• Porţiunea sa posterioara corespunde orificiului ampular al canalului semicircular posterior;
• Porţiunea sa anterioara corespunde orificiului prin care se deschide rampa vestibulara a melcului.
• > Peretele superior:
– anterior prezintă orificiul ampular al canalului semicircular superior;
– posterior prezintă orificiul trunchiului comun al canalelor superior si posterior.
• Peretele anterior se intinde de la creasta ampulara superioara la orificiul prin care se deschide rampa
vestibulara a cohleei.
• Peretele posterior se intinde de la orificiul comun al canalelor semicirculare vertical la orificiul ampular
al canalului semicircular posterior.
• Canalele semicirculare sunt in număr de trei, au aspect de tuburi care se deschid
in vestibul prin extremităţile lor.
• ♦ Canalul semicircular extern (orizontal) este cel mai scurt, iar cele doua
deschideri se
găsesc la nivelul peretelui extern al vestibulului.
• ♦ Canalul semicircular superior (anterior) se găseşte deasupra peretelui
superior al vestibulului.
• Extremitatea ampulara se deschide in regiunea anterioara a peretelui superior al
vestibulului. Extremitatea neampulara este comuna cu cea a canalului posterior.
• ♦ Canalul semicircular posterior se găseşte intr-un plan care prelungeşte in afara
peretele
posterioral vestibulului.
• Orificiul ampular se deschide in vestibul la nivelul planseului, iar cel neampular
se deschide la nivelul plafonului.
• Labirintul membranos este reprezentat de un .sistem de cavităţi cuprinse in
interiorul labirintului osos. Acesta formează un sistem inchis cu un conţinut
lichidian denumit endolimfa.
• Intre labirintul membranos si cel osos circula perilimfa.
INFLAMATIILE URECHII EXTERNE
OTITA EXTERNA DIFUZA
Reprezintă inflamatia tegumentului conductului auditiv extern (dermoepidermita).
ETIOLOGIA: Infectioasa( stafilococi, streptococi),Eczematiforma; Seboreica.
Factori favorizanti:
• Climatul cald si umed;
• Traumatismele locale; Prezenta detritusurilor epidermice;
• Purtarea protezei auriculare; Diminuarea secreţiei ceruminoase; Otoree cronica;
• Persistenta corpilor străini;
• Introducerea unor substanţe medicamentoase iritante in conduct.
SIMPTOMA TOLOGIA:
• Iniţial apare pruritul local;
• Otalgie intense cu exacerbare nocturna si la mobilizare (mişcarea articulaţiei temporo-mandibulare);
• Hipoacuzie;
• Otoree iniţial seroasa, apoi devine vâscoasa, purulenta;
• Semne generale: febra, adenopatie satelita (regiunea parotidiana sau retroauriculara).
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL:
• Furunculul de conduct auditiv extern; Epidermoza de conduct auditiv extern;
• Otita externa virala; Otita externa micotica;
• Otita medie acuta insotita de reacţie inflamatorie a conductului auditiv exten.
TRATAMENT:
• Local;
• Recoltarea secreţiei otice pentru examen bacteriologic si antibiograma;
• Toaleta locala zilnica: aspirarea secreţiilor, spălarea CAE cu soluţie antiseptica (rivanol, apa oxigenata), mesa auriculara cu rivanol;
• Uneori peste mesa se instileaza soluţie antibiotica cu spectru larg (Neomicin sulfat, Polimixin B sulfat, Colistin sulfat);
• 5-7 zile;
• Tratament antialgic si antiinflamator;
• Tratament general antibiotic daca apar manifestări generale (febra, complicaţiilor, simptomatologia nu se remite).
OTITA EXTERNA ECZEMATIFORMA
Cuprinde toate formele de hipersensibilitate ale tegumentelor
din CAE datorita similitudinii macroscopice a leziunilor.
Etiologie:
• Soluţii topice antibiotice sau alte substanţe folosite in exces;
• Alergia la diferite substanţe chimice sau metale (cercei, spray);
• Contactul prelungit al tegumentului cu otoreea in cadrul otitelor medii.
Aspectul macroscopic:
• - Zona confluenta care prezintă exudat cu cruste pe un tegument
edematiat si hiperemic.
OTITA EXTERNA SEBOREICA
Se asociază cu dermatita seboreica cu alte localizări ale corpului (in
special la nivelul scalpului);
Etiologia nu este cunoscuta, se presupune existenta unui factor ereditar;
Macroscopic: cruste unsuroase galbene cu localizare la nivelul CAE
cartilaginos
FURUNCULUL DE CONDUCT AUDITIV EXTERN
• Infecţie a tegumentelor CAE produsa de fungi (Candida albicans, Aspergillus niger, Aspergillus fumigatus,
Aspergillus flavus)
Factori favorizanti:
• Exogeni: umiditate, căldura, pătrunderea apei in conduct.
• Endogeni: absenta cerumenului, dop epidermic, factori hormonali, diabet zaharat.
• -Frecvent: stări imunodepresive, cavităţi de evidare, purtători de proteze auditive cu mulaj
ocluziv al meatului.
Simptomatologie:
• Pruritul este cel mai important simptom;
• Senzaţie de plenitutide auriculara;
• Hipoacuzie uşoara.
Exista 3 forme clinice:
Forma tipica: otoscopic la nivelul CAE deşeuri gri-albe sau firisore negre (Aspergillus niger) printre detritusuri
sau masa de filamentefina ieşind din peretele meatal.
A doua forma: mase cazeoase albicioase sau negre cu pereţii conductului inflamaţi si acoperiţi cu membrane
difteroide. După îndepărtarea membranelor se observa eroziuni superficiale hemoragice si dureroase.
A treia formaeste de fapt o complicaţie: miringita buloasa: flora fungica asociata cu flora microbiana (Gram
negativ) timpanul este congestiv, edematiat si se poate perfora.
Tratament:
• o Curativ: toaleta riguroasa locala zilnic sau la 2-3 zile: agent antifungic specific (Nistatin, Stamicin, derivaţi
topici de imidazol: Econazole, Ketoconazol, Clotrimazol). Antifungicele per os sunt inutile. o Profilactic:
• tratament local cel puţin doua săptămâni evitarea factorilor favorizanti.
ERIZIPELUL AURICULAR
• = placard de dermita a regiunii auriculare cu tendinţa extensive si fenomene generale.
• Etiologie:
• Streptococul p hemolitic grup A;
• Foarte rar Streptococul din grupul C sau G sau Stafilococul;
• Poarta de intrare a germenilor: soluţia de continuitate a tegumentului auricular; Frecvent
la persoanele tarate (diabet zaharat, alcoolism).
• Simptomatologie:
• Debut brusc cu febra, frison, cefalee, curbatura;
• Placard roşu supradenivelat cu burelet marginal bine delimitat care se extinde periferic;
• La nivelul placardului apar flictene cu conţinut clar sau uşor gălbui care evoluează cu
• formarea de cruste melicerice;
• Adenopatie regionala dureroasa.
• Tratament:
• Netratat evoluează cu ulceraţii cutanate, abces, adenoflegmon, septicemia, nefrita in
focar;
• Glomerulonefrita acuta difuza, boala reumatismala după 2-3 săptămâni;
• Penicilina G 10 zile;
• Eritromicina in cazul alergiei la penicilina; Tratament antipyretic, antiinfîamator; Local
pansament cu soluţie slab antiseptic.
HERPES ZOSTER OTICUS
• = boala infectioasa acuta determinata de virusul varicelo-zosterian caracterizata printr-o eruptive
eritemato-veziculoasa asociata cu durere vie cu topografie radiculara unilaterala.
• Simptomatologie:
• Exista 3 forme clinice:
• Herpes zoster oticus - forma simpla;
• Herpes zoster oticus cu paralizie faciala;
• Herpes zoster oticus cu paralizie facial si tulburări cohleo-vestibulare (zona totala Sicard).
• Diagnosticul:este clinic pe baza simptomatologiei: durere vie si eruptive eritemato-veziculoasa la
nivelul conductului auditiv extern.
• Evoluţie:
• Leziunile cutanate se vindeca in 2-4 săptămâni, dar durerea poate sa persiste săptămâni sau luni.
• Complicaţii:
• Nevralgii persistente;
• Paralizie de facial;
• Sindrom vestibular;
• Surditate;
• Meningita;
• Encefalita.
• Tratament:
– Simptomatic, in formele simple;
– Local: pansamente uscate sau pudre calmante;
– General: antivirale: Aciclovir 800mg x 5/zi, antialgice, antiinflamatorii.
INFLAMATIILE URECHII MEDII
■ OTITA MEDIE SEROASA ACUTA (OTITA MEDIE CATARALA ACUTA) = inflamatia mucoasei
cavo-timpanice.
• Frecventa la copii
Simptomatologie:
• Subiectiv:
• Hipoacuzie;
• Autofonie;
• Senzaţie de plenitudine auriculara;
• Acufene
• Obiectiv:
• Otoscopic: membrana timpanica mata, aspirate, hipomobila;
• Otomicroscopic: memebrana timpanica gălbui rozata cu nivel de lichid si bule de aer,
• uşor aspirate,manerul ciocanului orizontalizat, triunghi luminos amputat sau absent.
• Rinoscopie: deviaţii septale, creste septale, vegetaţii adenoide.
Tratament:
• Instilatii nazale cu vasoconstrictoare (Efedrina, Nafazolina);
• Insuflaţii tubare cu para Politzer 6-10 sedinte/zi;
• Injecţie transtimpanala cu hidrocortizon acetat, in formele rebele; Ulterior se practica:
adenoidectomie, rezectie septala după caz.
OTITA MEDIE SEROASA CRONICA (OTITA CATARALA CRONICA)
• = cronicizarea otitei medii seroase acute.
Simptomatologie:
• o Subiectiv:
• Hipoacuzie;
• Autofonie;
• Senzaţie de plenitudine auriculara;
• Acufene.
• Obiectiv:
• Otoscopic: membrana timpanica mata cenusiu-galbuie, aspirată, hipomobila;
• Otomicroscopic: membrana timpanica mata, mânerul ciocanului orizontalizat, triunghi
• luminos amputat sau absent;
• Rinoscopie: creste sau deviaţii septale, vegetaţii adenoide, formaţiuni tumorale de cavum
• (la persoanele in vârsta).
Diagnosticul diferenţial:
• Otita seroasa simptomatica din cancerul de cavum.
Tratament:
• Instilatii nazale cu vasoconstrictoare;
• Antihistaminice;
• Antibioticoterapie, in cazul suprainfectiei;
OTITA MEDIE ADEZIVA (ATELECTEZIA CAVO-TIMPANICA)
= degenerarea atrofica a laminei proprii miringiana + insuficienta tubara.
Simptomatologie:
• o Subiectiv:
• Hipoacuzie
• o Obiectiv:
• Otoscopic si otomicroscopic: membrana timpanica subţire, atrofica, palida, aderenta de
• lanţul osicular si de peretele vestibular al cavo-timpanului.
Evoluţie:
• Lent progresiva;
Patru stadii evolutive:
• 1. Punga de retractile,
• 2. Retractia si aderenta membranei timpanice de apofiza descendenta a nicovalei,
• 3. Atelectazie cavo-timpanica cu membrana timpanica aderenta de peretele vestibular ,
• 4. Otita medie adeziva in care membrana timpanica este aderenta de lanţul osicular
Tratament:
• In forme uşoare sau incipiente:
Instilatii nazale cu vasoconstrictoare,
Insuflaţii tubare,
• Injecţie transtimpanala, Drenaj diabolo in scop aerator.
• In faze avansate (otita medie adeziva + colesteatom):
• Aticotomie sau chiar mastoidectomie pentru a ameliora aerarea urechii medii Protezare auditiva, in caz
de eşec terapeutic.
OTITA MEDIE SUPURATĂ CRONICA