IOAN SLAVICI

Moara cu noroc
       Context literar

   Ioan Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane si se afirma ca un deschizator de
drumuri prin creearea romanului realist obiectiv si prin integrarea elementelor de analiza psihologica in
proza sa.
   Nuvela “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este publicata in 1881, in volumul de debut “Novele din
popor”, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.
   Aceasta este o nuvela realista, psihologica, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa si un
singur fir narativ central. Personajele relativ putine pun in evidenta evolutia personajului principal ,complex
si puternic individualizat.
   Se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, naratiunea la
persoana a-III-a, atitudinea detasata in descriere si veridicitatea. Este o nuvela psihologica prin:
tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica, natura conflictului
(interior).
                       Tema nuvelei
   Tema sustine caracterul psihologic al nuvelei: efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de imbogatire, pe
fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Din perspectiva sociala, nuvela prezinta
incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Din perspectiva moralizatoare, prezinta consecintele
dramatice ale setei de bani, scriitorul considerand ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la
pierzanie. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care este sfasiat de
dorinte pe cat de puternice, pe atat de contradictorii: cea de a ramane om cinstit, pe de o parte si dorinta de a se
imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Conflictul nuvelei este complex, de natura morala si psihologica.
Totodata putem afirma ca este o monografie a satului ardelenesc traditional.
   Viziunea despre lume a scriitorului este vizibilă în modul de construcţie al personajului său, întrucât
Slavici, fidel crezului său realist, consideră că personajele autentice se află în continuă transformare, ele având
atât calităţi, cât și defecte, asemenea oamenilor din realitatea zilnică. De aceea, la început, Ghiţă era un bărbat
muncitor, onest și iubitor în relaţia cu familia sa. Iniţial, dorinţa de îmbogăţire este firească, ea nedepăṣind
limitele normalului. Apariţia Sămădăului determină dezumanizarea gradată a protagonistului, acesta
devenind slab, laș si lipsit de demnitate in goana sa dupa avere.
             Semnificatia titlului
   Titlul “ Moara cu noroc” este un topos literar care desemneaza un han aflat in pustietate, la rascruce de
drumuri. Locatia imaginara este o fosta moara (simbol al trecerii, al perisabilitatii), iar “norocul” pe care il
aduce este doar aparent, in esenta ea fiind purtatoare de ghinion). Locul in care se afla “Moara cu noroc: “aici
in vale”, este un simbol al infernului in care omul se lasa dominat de patimi, care il determina sa-si piarda
constiinta si sa actioneze in numele raului(dezumanizarea individului). In fata morii se afla cinci cruci, la fel ca
numarul membrilor familei lui Ghita; acestea anticipeaza destinul personajelor. Langa carciuma se afla
ramasitele unei paduri, locul este plin de maracini si semnifica un spatiu malefic in care predomina raul, un loc
in care traiesc oameni de felul lui Lica, un om care a uitat de credinta si de valorile morale. Undeva in
apropiere se afla trunchiul unui copac ars din temelii: “axis mundi” – puntea de legatura intre celest si teluric,
ceea ce simbolizeaza faptul ca legatura dintre om si Dumnezeu a fost intrerupta.
                      Structura
   Nuvela este realista, de factura clasica, avand o structura viguroasa, unde fiecare episod aduce elemente
esentiale si absolut necesare pentru firul epic. Ca relatii temporale, intamplarile din cele 17 capitole se afla in
ordinea cronologica a desfasurarii actiunii si sunt integrate de cuvintele rostite de batrana la inceputul si la
finalul operei: "-Omul sade multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te
face fericit" si "- Se vede c-au lasat ferestrele deschise [..,] Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
dat.". Conflictul social si psihologic se desfasoara intre aceste doua norme etice, reliefand un destin tragic
previzibil aflat in chiar profunzimile sufletului omenesc.
                Relatia incipit-final
   „O particularitate interesantă a acestui text (referitoare la relația dintre incipitul și finalul acestuia) este aceea
că discursul narativ este încadrat de vorbele bătrânei. Din acest punct de vedere, ea devine atât personaj-
reflector, cât şi purtătorul de cuvânt al naratorului. Încă din incipit apare replica bătrânei, mama Anei:
«Omul să fie mulţămit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit». Aceste
cuvinte reprezintă, de fapt, morala nuvelei, fiind exprimată sub forma unei vorbe din popor. (...) Finalul
nuvelei marchează soluționarea conflictelor, devenind astfel un final închis. Acesta este construit în manieră
simetrică, prin raportare la incipit. Din punct de vedere al conținutului, modul în care acțiunea se încheie
ilustrează principiile morale ale lui Slavici, dar și pe cele ale altor scriitori ardeleni (Liviu Rebreanu, Ion
Agârbiceanu).
   Astfel, din relaţia incipit - final putem deduce  concepţia scriitorului potrivit căreia legile morale persistă
asupra existenţei  umane.
   Slavici este un adept al lui Confucius şi, conform ideilor acestuia, aplică în „Moara cu  noroc” principalele
virtuţi morale analizate de filosoful chinez :  sinceritatea, cinstea, cumpătarea, opera devenind o pledoarie
pentru echilibrul  moral; scriitorul român este astfel „un autor pe deplin sănătos în concepţie”.  (M. Eminescu)
 Coordonate spatio-temporale

   Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana (Fundureni, Ineu, Oradea sunt
toponime reale), intr-o zona de rascruce, salbatica, plina de mister si surprinde decursul unui an, de la Sf Gheorghe,
când Ghiță ia în arendă cârciuma până de Paște, zile ce au conotație simbolică. Alunecarea în imoral a personajului
este exprimată prin așezarea cârciumii într -o vale pustie, o coborâre în Infern. Chiar si batrana pleacă duminica
dimineaţa la biserică, având inima grea că-şi lasă copiii în pustietatea aceea. De asemenea ramasitele padurii de
langa han, unde acum sunt numai maracini, duc cu gandul la un loc malefic ce adaposteste mai degraba talharii,
decat drumetii.
            Constructia subiectului
   Acţiunea se  desfăşoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu  valoare religioasă: de la Sfântul Gheorghe
până la Paşte, cand în final, focul purifică locul.
  Alcătuită din 17 capitole, nuvela are un subiect  concentrat, cu deschideri bogate.
  Nuvela debutează cu un precept moral  izvorât din înţelepciunea bătrânească rostit de mama-soacră, ce are în nuvelă  rolul
corului din tragedia antică greacă: „-Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale
te face fericit.". Bătrâna  este adepta păstrării tradiţiei, în timp ce Ghiţă, capul familiei, doreşte o schimbare in bunăstarea
materială. Cizmar sărac, dar onest, harnic şi muncitor,  Ghiţă ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a câştiga
rapid bani.  Iniţial, cârciumarul nu este un om slab, ci dimpotrivă, îşi asumă  responsabilitatea destinului celorlalţi.
   Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul
lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descierea drumului care merge la carciuma si a locului in care se afla este
prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput, iar primele semne ale bunastarii nu intarzie sa
apara.
   Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj carismatic, seful porcarilor si al
turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul familiei. El isi impune inca de la inceput regulile, iar Ana,
nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un “om rau si primejdios”. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol
pentru el si familia lui, Ghita nu renunta din dorinta de a se imbogati.
  
   Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita isi ia toate masurile de aparare
impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi caini si angajeaza o sluga. Insa din momentul
aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie. Devine tot mai irascibil, nu mai
zambeste ca inainte si nu mai arata aceeasi afectiune fata de sotia sa. La un moment dat, Ghita incepe sa regrete ca
are familie si copii pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita generozitatii
Samadaului, starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi
indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele lui si ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas
si in uciderea unei femei si a unui copil. Retinut de politie, i se da drumul acasa numai pe “chezasie”. Prin faptul
ca jura stramb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. Hotaraste sa-l parasca
pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar dupa
ce-si va putea opri jumatate din bani.
   Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale si in momentul in
care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui va rezista
tentatiei, dar dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de razbunare. Cand isi da seama ca
sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este ucis de Raut. Lica nu scapa nici el de judecata, murind
izbit cu capul de pom.
   In deznodamantul operei un incendiu  teribil 
mistuie cârciuma de la Moara cu noroc în
noaptea de Paşti şi singurele  personaje care
supravieţuiesc sunt bătrâna şi  copiii, fiinţele cu
adevărat morale şi inocente din carte. Nuvela se
încheie în  mod simetric cu începutul, prin
vorbele bătrânei care pune întâmplările pe
seama  destinului  necruţător: ,,Simteam eu ca nu
are sa iasa bine; Dar asa le-a fost dat."
              Conflictul interior
   Conflictul nuvelei este complex, de natura sociala (confruntarea  a doua
lumi cu mentalitati diferite), psihologica si morala (lupta dintre bine si rau). Astfel,
din perspectiva sociala, nuvela prezinta un conflict exterior datorat de  incercarea lui Ghita de a-
si depasi conditia  sociala, pentru  care se confrunta  cu personajul antagonist, Lica Samadaul.
Din perspectiva  psihologica, nuvela  prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de 
dorinte puternice si contradictorii: pe de-o parte el  vrea sa ramana cinstit si fericit alaturi de
familie, pe de alta parte vrea sa se imbogateasca rapid si fara efort.
  
   Ghita devine constient in legatura cu faptul ca Samadaul ii controleaza existenta, suferind o
drama psihologica, unde se dezvolta conflictul interior al personajului intre omul bun care era, omul
care a devenit, dorinta de impunere si dragostea pentru bani. Faptele lui Lica reflecta slabiciunile lui Ghita, si acesta,
desi era cu sufletul incarcat refuza sa il tradeze pe Lica datorita amenintarilor lui, astfel nu-l denunta lasandu-i
pe oamenii lui sa fie arestati pentru afacerile lui Lica. Totodata personajul principal refuza sa dea amanunte despre
afacerile lui Lica si se indeparteaza de familia sa in favoarea lui Lica si a afacerilor lui. Ghita isi face reprosuri si are
remuscari sincere si dureroase, manifestate prin autocaracterizari. Acesta isi cere iertare in fata Anei, probabil pentru
nevoie disperata de sprijin, insa in interiorul sau totul se destrama (“Iarta-ma Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am
sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului”). Drama emotionala prin care trece Ghita este alimentatata in acelasi timp si
de frica de Samadau, Ghita fiind constient de ce ar putea pati in cazul in care nu i s-ar supune acestuia, dar
care este distrusa de obsesia pentru bani care, la randul ei, este umbrita usor de omul cinstit si bun care era el de fapt.
                    Critica literara
   "Samadaul Lica este un hot si un ucigas, acoperit de persoane tari, interesate sa aiba un om cu experienta.
Carciumarul Ghita se asaza in drumul pocarilor, unde se castiga bani multi si se pune la mijloc, intre ordinea
juridica a satului  si legislatia mutuala a hotilor. Drama lui complexa este analizata magistral." ( George Calinescu )

   “Lumea satelor, la noi a gasit in Slavici unul dintre cei dintai cronicari fideli si realisti.”( Al. Philippide )

   “Ion Slavici introduce oralitatea populara in scrierile sale inaintea lui Creanga. (…) Pentru desavarsita stapanire a
acestei unelte stilistice, ii lipseste insa lui Slavici jovialitatea si verva lui Creanga.” ( Tudor Vianu )

   "Ceea ce pare nou si fara asemanare in epoca inceputurilor lui este analiza psihologica pe care Slavici o practica
intr-un limbaj abstract.(…) povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor
morale." ( Tudor Vianu )
 Proiect realizat de: Albescu Vladut
                                  Chiorpec Elena

               Multumim pentru atentie!