Stabilirea diagnosticului de

boala carioasă;
evaluarea riscului cariogen;
stabilirea planului
individualizat de tratament
 Evaluarea riscului cariogen
Riscul reprezintă probabilitatea ca în perioada
următoare să apară un eveniment agresiv .
Evaluarea riscului cariogen înseamnă predicţia că vor
aparea câteva leziuni carioase noi sau vor evolua cele
deja existente.
Grupele de risc în funcţie de vârstă evidenţiază factorii care sunt
implicaţi cu preponderenţă în perioadele respective şi mijloacele
preventiv/terapeutice care sunt cele mai eficiente.
Ea nu reprezintă o etapă separată, ci este
de fapt sinteza unui examen clinic bine condus,
bazat pe o anamneză riguroasă, o examinare
clinică şi radiologică evaluată de criterii cantitative
şi calitative bine definite şi pe teste clinice şi de
laborator.
 Evaluarea riscului cariogen are următoarele
obiective:
1. identificarea grupelor şi indivizilor cu risc cariogen mare care sunt cei
mai susceptibili la:
- apariţia a noi carii primare;
- activarea unor carii oprite în evoluţie;
- apariţia cariilor secundare marginale.
2. determinarea necesităţii şi conţinutului unor măsuri preventiv-
terapeutice cât mai personalizate;
3. stabilirea unei strategii individuale de tratament, cu evaluarea
posibilităţilor de remineralizare a leziunilor respective;
4. alegerea solutiei terapeutice specifice:
- designul cavitar;
- protecţia organului pulpo-dentinar;
- materialele şi tehnicile de restaurare.
5. stabilirea perioadele dintre şedinţele de reevaluare;
6. motivarea şi monitorizarea eficientă a tratamentului
PARAMETRI ANAMNESTICI DE EVALUARE A RISCULUI

1. Boli generale
2.Sindrom de gura uscată
3.Radioterapia capului si gâtului ⃰
4. Obiceiuri comportamentale nesanogene
5. Dieta
6.Igiena orala (frecventa ,durata si momentul periajului,utilizarea
mijloacelor adjuvante )
7.Statusul socio-economic
8.Expunerea la Fluor
9.La copii experiența carioasă a mamei sau a persoanei care îl crește
Boli generale care pot influenţa în mod indirect procesul carios, fie prin
simptomele lor sau medicaţia ce o necesită:
- boli ale copilăriei ce au putut afecta formarea ţesuturilor dentare dure,
- boli care afectează formarea şi compoziţia salivei,
- boli care afectează sistemul imun,
- indivizii care se droghează,
- tulburări neuro-psihice,
- tulburări hormonale,metabolice, intoxicațiile,
- hipertensiunea, DZ, sindroame nerulogice
- deshidratarea şi senilitatea,
- medicaţia asociată care acţionează prin conţinutul în glucide rafinate,
pH-ul acid şi efectul xerostomic.
Expunerea le fluor-Pacienți considerați cu expunere la fluor inadecvată:
-Neutilizarea unor paste de dinți cu fluor sau utilizare mai puțin de 2 ori
pe zi
-Paste de dinți pentru adulți cu o concentrație de sub 1000 ppm
-Paste de dinți pentru copii cu o concentrație de sub 500 ppm

La pacienții cu risc mediu sau crescut se considera expunere la fluor

inadecvată:
-La preșcolari utilizarea pastelor cu concentrație sub 450
-La preșcolari neutilizarea gelurilor cu fluor
-Nicio aplicație de lac cu fluor

Nivel socio-economic- Grupe populaționale cu risc:

-persoanele din mediul rural
-persoanele cu nevoi speciale (cu disabilități fizice sau intelectuale
moștenite sau dobândite, HIV\SIDA)
-persoanele vâstnice
-persoanele instituționalizate
-grupuri etnice defavorizate
- persoane cu adresabilitate redusă sau chiar absentă la serviciile
stomatologice
-persoanele care nu au un loc de muncă stabil
 ALIMENTAȚIA- Ancheta alimentară
Va fi direcţionată către următoarele aspecte:
• dacă principalele mese sunt suficient de consistente;
• dacă gustările dintre mese sunt cariogene;
• numărul şi tipul de băuturi dintre mese;
• orice medicaţie, mai ales cea bazată pe siropuri dulci;
• consistenţa gustărilor dintre mese;
• consumul de dulciuri ce conţin zahăr şi care se dizolvă
greu în salivă;
• orice gustare sau băutură zaharoasă consumată
înainte de culcare.
 Scorul dulciurilor

Punctaj Frecvenţă Punctaj total =

Forma frecventa X
puncta/

Lichide Băuturi răcoritoare, sucuri de fructe, X5

băuturi cacao îndulcite cu zahăr sau miere,
îngheţată, şerbet, iaurt aromatizat, budincă

Solide şi lipicioase Prăjituri, produse de patiserie, X 10

fructe conservate în sirop, banane, biscuiţi,
ciocolată, caramele, jeleuri, gem, fructe
uscate, gumă de mestecat, etc.

Greu solubile Dropsuri, bomboane X 15

mentolate, tablete antiacide, picături de tuse

5 - excelent; risc cariogen scazut,

10 - bine
15 - zona de risc
PARAMETRI INTRAORALI PENTRU EVALUAREA RISCULUI
CARIOGEN :
INDICATORI DE RISC

1. Experiența carioasă (DMFT,DMFS)

2. Numărul leziunilor active
3.Sediul leziunilor carioase:
- în locuri de predilecţie
- în zone considerate ca fiind rezistente la carie
4.Grupele de dinţi afectate
5.White-spot vizibile pe suprafeţele netede
6.Restaurări plasate în ultimii 3 ani ca rezultat al activităţii cariogene
7.Leziuni proximale în smalţ
8.Cavităţi Rx-vizibile în dentină
FACTORI DE RISC
1.Evaluarea cantitativă a biofilmului bacterian (IP Silness Loe)
2.Evaluarea cantitativă a S. Mutans (și a lactobacililor)
3.Evaluarea activității biofilmului (valorile CariScreen)
4. Sepsisul dentar (expuneri pulpare,ulceratii fistule,abcese-PUFA) ⃰
5.Rata secreției salivare (RFR,RFS) ⃰
6.Capacitate tampon, pH ⃰
7.Cauze particulare de formare și stagnare a biofilmului bacterian
( incongruențe, aparete ortodontice,restaurări protetice etc.)

-dinţi cu morfologie accentuată (suprafețe ocluzale cu fisuri adânci, la

nivelul punctului de contact cu dinţii vecini, în zona cervicală a dinţilor
boselaţi);

- incongruenţe dento-alveolare cu înghesuire

-dinţi cu malpoziţii (versii, rotaţii);

-dinţii cu abraziune, eroziunii;

- dinţii cu dentinogeneză imperfectă, cu distrofii dentare secundare de

tipul cariilor circulare la frontalii superiori (caria de biberon) sau
sindromul dentar Dubreuil;
- dinţii cu obturaţii debordante, cu restaurări protetice la care
depunerea plăcii bacteriene se poate face în zona de adaptare
defectuoasă;

- pacienţii cu boală parodontală (gingivite, parodontopatii) la care

datorită prezenţei inflamaţiei gingivale igiena este precară şi
favorizează apariţia leziunilor carioase în special în zona cervicală
coronară, a coletului sau pe suprafeţele radiculare ce devin
expuse plăcii bacteriene cariogene;

-pacienţii ce suferă de un sindrom disfuncţional al sistemului

stomatognat, cu tulburări musculare, ocluzale, ale A.T.M., ce
crează condiţii favorabile depunerii de placă bacteriană şi apariţiei
cariilor;

8. Suprafețe radiculare expuse

INDICATORI DE RISC

Evaluarea experienţei carioase se face prin calculul

indicilor DMFT, DMFS

DMFT=numărul dinților cariați + numărul dinților obturați + numărul

dinților extrași ca urmare a cariilor complicate
DMFS=numărul suprafețelor cariate + numărul suprafețelor obturate
+ numărul suprafețelor extrase ca urmare a cariilor complicate
 FACTORI DE RISC - Evaluarea cantitativă a biofilmului bacterian

Indicele de placă bacteriană PI (Silness şi Loe )

Este un indice fără colorare,ce apreciază lăţimea depunerii de placă bacteriană de la nivel
coronar. Valorile ce pot fi acordate sunt de la O la 3, pentru fiecare dinte
O = fără placă;
1 = film subţire în 1/3 cervicală, vizibil doar prin ra clare cu sonda;
2 = depunere moderată de placă vizibilă direct;
3 = acumulări masive ce ocupă şi spaţiile interdentare
FACTORI DE RISC - Evaluarea cantitativă a S. Mutans (și a lactobacililor)
 TESTUL DENTOCULT SM str. Mutans.
Etape de realizare :
• se introduce un disc cu bacitracină în tubul test ce conţine mediul de cultură cu 15 minute înainte
de recoltare.
• se indică pacientului să mestece pentru cel puţin un minut o tabletă de parafină pentru a se
produce o oarecare autocurăţire şi un amestec al bacteriilor cu salivă. Saliva în exces este
eliminată.
• se introduce banda de testat în gură cu partea rotunjită spre limbă până la nivelul molarului 1,
după care se intoarce de 7-8 ori pe o parte şi cealaltă, după care se retrage, pacientul ţinând
buzele lipite pentru a elimina excesul de salivă.
• se introduce banda în mediul de cultură fără a se închide capacul ermetic, iar tubul test este
introdus în incubatorul programat la 35-37°C timp de 48 h. După acest interval banda se scoate cu
atenţie din tub şi se pune la uscat.
• Se compară aspectul suprafeţei aspre a benzii testate cu aspectul martor standardizat livrat de
fabricant în pachetul DENTOCULT SM, care încadrează încărcarea microbiană în patru clase.
valori :
• Clasa O şi 1 indică cantităţi mici de S.M.,
• clasa 2 corespunzând la o valoare de 100.000 ufc/ml salivă.
• Clasa 3 relevă o valoare medie de 1.000.000 ufc/ml salivă.
• Banda astfel evaluată se poate introduce în folii de plastic sigilate şi păstrate pentru evaluările ce
vor avea loc în şedinţele următoare de menţinere.
• Nivelurile maxime de încărcare microbiană sunt dimineaţa imediat după trezire, înainte de periaj.
Este indicat ca testul STRIP SM să nu se facă imediat după un periaj, după un prânz, în intervalul
de 12 ore după utilizarea unei soluţii de clătit antibacteriene sau două săptămâni după
administrarea unui tratament cu antibiotice.

 clasa 1-aprox.10.000 UFC/ml salivă = risc cariogen mic,

clasa 2 - peste 100.000UFC/ml salivă =risc cariogen mare, iar
clasa 3- 1.000.000UFC/ml salivă= carii explozive.
 Evaluarea numărului de lactobacili salivari
Sunt disponibile ca şi pentru S.mutans chituri de evaluare la fotoliul
dentar (Dentocult LB) ale căror rezultate corespund cu metodele de
laborator ce sunt mult mai complicate şi laborioase.
Testul conţine mai multe palete dreptunghiulare din plastic acoperite
cu un mediu selectiv (Rogoza SL-agar), parafină şi un incubator.
Saliva recoltată într-un pahar după mestecatul parafinei se toarnă pe
feţele uneia din paletele din plastic acoperite cu mediu de cultură, care
apoi va fi introdusă în un tub de sticlă.
Acest tub va fi incubat timp de patru zile la 37°C, după care numărul
de colonii de pe palete se va compara cu diagrama standardizată
disponibilă în chit.
Numărul de Lactobacili este de obicei cu 10% mai mic decât acela al
S.mutans, diagrama având tot 4 valori: 0-3.
Alte chituri comerciale:
Caries Screen
Proflow
Oricult
Mucount
până la 1000UFC/ml salivă=fără
risc cariogen;
peste 10.000 UFC/ml salivă =risc
cariogen mare;
peste 100.000UFC/ml salivă= carii
explozive.
FACTORI DE RISC – Evaluarea activității biofilmului (testul Cariscreen)

Cariscreen se bazează pe abilitatea bacteriilor acidurice de a supravieţui în medii

cu un pH mic şi evaluează mai curând potenţialul cariogenic global al biofilmului decât
prezenţa a uneia sau a două bacterii.
Această abilitate de a supravieţui în medii acide se bazează pe prezenţa în peretele
celular microbian a unei pompe de hidrogen care are rolul de a menţine homeostazia
intracelulară la un nivel cât mai neutru, condiţie obligatorie pentru o bună funcţionare a
mecanismelor biochimice celulare.
Această pompă necesită un nivel semnificativ de energie, care este susţinut de
adenozintrifosfatul mitocondrial(ATP). Pentru a evalua nivelul de ATP din biofilm, acest
test utilizează fenomenul de bioluminiscenţă, durează 10 secunde, rezultatele fiind
prezentate după 30 de secunde
 Saliva joacă un rol important şi în procesul de
cariogeneză
Ea poate asigura integritatea dinţilor prin conţinutul în minerale (Ca,
PO 4, F ) reducând solubilitatea smalţului şi promovând remineralizarea
leziunilor carioase iniţiale.
Fluxul salivar poate reduce acumularea plăcii bacteriene pe
suprafaţa dintelui şi de asemenea măreşte rata clearenceului
carbohidraţilor din cavitatea orală.
Sistemul tampon acid carbonic-bicarbonat precum şi constituenţii de
amoniac şi uree pot tampona şi neutraliza scăderea pH-ului ce are loc
atunci când bacteriile metabolizează zahărul.
Mai multe componente neimunologice ale salivei, ca lizozimul,
lactoperoxidaza şi lactoferina au o activitate antibacteriană
directă asupra microflorei sau pot afecta metabolismul lor
astfel încât să devină mai puţin acidogene.
Conţinutul de Ig G din salivă este invers proporţional cu
activitatea carioasă.
Proteinele salivare pot mări grosimea peliculei
dobândite ajutând astfel la întârzierea deplasării
ionilor de Ca şi P în afara smalţului.
FACTORI DE RISC- Rata fluxului salivar de
repaus
Metoda:
 pacientul se aşează în poziţie verticală,cu capul uşor în faţă,
 este rugat să înghită saliva pe care o are, apoi se începe
cronometrarea;
 este rugat să elimine saliva acumulată din 2 în 2 minute sau mai des
într-un vas gradat (sialometru);
 după 5 minute se măsoară volumul.
Valori normale: 0,4-0,6 ml/min.
FACTORI DE RISC- Rata fluxului salivar
stimulat
Metoda :
 pacientul aşezat ca la testul anterior anterior este rugat să mestece o
bucată de parafină timp de 30-60 s. şi apoi să înghită saliva acumulată .
 Din acest moment începe cronometrarea,lăsând pacientul să mestece
timp de 5 min. şi să evacueze saliva în tub. Dacă secreţia este mare va fi
necesar să ne oprim mai devreme, după 3-4 min. Ne vom opri
întotdeauna la finalul minutului pentru a ne uşura calculele.
 Cantitatea de salivă este împărţită la timp, iar rezultatul este exprimat în
ml/min. Exemplu: dacă s-au obţinut 8ml de salivă în 6 min, rata secreţiei
este de 8/6=1,33ml/min.
Valori:
-1-2ml/min.=normal;
- sub 0,7ml/min.=hiposialie;
- sub 0,1ml/min.=xerostomie.
 FACTORI DE RISC- Capacitatea
tampon salivară
Capacitatea tampon salivară se poate măsura prin metoda
Dentobuff.
Este nevoie de un strips Dentobuff, o pipetă mică, parafină,
eprubetă şi un cronometru.
 se colectează saliva ca la testul anterior;
 cu o pipetă mică se ia o picătură din saliva stimulată şi se
plasează pe stripsul test.
 Stripsul conţine un acid şi un indicator de pH. Saliva dizolvă
acidul, iar pH-ul iniţial va avea o valoare mică.
 Dacă saliva poate neutraliza acidul, pH-ul va creşte. Indicatorul
de culoare reflectă pH-ul de pe strips.
 după 5 min. se compară culoarea stripsului test cu scala dată de
fabricant.
VALORI:
culoarea galbenă indică un pH de 4 sau mai mic,
 culoarea verde este de graniţă, iar
 albastru indică o capacitate tampon favorabilă.
Commercial kits for saliva and microbial test
 Dacă nu avem la dispoziţie stripsurile Dentobuff, putem determina
capacitatea tampon prin testul colorimetric Snyder.
Indicatorul utilizat este brom crezol-verde: culoarea bleu la pH de 5,4;
verde pur la pH 4,6; galben la pH de 4,2-3,8.
Saliva recoltată după metoda mai sus prezentată, se introduce într-un
vas colector cu mediul acid şi cu acest indicator de culoare. Examinarea
vasului se face pe un fond alb, cu lumină reflectată.
Aprecierea se face în felul următor:
0=fără schimbarea culorii;
(+)=uşoară schimbare în culoare verde pH=5,44;
(++)=culoarea verde începe să dispară;
(+++)=culoarea verde se schimbă aproape complet;
(++++)=culoare galbenă pH=3,8.
• Culoarea galbenă indică un pH final mai mic de 4, ceea ce arată că
saliva nu a fost capabilă să ridice pH-ul mediului; această valoare indică
un risc cariogen mare.
• Culoarea verde este o valoare de graniţă;
• iar albastrul indică o capacitate tampon favorabilă.
favorabilă
 
1- tub neinoculat
2- tub inoculat, fără modificarea
culorii, nu există susceptibilitate
la formarea cariilor
3- modificarea culorii, susceptibilitate
uşoară
4- schimbare semnificativă de culoare
susceptibilitate moderată
5- schimbarea completă a
culorii, susceptibilitate
crescută la formarea
cariilor
RISC CARIOGEN SCĂZUT (MIC) Absența oricărui factor de risc
cariogen crescut (menționat cu roșu în
tabelul cu parametrii intraorali de
evaluare a riscului) și alți parametri de
risc sunt în limite de siguranță (exp:
absența gustărilor, practici de igienă
orală, expunere la fluor)
RISC CARIOGEN MEDIU Când pacienții nu pot fi incluși în mod
clar in categoriile de risc scăzut sau
crescut
RISC CARIOGEN CRESCUT Prezența oricărui factor de risc de risc
(MARE) cariogen crescut (menționat cu roșu în
tabelul cu parametrii intraorali de
evaluare a riscului) și alți parametri de
risc sunt înafara limitei de siguranță
 PRINCIPIUL
CARIOGRAMEI
BRATHALL, 1986)
A fost dezvoltat ca o reprezentare grafică a interacţiunii factorilor principali implicaţi în
boala cariosă fiind valabil pentru o suprafaţă dentară, un individ sau o populaţie.
Cele trei sectoare de cerc reprezintă:
• floră bacteriană cariogenă cu toate caracteristicile sale cariogenice,
• alimentaţia reprezentată de toţi factorii în legătură cu dieta care favorizează
dezvoltarea bacteriană şi producerea de acid;
• gazda care cuprinde calitatea ţesuturilor dentare, expunerea la fluor şi factorii salivari
cu rol protector.
Când toate sectoarele de cerc se întâlnesc, principiul cariogramei ne arată
că în scurt timp va apare o leziune carioasă
În acest caz există posibilitatea ca cele trei sectoare să nu fie egale,
ceea ce arată că unii factori sunt puternic agresivi, pe când
alţii au un impact minor în declanşarea bolii carioase.
 Fig . 1 Ap re c ie re a risc ulu i c a rio s; b a la n ţa în tre fa c to rii p ro te c to ri şi c e i p a to lo g ic i
APRECIEREA RISCULUI CARIOS NECESITĂ O ÎNŢELEGERE A NATURII CHIMICE A
DEMINERALIZĂRII ŞI REMINERALIZĂRII ŞI CUM ACESTEA SUNT AFECTATE DE CĂTRE PH,
FLUOR, SALIVĂ, PELICULA DOBÂNDITĂ ŞI MEDIU BACTERIAN.
LA TOŢI INDIVIZII EXISTĂ UN ECHILIBRU UNIC ÎNTRE COMPONENTELE
PATOLOGICE ŞI CELE PROTECTIVE, CEEA CE DETERMINĂ RISCUL ŞI ÎN CELE DIN URMĂ
BOALA
 Aprecierea riscului carios şi
echilibrul cariilor
Fiecare dintre aceşti factori – de exemplu:
- pH-ul, xerostomia, o dietă bogată în zaharuri, alimentaţia dintre mese frecventă,
lipsa fluorului şi prezenţă organismelor patogene
– pot afecta riscul de carii al pacientului.
Chiar şi la indivizii sănătoşi, acest echilibru delicat între
demineralizare şi remineralizare poate fi modificat de
câteva ori pe zi.
 Aprecierea riscului carios şi
echilibrul cariilor
Cel mai simplu mod de a realiza o apreciere a riscului carios este de a
vizualiza Fig. 1(balanța factorilor) şi a aprecia „cantitativ” factorii patologici şi
protectivi ai pacientului.
Medicii trebuie să folosească fiecare părticică de informaţie relevantă atunci
când intervievează şi examinează fiecare pacient, inclusiv istoricul medical,
dentar şi social; cantitatea de bacterii patogene (cariogene); fluxul salivar;
obiceiurile alimentare; igiena orală şi toate sursele de acizi.
De partea protectivă a balanţei cariilor, trebuie să se caute cantitatea
adecvată de salivă, ce include calciu, fosfat şi fluor folosirea agenţilor
antimicrobieni, produse cu xylitol şi bicarbonat de sodiu şi obiceiuri alimentare
sănătoase.
Prognosticul riscului cariogen:

Status-ul Status-ul curent de activitate al cariei la nivel de pacient

riscului
Nicio leziune Carii incipiente active Carii moderate sau extinse
activă* active

Risc mic Probabilitate Probabilitate moderată Probabilitate moderată*

mică

Risc mediu Probabilitate Probabilitate moderată Probabilitate mare

mică

Risc mare Probabilitate Probabilitate mare Probabilitate mare

moderată
EXEMPLU: Risca cariogen foarte mare(post-iradiere).
 Stabilirea planului individualizat de tratament

• Îndepărtarea situaţiei cariogene are loc odată cu remisia îmbolnăvirii somatice

generale: îmbunătăţirea indicelui de igienă orală, îndepărtarea altor factori
cariogeni implicaţi (ex: schimbarea locului de muncă, alăptarea ş.a.).
• Aceste schimbări pot determina o autoremineralizare cu dispariţia focarului
carios, fără un aport medicamentos extern. În focarul de demineralizare survine
un aport de calciu, fosfor şi fluor din fluidul oral, care are o activitate
remineralizatoare şi o capacitate de normalizare a penetrabilităţii smalţului,
iniţial crescută ca urmare a acţiunii acizilor organici.
• Caracteristicile calitativă şi cantitativă ale peisajului bacterian al cavităţii orale
demonstrează că microorganismele se află într-o stare de echilibru dinamic atât
cu diferiţii co-membri ai microclimatului respectiv, cât şi cu complexul de factori
ai imunităţii locale, subliniind astfel caracteristica individuală de apariţie şi
dezvoltare a unui proces carios dentar la fiecare individ în parte .
 Plan preventiv-terapeutic
Recomandări privind igiena orală:
• periaj dentar de 2 ori/zi folosind pastă de dinți cu fluor ,
• utiizarea unor măsuri suplimentare de igeinizare (dușuri orale, dental floss, periuțe
interdentare ș.a.)

Recomandări privind alimentația:

• Suprimarea alim. cariogene sau înlocuirea cu hidrocarbonate necariogene
• recomandări privind frecvența, periodicitatea, tipul de alimente cariogene consumate

Recomandări privind țesuturile dure dentare:

• sigilarea șanțurilor și fosetelor adânci, susceptibile,
• utilizarea glassionomerelor în etapa de rest. Tranzitorii,
•Realizarea restaurareărilor definitive

Utilizarea fluorului: - acasă, - în cabinetul stomatologic

• administrare sistemică
• aplicare locală (soluții, geluri, lacuri, paste, creme, remedii cu eliberare prelungită)

Utilizarea unor preparate antimicrobiene:

• soluții pe bază de clorhexidină ( clătiri orale 0,12% /5ml/timp de două săpt.)

alte remedii recomandate:

• gume masticabile cu xilitol ( 10 min după masă)
• aplicații cu MI Paste Recaldent
• în xerostomie – stimulanți salivari,înlocuitori de salivă

Reevaluare:
• 3 luni
• 6 luni
•12 luni
 Utilizarea clinică a fluorului în funcţie de riscul cariogen
SITUAŢIA CLINICĂ INDICAŢII DE APLICARE
Risc cariogen mic Dimineaţa şi seara pastă de dinţi cu fluor plus 12
aplicări lunare cu gel fluorurat
Factori favorizanți locali - tratament Dimineaţa şi seara paste de dinţi cu fluor asociate
ortodontic, aparate gnatopr. sarcină clătiri zilnice cu apă de gură cu 0,02% NaF

Dimineaţa şi seara pastă de dinţi cu fluor, asociate

Risc cariogen mediu (1-2 cavităţi pe an, cu clătiri de 2 ori pe săptămână cu apă de gură cu
la vârste mai mari de 7 ani) 0,02% NaF sau gel cu NaF 2% la 2 săptămâni

Risc cariogen crescut (>3 cavităţi pe Dimineaţa şi seara pastă de dinţi cu fluor, asociate
cu clătire zilnic înainte de culcare cu apă de gură cu
an, la vârste mai mari de 7 ani) 0,2%NaF, sau cu gel cu 2% NaF săptămânal

Risc cariogen crescut (copii sub 6 Periaj dentar supervizat de 2 ori pe zi cu pastă cu
fluor. Gel APF 1,23%: cantităţi foarte mici aplicate
ani) săptămânal pe dinţi de către părinţi.

Xerostomie, pacient programat pentru Dimineaţa şi seara pastă fluorurată. Clătiri cu NaF
radioterapie, operaţie sau medicamente ce 0,2% după masă şi seara sau gel APF 1,23% sau
afectează glandele salivare gel NaF 2% în fiecare seară. Salivă artificială

Eroziune severă- reflux acid, vomă, citrice în Gel APF 1,23% aplicat personal seara în timpul
exces, degustător de vin. fazei active de eroziune.

Hiperestezie dentinara Lacuri cu fluor. Se aplică gel cu NaF 2% de 2 ori pe

zi până se controlează sensibilitatea .

Pacienţi necooperanţi Aplicări personale supervizate în clinică, de 6 ori pe

săptămână, cu gel APF 1,23%.
 Recomandări dietă
COMPONENTELE ANTICARIOGENE
 Ele au rolul de a reduce sau inhiba efectul cario-inductiv al glucidelor.
 Prezenţa Ca, Sr, Li şi în special al F în diferite alimente scad rolul
carioinductiv al unor alimente bogate în glucide, prin mecanismele deja
amintite.
 Grăsimile şi în special acizii graşi au un rol antimicrobian, inhibând
metabolismul glucidic din placa bacteriană şi uneori izolând bacteriile
cariogene de pe suprafeţele dentare susceptibile. Prin introducerea lor în
diferite alimente bogate în carbohidraţi (ciocolată) se scurtează timpul de
clearence al acestora.
 Chiar şi unele proteine cum ar fi caseina din lapte sau anumite
extrase din cafea, ceai, bere, vin, nuci, au un efect cario-inhibitor.
 Peptidele bogate în arginină şi alţi aminoacizi esenţiali, opresc
scăderea pH-ului prin afectarea mecanismelor de transport
membranare,păstrând astfel fluidul plăcii saturat cu ioni
de calciu s fosfat.
 Sfaturi privind dieta
 La indivizii cu risc cariogen mare, la care se constată obiceiuri şi atitudini
alimentare greşite, indicaţiile vor fi personalizate:
 se va reduce la patru numărul total de prânzuri şi gustări, cu stabilirea cât mai multor
perioade zilnice fără zahăr, deoarece o frecvenţă mică reduce numărul atacurilor acide;
 va fi echilibrată compoziţia prânzurilor;
vor fi eliminate produsele zaharoase, vâscoase, adezive şi va fi interzis consumul lor înainte
de culcare sau în timpul nopţii;
 se va restricţiona consumul de alimente puternic cariogene: bomboane dure (dropsuri şi
tablete), prăjituri, biscuiţi, jeleuri, gume de mestecat cu zahăr; băuturile acide şi indulcite nu
se vor sorbi sau bea înghiţitură cu înghiţitură; la nevoie putem apela la înlocuitori de zahăr cu
putere cario-inductivă redusă.
 După mese este indicat periajul dentar cu paste de dinţi fluorurate
şi gume de mestecat sau dropsuri fluorurate fără zahăr, care
stimulează secreţia salivară şi creşte concentraţia de fluor în
fluidele plăcii bacteriene.
Protocolul terapeutic pentru pacienţii cu risc de carie
radiculară
Eliminarea infecţiei active
Restaurarea tranzitorie a tuturor leziunilor cavitare
Sigilarea fisurilor şi fosetelor profunde, retentive
Implementare măsurilor preventiv/terapeutice
Conştientizarea pacientului asupra potenţialelor probleme
ce pot apare
Supraveghează dieta şi acordă sfaturi preventive privind
unele modificări
Instrucţia pacientului privind igiena orală corectă
Se face concomitent şi terapia parodontală acolo unde este
necesar
Se evaluează fluxul salivar
Fluoroterapie în cabinet:
Geluri: 1.23% APF sau 2% NaF neutră; 4 minute în gutieră,
4 aplicaţii/zi de la 2 la 4 săptămâni
Lacuri: Duraflor, Duraphat, Cavity-Shield, Fluor Protector;
se izolează fiecare cadran cu rulouri, se aplică pe dinţi şi se repetă de
la 3 la 6 luni
Fluoroterapie acasa:
-paste de dinţi, geluri şi soluţii pentru clătiri orale ce conţin
fluor(preferabil de cel puţin 3 ori pe zi)
Protocolul terapeutic pentru pacienţii cu risc de
carie radiculară

Gume de mestecat cu xilitol: se mestecă 2 dropsuri timp de 5 minute, de 3 ori

pe zi ( preferabil în primele 5 minute după masă)
Se prescriu ape de gură antibacteriene (după ce cariile active au fost
eliminate): -gluconat de clorhexidină(0.12%): se clăteşte o măsură timp de 30
de secunde, dimineaţa şi înante de culcare timp de 2 săptămâni
Se reevaluează cazul la 3 luni:
Se monitorizează şi susţin măsurile preventiv/terapeutice
Se monitorizează sigilările
Se realizează numărarea MS cu testul S. mutans:
-dacă scorul este 0 sau 1 se continuă administrarea
fluorului la domiciliu
-dacă scorul este 2 sau 3, se repetă programul