Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Potentialul Resurselor Agroturistice Din Uricani
Potentialul Resurselor Agroturistice Din Uricani
Mateiță Călin
Localizare
• Orașul Uricani este un oraș din sud-vestul județului
Hunedoara, ce a devenit stațiune turistă de curând. Acesta este
localizat în vestul depresiunii Petroșani, zona cunoscută și sub
denumirea de Valea Jiului, și are în subordine administrativă
satele Valea de Brazi și Câmpul lui Neag. Orașul Uricani este
mărginit la nord de munții Retezat și la sud de munții Vâlcan.
Populație (aprox. 9000 de loc.)
• Localnici împart populația zonei în două categorii: momârlani
(locuitorii băștinași ai zonei, care se identifică că fiind urmașii
geto-dacilor) și barabe (populația ce a migrat în această zona).
Ocupația de baza a momârlanilor este oieritul.
Scurt istoric
• Prima atestare documentară cu denumirea orașului a fost realizată în anul
1818, acesta purtând numele Hobiceni-Uricani. Se crede că localitatea a
primit această denumire din cauza migrării locuitorilor Țării Hațegului
(proveniți din localitățile Hobița și Uric) către această zona. După marea
unire, localitatea își păstrează doar denumirea de Uricani. În anul 1964,
comună Uricani este declarată oraș. După această perioada aici s-au
intensificat exploatările miniere începute de către austro-ungari, astfel au
fost aduși oameni din toate colțurile româniei, populația transformându-
se într-una eterogenă. Mînă de la Câmpul lui Neag a fost închisă în anul
1994, moment în care a fost lăsată să se inunde, azi pe loculul ei găsindu-
se lacul Câmpul lui Neag. Mînă de la Valea de Brazi a fost închisă în
anul 2004, iar cea de la Uricani în anul 2018. În anul 2019 aceasatea au
fost demolate, în locul lor ramandand doar un teren plat de molz.
Relief
• Aici relieful este împărțit în două mari zone: zonele montane
(munții Vâlcan și Retezat) și zona de depresiune intramontană
(depresiunea Petroșani)
• Relieful din Retezatul Mic este predominant carstic, din
această cauza culmile montane sunt segmentate de numeroase
văi și chei.
Clima
• Clima este continental moderată, cu temperaturi medii
multianuale de tipul climatului montan. Temperaturile medii
anuale variază în jurul a 7˚C.
• Caracterul depresionar favorizează acumularea şi stagnarea
aerului rece, care determină frecvente inversiuni de
temperatură chiar şi între unităţile de relief cu altitudini reduse.
Vara, încălzirile pe timpul zilei sunt mai puternice în zonele
joase datorită circulaţiei reduse ale aerului, astfel că
amplitudinile termice sunt mai mari comparativ cu alte zone
montane, ce nu formează depresiuni. Bioclimatul este tonic-
stimulent, de munte.
Hidrografia
• Principalul rău care străbate orașul Uricani este Jiul de Vest,
care curge pe direcția vest-est, izvorăște de la est de Pasul Jiu-
Cerna, din Valea Soarbele. Acesta captează toți afluenții
preoveniti atât din Reteaz cât și din munții Vâlcan.
Poziționarea afluenților este în general perpendiculară pe Jiul
de Vest. Torenții sunt de asemenea prezenți primăvară și după
perioadele de ploi puternice.
Vegetația și fauna
• Flora ocrotită din zona Uricani este reprezentată de 1050 de specii de plante
(floarea de colţ, papucul doamnei, sângele-voinicului) speciile lemnoase fiind
incluse în areale protejate sau declarate monumente ale naturii.
• În etajul subalpin predomină, atât pe versanţii sudici cât şi pe cei nordici pădurile
de fag, care în unele locuri, vegetează cu alte specii lemnoase: bradul, molidul,
pînul, lariţa, paltinul de munte, frasinul, carpenul, mesteacănul ce formează
pâlcuri mai întinse în partea inferioară a pădurii de fag.
• În zonele defrişate prin tăieri se instalează zmeurişul, iar în poiene şi liziera
pădurii se găsesc zone întinse de merişor şi afin. În păduri, dar nu numai, se
regăsesc o multitudine de ciuperci, cum ar fi: bureţii de fag, pitoanca, iuţari,
crăiţele, gălbiorii, ghebele, etc.
• Fauna ocrotită este reprezentată prin 19 specii, respectiv: ursul, lupul, vulpea,
mistreţul, capra neagră, râsul, pisica sălbatică, cerbul, căpriorul, veveriţa, iepurele
comun, jderul de copac, vidra, viezurele, nevăstuica, hermina, şoarecele gulerat,
etc.
Etnografie și folclor
• Cum am precizat anterior, băștinașîi zonei se numesc
momârlani, și se mândresc mai ales cu faptul că sunt urmașîi
geto-dacilor și cu păstrarea vie a tradițiilor legate de agricultură
și creștera animalelor în coexistența cu natură care ii
înconjoară.
• Obiceiuri și tradiții specifice lor: nedei, îngropatul morților în
curte, momâi, utilizarea măgarilor ca curieri.
Muzee
• Casa Amici