CURS 3

METODOLOGIA DE COTARE

ALCĂTUIREA SCHIŢEI

REPREZENTAREA SECŢIUNILOR ÎN PIESE

REPREZENTAREA RUPTURILOR

HAŞURARE ÎN DESENUL TEHNIC

1
CURS 3
METODOLOGIA DE COTARE
Înainte de a începe operaţia de cotare a unei
piese se recomandă:
să se studieze prevederile standardelor în
vigoare referitoare la cotare;
să se cunoască rolul funcţional al piesei din
ansamblul din care face parte şi să se identifice
elementele cu rol funcţional;
să se realizeze un studiu al piesei din punct de
vedere al formelor geometrice simple care alcătuiesc
(interioare şi exterioare);
să se intuiască posibilităţile de realizare a piesei
în anumite condiţii existente.
2
 CURS 3
La înscrierea cotelor pe desen este necesar să se respecte o serie
de reguli:
cotele se înscriu pe proiecţia în care elementul cotat prezintă cele mai
multe detalii de formă şi poziţie, de regulă această proiecţie este vederea
principală;
prin cotare trebuie să se urmărească definirea ca dimensiuni a fiecărei
forme geometrice din care este alcătuită piesa;
cotele se înscriu din interior către exterior, pentru a evita intersecţia
liniilor de cotă şi a liniilor ajutătoare;
pe proiecţiile reprezentate combinat, jumătate vedere, jumătate secţiune,
cotele referitoare la formele geometrice exterioare se reprezintă pe partea de
vedere, iar cele referitoare la formele geometrice interioare se reprezintă pe
partea de secţiune;
nu se recomandă cotarea elementelor pe proiecţia în care acestea sunt
reprezentate cu linie întreruptă adică nu se văd pe direcţia de proiectare
respectivă;
lanţurile de cotă de regulă nu se închid;
nu se recomandă înscrierea unei cote între o suprafaţă plană şi o
suprafaţă cilindrică sau sferică;
direcţiile liniilor de cotă nu trebuie să coincidă cu cele ale liniilor de
3
haşură sau ale liniilor de contur.
CURS 3
La sfârşitul operaţiei de cotare, fiecare cotă înscrisă
trebuie să poată fi înscrisă între una dintre cele trei categorii de
cote:

cote de formă sunt cotele care determină dimensiunile

formelor geometrice simple din care este alcătuită piesa;
cote de poziţie sunt cotele care determină poziţia reciprocă
a formelor geometrice din care este alcătuită piesa;
cote de gabarit sunt cotele care determină dimensiunile
paralelipipedului în care se poate înscrie piesa.

Urmărind această metodologie de cotare se previne:

înscrierea întâmplătoare a cotelor;
apariţia cotării incomplete;
apariţia supracotărilor.

4
 CURS 3

ALCĂTUIREA SCHIŢEI

Schiţa este desenul executat cu mâna liberă, în limita

aproximaţiei vizuale, păstrând proporţia elementelor
geometrice, întocmită pe baza unor reguli de reprezentare
grafică.

STUDIUL PRELIMINAR AL PIESEI

ETAPA DE EXECUŢIE GRAFICĂ A SCHIŢEI

5
CURS 3

STUDIUL PRELIMINAR AL PIESEI:

identificarea piesei,

studiul tehnologic al piesei,

analiza formelor geometrice ale piesei,

stabilirea poziţiei de reprezentare,

stabilirea numărului necesar de proiecţii

6
 CURS 3
ETAPA DE EXECUŢIE GRAFICĂ A SCHIŢEI

alegerea formatului, trasarea indicatorului şi

trasarea dreptunghiurilor minime de încadrare a
proiecţiilor cu linie subţire la distanţele x, y,
determinate cu ajutorul relaţiilor:
b  30  L  l
20  x   80,
3
a  20  l  h
10  y   50,
3
unde L, l, h sunt dimensiunile de gabarit ale piesei
aproximate vizual;
7
CURS 3

8
 CURS 3

trasarea axelor de simetrie ale formelor geometrice ce compun

piesa cu linie punct subţire, în toate proiecţiile depăşind cu 2 – 3 mm
conturul proiecţiei, adică dreptunghiul de încadrare;
trasarea conturului exterior concomitent în toate proiecţiile,
respectând corespondenţa între proiecţii, a elementelor geometrice din
care se compune piesa, cu linie continuă subţire;
după ce s-a stabilit traseul de secţionare cu linie subţire, a filetelor,
racordărilor, muchiilor reale şi fictive, se trasează conturul interior şi se
şterg liniile de delimitare a proiecţiilor;
cotarea schiţei constă în:
- măsurarea dimensiunilor piesei;
- înscrierea pe desen a cotelor de poziţie, apoi a celor de
formă, precum şi înscrierea simbolurilor;
haşurarea suprafeţelor după secţionare;
îngroşarea liniilor de contur exterior şi interior;
înscrierea stării suprafeţelor, a toleranţelor de dimensiuni, a
toleranţelor de formă şi poziţie, a condiţiilor tehnice;
completarea indicatorului;
verificarea schiţei.
9
 CURS 3

REPREZENTAREA SECŢIUNILOR ÎN PIESE

Secţiunea este reprezentarea în proiecţie

ortogonală pe un plan a obiectului după intersectarea
acestuia cu o suprafaţă fictivă de secţionare şi
îndepărtarea imaginară a părţii obiectului aflată între
ochiul observatorului şi suprafaţa respectivă.

10
 CURS 3

După modul de reprezentare

secţiune propriu-zisă,
propriu-zisă dacă se reprezintă numai figura
rezultată prin intersectarea obiectului cu suprafaţa de
secţionare

11
 CURS 3
secţiune cu vedere,
vedere dacă se reprezintă atât secţiunea
propriu-zisă cât şi în vedere, partea obiectului aflată în spatele
suprafeţei de secţionare

12
 CURS 3

După poziţia suprafeţei de secţionare faţă

de planul orizontal de proiecţie
secţiune orizontală,
orizontală dacă suprafaţa de secţionare este
paralelă cu planul orizontal de proiecţie

13
 CURS 3
secţiune verticală,
verticală dacă suprafaţa de secţionare este
perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie

14
 CURS 3

secţiune înclinată,
înclinată dacă suprafaţa de secţionare are o
poziţie înclinată faţă de unul din planele de proiecţie

15
CURS 3

După forma suprafeţei de secţionare

secţiune plană, dacă suprafaţa de secţionare este un plan

16
 CURS 3

secţiune frântă,
frântă dacă suprafaţa de secţionare este
formată din două sau mai multe plane consecutiv concurente
sub un unghi diferit de 90

17
 CURS 3

secţiune în trepte,
trepte dacă suprafaţa de secţionare este
formată din două sau mai multe plane paralele

18
 CURS 3

secţiune cilindrică,
cilindrică dacă suprafaţa de secţionare este
cilindrică, iar secţiunea este desfăşurată pe unul din planele de
proiecţie

19
 CURS 3

După proporţia în care se face secţionarea

obiectului
secţiune completă,
completă dacă în proiecţia respectivă obiectul
este reprezentat în întregime în secţiune

20
 CURS 3

secţiune parţială,
parţială dacă în proiecţia respectivă numai o
parte a obiectului este reprezentată în secţiune, separată de
restul obiectului printr-o linie de ruptură

21
 CURS 3
REGULI DE REPREZENTARE A TRASEULUI DE
SECŢIONARE ŞI A SECŢIUNILOR

Traseul de secţionare reprezintă urma suprafeţei de

secţionare pe planul de proiecţie şi se reprezintă prin line-
punct subţire, având la capetele traseului şi în locurile de
schimbare a direcţiei segmente de dreaptă trasate cu linie
continuă groasă.

Segmentele de linie continuă groasă nu trebuie să

intersecteze liniile de contur .

22
CURS 3

23
 CURS 3

Suprafeţele rezultate prin secţionare se haşurează.

Niturile, ştifturile, şuruburile, piuliţele, arborii, osiile, penele,
tijele, spiţele roţilor,
roţilor etc., în secţiune longitudinală, se reprezintă în vedere
şi nu în secţiune, chiar dacă suprafaţa de secţionare trece prin ele, ele
configuraţia lor interioară putând fi reprezentată prin rupturi.
Nervurile şi tablele se reprezintă în secţiune numai în cazul
secţiunilor transversale prin acestea.
În cazul unor secţiuni propriu-zise printr-un alezaj sau printr-o
adâncitură cilindrică,
cilindrică conică sau sferică,
sferică se reprezintă în vedere şi
muchiile şi teşiturile alezajului sau adânciturii aflate în spatele suprafeţei de
secţionare.
Secţiunile frânte se proiectează pe un plan de proiecţie orizontal,
vertical sau lateral, după caz.
Porţiunea rezultată prin secţionarea piesei cu partea înclinată a
suprafeţei de secţionare se reprezintă rabătut pe un plan paralel cu
planul de proiecţie, cu excepţia cazurilor când partea înclinată este
cuprinsă între două plane orizontale, verticale sau laterale ale acestei
suprafeţe; în aceste cazuri, porţiunea respectivă se reprezintă fără a se
rabate.
24
CURS 3

25
 CURS 3

Nu se admite reprezentarea rotită a secţiunilor

suprapuse, deplasate sau intercalate.
Direcţia de proiecţie se reprezintă prin câte o săgeată
perpendiculară pe segmentul de capăt al traseului de
secţionare şi sprijinită pe acesta, astfel încât segmentul de
capăt să depăşească cu 2…3 mm vârful săgeţii respective.
Simbolurile literale utilizate pentru notarea direcţiilor de
proiecţie şi a proiecţiilor corespunzătoare sunt litere majuscule
ale alfabetului latin, având dimensiunea nominală de 1,5…2 ori
dimensiunea nominală a scrierii folosite pentru inscripţionarea
cotelor pe desenul respectiv.
Literele se scriu paralel cu baza formatului, atât
deasupra sau lângă linia săgeţii care indică direcţia de
proiecţie, cât şi deasupra proiecţiei corespunzătoare.
Fiecare traseu distinct de secţionare se notează de-a
lungul său cu aceeaşi literă care poate fi înscrisă şi în locurile
26
de schimbare a direcţiei.
CURS 3

Pentru proiecţiile rotite se foloseşte simbolul

iar pentru secţiunile desfăşurate,

desfăşurate simbolul

27
 CURS 3

REPREZENTAREA RUPTURILOR

Ruptura este reprezentarea pe un plan a obiectului în

proiecţie ortogonală, după îndepărtarea unei părţi din acesta
separând această parte de restul obiectului printr-o suprafaţă
neregulată, denumită suprafaţă de ruptură, care poate fi
perpendiculară pe planul de proiecţie sau paralelă cu acesta.

Ruptura se face în scopul reducerii spaţiului ocupat pe

hârtia de desen, de reprezentarea pieselor lungi dar cu
secţiune conicitate sau înclinare constantă.

28
CURS 3

29
 CURS 3

Rupturile prezintă în cazul secţiunilor parţiale, avantajul

reprezentării unor părţi ale piesei acoperite de partea
îndepărtată imaginar.

30
 CURS 3

REGULI DE REPREZENTARE A RUPTURILOR

Conform prescripţiilor cuprinse în SR ISO 105, linia de
ruptură nu trebuie să coincidă cu o muchie sau cu o linie de
contur

31
 CURS 3

Linia de ruptură se trasează cu mâna liberă, cu linie

continuă subţire ondulată, tip C, pentru rupturile executate în
piese din orice material, cu excepţia lemnului.
Pentru rupturile executate în piese din lemn de orice
esenţă, linia de ruptură se trasează cu linie continuă subţire în
zigzag, tip D.

32
CURS 3

HAŞURARE ÎN DESENUL TEHNIC

Haşurile utilizate în desenul industrial pentru

scoaterea în evidenţă a secţiunilor efectuate în
piese reprezentate separat sau în ansamblu sunt
stabilite prin STAS 104-80.
Modul de haşurare şi notarea grafică
convenţională ale diferitelor materiale sunt:

33
CURS 3

34
 CURS 3

Haşurarea secţiunilor în piese metalice se

execută cu linii continue subţiri, echidistante, înclinate
la 45, într-un sens sau altul faţă de axa de simetrie
sau de o linie de contur a secţiunii

35
 CURS 3

Secţiunile aceleaşi piese reprezentate pe

aceeaşi planşă se haşurează identic atât ca distanţă
cât şi ca orientare a liniilor de haşură. Distanţa dintre
liniile de haşură se alege între limitele 0,5…6 mm,
atât în funcţie de mărimea suprafeţei de haşurat, cât
şi de posibilitatea de a haşura distinct secţiunile
pieselor învecinate în cazul desenului de ansamblu

36
 CURS 3

În cazul secţiunilor a căror suprafaţă pe desen

este mare, haşurarea se admite a se limita numai la o
fâşie în lungul conturului

37
CURS 3
Dacă din secţionare rezultă suprafeţe a căror
lăţime pe desen nu depăşeşte 2 mm acestea se vor
înnegri complet, iar în cazul a două secţiuni
înnegrite, în contact, între acestea se va lăsa un
spaţiu liber numit lumină

38
CURS 3
Atunci când o parte importantă din linia de
contur este înclinată la 45 faţă de linia de contur sau
de axa faţă de care se face haşurarea, haşurile se
pot trasa înclinate la 30 sau la 60 faţă de axă sau
linia de contur

39
CURS 3

Liniile de haşură, la secţiunile în trepte, la zona

de schimbare a planului de secţionare, se
recomandă a se reprezenta decalate între ele.

40
CURS 3

În cazul înscrierii unei cote sau a unei inscripţii

care nu a putut fi aşezată în afara acelei suprafeţe,
haşurile se întrerup lăsându-se loc liber pe suprafaţă

41