Sticluța cu

otravă
 Acum 9-10 ani, obișnuiam sa îmi petrec verile jucându-mă în spatele blocului
deoarece laptopul sau telefonul nu-mi atrăgeau atentia. A fost perioada în care am
învațat să respect reguli deoarece majoritatea jocurilor aveau o anumită conduită.
Jocul cu care pierdeam ore întregi alergând si râzand este sticluța cu otravă.
Sticluţa cu otravă este un joc ce
poate fi jucat în minim 3 jucători,
cu toate că ideal ar fi ca numărul
celor care participă la joc să fie
puţin mai mare.
Unul dintre jucători rostea sintagma
„sticluța cu”, la care asocia cuvinte
diverse precum „sticluța cu apă”,
„sticluța cu suc”.
În momentul în care
jucătorul spune „sticluța
cu otravă” toți ceilalți
trebuie să fugă pentru a nu
fi atinși.
Dacă erau atinși „împietreau”. Aveai
voie să te miști doar dacă cineva te
atingea.
Jocul se termină în momentul când
toți sunt împietriți.
Jocurile copilăriei sunt cele pe care nu o să le
uit niciodată si care m-au invățat să lucrez în
echipă. Fie că vorbim despre șotron, rațele și
vânătorii, măgărușul, sticluța cu otravă, leapșa
sau altele, toate ne provocau să fim activi si să
ne coordonam.
Mulțumesc pentru
atenția acordată! Realizat de:Cimpoeru Volker-Ilie