Duiliu Zamfirescu (1858-1922) a fost un important scriitor și jurnalist român, cunoscut

în special pentru romanul său "În război" și pentru seria sa de povestiri "Viața la țară".
El este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai realismului în
literatura română.

Zamfirescu s-a născut în satul Candesti din județul Buzău și a fost educat la școala
din Buzău și apoi la Liceul Sfântul Sava din București. După absolvirea liceului, a
studiat dreptul la Universitatea din București și a devenit avocat. În paralel cu cariera
sa juridică, a început să publice în diferite reviste și ziare, devenind un jurnalist
apreciat.

Prima sa carte publicată a fost o colecție de poezii intitulată "Fără titlu", care a fost
bine primită de critici. Cu toate acestea, a devenit cunoscut în special pentru romanul
său "În război", publicat în 1897. Cartea a fost inspirată din experiențele sale ca
voluntar în Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 și a devenit o operă de referință a
literaturii române.

În "În război", Zamfirescu explorează viața unui ofițer român în timpul războiului și
efectele acestuia asupra societății românești. Cartea este cunoscută pentru
portretizarea detaliată a bătăliilor și a vieții de pe front, dar și pentru descrierea
realistă a problemelor și a conflictelor sociale din acea perioadă.

După succesul romanului "În război", Zamfirescu a publicat o serie de povestiri scurte
intitulate "Viața la țară", care au devenit la fel de populare și apreciate ca și romanul
său. Povestirile explorează viața țăranilor români și problemele cu care se confruntă,
în special cele legate de modernizare și de schimbarea socială.

Zamfirescu a continuat să scrie și să publice până la moartea sa în 1922. În afară de

romane și povestiri, a scris și poezii, piese de teatru și eseuri. Opera sa este
considerată un exemplu de realism în literatura română și a avut o mare influență
asupra scriitorilor români care au urmat.