Vinovatul degradarii sufletului lui Dorian Gray

Principalii suspecti ai degradarii sufletului lui Dorian Gray sunt: Lordul

Henry, Basil Hallward si chiar el insusi.
Primul suspect, Lordul Henry Wotton, este un personaj mefistoferic si un
adept al hedonismului. El se foloseste de forta hipnotica a logosului prin care
isi exercita puterea de manipulare. Cea mai mare victima a manipularii lui
Henry este chiar Dorian Gray, pe care il intalneste in atelierul pictorului basil
hallward si isi pune amprenta asupra rationamentului sau si a gandirii fata de
viata.
Henry reuseste sa il captiveze pe Gray cu ideile fara sens, pe care Dorian
le considera “cuvinte spuse la intamplare […] si pline de paradoxuri cautate
care lovisera o coarda tainica niciodata atinsa pana atunci[…]. Doar muzica il
mai rascolise in chip asemanator[…]. Cuvinte! Simple cuvinte! Cat de
zguduitoare erau! Ca t de limpezi, si vii, si neinduratoare. Din stransoarea lor
nu exista scapare. Si totusi, ce vraja subtila se ascundea in ele!”. Cuvintele
rostite de Lordul Wotton erau cu adevarat o temnita a gandirii, care blocheaza
mintea si determina perosana sa se grandeasca numai la sensul lor, care este
inexistent. Dorian s-a gandit mult la vorbele lui Henry incat a inceput sa le
creada si sa le ia ca principii de viata.
Lordul Henry ii insufla de-a lungul “prieteniei” lor idei eronate despre
viata si frumusetile acesteia, ii pervertesete sufletul si astfel Dorian savarseste
multe pacate care ii macina sufletul, ceea ce se si poate observa in portetul
arhimetamorfozat care este descris pe parcursul desfasurarii actiunii.
Al doilea suspect, pictorul Basil Hallward, un ins indragostit de arta.
Portretul realizat pentru Dorian reprezinta un apogeu al creatiei sale. In afara
acestui tablou, el nu a mai reusit sa creeze alta opera la fel de spectaculoasa.
Pictorul il divinizeaza pe Dorian, este muza lui. Basil dorea ca identitatea
lui Gray sa ramana anonima, dar ii mentiona numele din greseala intr-o
conversatie cu Lordul Henry Wotton. Hallward nu dorea ca Henry sa il vada pe
Dorian, insa accepta si aceasta este cea mai mare greseala facuta de el. Nu
numai ca urma sa isi piarda muza, dar Dorian urma sa se schimbe si sa devina
un om malefic. Aceasta greseala a fost facuta cu pretul vietii lui, deoarece
Dorian l-a ucis.
 Ultimul suspect, este chiar Dorian, un tanar cu o frumusete orbitoare, in
floarea varstei. Preia de la “prietenul” sau, Lordul Henry, cele mai oribile
caliatati, de la hedonism si narcisism pana la manipularea oamenilor.
Greseala fatala pe care o comite Gray este dorinta tineretii vesinice, ca
portretul sau sa imbatraneasca si el sa ramana tanar. aceasta dorinta I se
transfera lui Dorian prin ideile lordului henry.
Gray isi omoara sufletul intr-un moment de disperare, pentru a-si gasi
linistea si recapata libertatea.
Acesta moare cu un cutit in inima, desi lama ascutita trebuia sa fie pe
tabloul in care el devine tanar si plin de viata, Trupul neinsufletit este copia
fidela a portretului inainte sa moara, iar pe panza este pictat portretul acestuia
inainte de moarte, tanar si plin de viata
In concluzie, toti cei trei suspectii sunt vinovati, Lordul Henry luand cea
mai mare parte din vina, deoarece ii preda lui Dorian stilul lui de viata si
mentalitatea diabolica, iar Gray ajunge sa faca greseala vietii lui, sa isi doreasca
viata eterna. Basil este la fel de vinovat ca si Dorian, pictorul fiind vinovat ca l-a
lasat pe Lordul Wotton sa isi puna ampenta asupra lui si sa ii altereze cursul
vietii, pe cand Dorian desi este avertizat de Hallward sa nu muste din
„momeala otravita” a lui Henry, a trecut peste avertismentul lui Basil si ajunge
sa isi distruga sufletul si viata.
In viata, cei pe care ii consideram cei mari mari prieteni, in realitate, sunt
cei mai mari dusmani.