CRONICĂ DE CARTE

Portretul lui Dorian Gray

de Oscar Wilde
“Romanul meu e otrăvitor, dacă vreți, dar nu puteți nega că este
perfect, iar perfecțiunea este ceea ce căutam noi, artiștii.”

Un tânăr chipeș și un pictor pe cale de ruinare. Un atelier de pictură, șevalete, tuburi de

acuarele. O clipă devastatoare. Apare astfel un portret tulburător care va încânta, obseda și, în
final, va distruge vieți.

« Portretul lui Dorian Gray » , singurul roman terminat dintre cele începute de Wilde și,
totodată, cea mai cunoscută scriere a sa, este o poveste de viață despre frumos și urât, despre
dragoste și ură, despre ce putem avea și ce putem pierde, despre degradare morală, regret și
moarte.

Povestea începe în Anglia, într-o minunată zi de vară, când frumusețea ucigătoare a tânărului
Dorian Gray, de care pictorul Basil Hallward este pur și simplu vrăjit, îl determină pe acesta să îi
picteze un portret ce va deveni laitmotivul romanului. Sub influența lordului Henry Wotton, cu
care Dorian Gray se întovărășește, acesta din urmă începe să fie ‘măcinat’ de tot felul de idei
nesănătoase, precum cea că splendoarea chipului și a trupului, alături de plăcerile și bucuriile
de moment sunt singurele lucruri care contează pe lume. Astfel, Dorian, terifiat la gândul că anii
ce trec vor fi neîndurători cu frumusețea sa orbitoare, îi cere lui Basil ca portretul pe care l-a
realizat să îmbătrânească în locul său. Un singur lucru nu a luat tânărul în considerare, și anume
acela că portretul nu va fi urâțit numai de bătrânețe, ci și de faptele imorale pe care acesta le va
comite. Dorian se va dovedi a fi un bărbat care nu se dă în lături de la nimic – se va îndrăgosti,
va iubi, va suferi, va uita, va cădea pradă viciului, va urî, va ucide – însă care, în final, nu își va
putea asuma tot ce a făcut, motiv pentru care sfârșitul poveștii este de-a dreptul tulburător.

« Portretul lui Dorian Gray » este un roman dezbrăcat în adevăratul sens al cuvântului, sincer,
fidel, cumva inocent, care divinizează frumosul și tolerează urâtul, cu o viață proprie, dar care
parcă îți spune cu fiecare pagină citită : ‘Încă nu știi nimic despre mine… ’. Un roman care
uimește și înspăimântă. Unul care îți deschide mintea, sufletul și care te face sa gândești de
două ori înainte de a-ți dori ca un lucru să se întâmple.
 Cred că Oscar Wilde a greșit. A spus că « Artistul este creator de lucruri frumoase. » Ar fi
trebuit să înlocuiască “frumoase” cu “dezastruoase”.

Realizator: Tutoveanu Andreea-Miruna

Clasa: a XI-a D