Destinul omului de geniu

Una dintre temele romantice abordate de muli scriitori este cea a omului de geniu. Byron este cel care a definit in fapt
prototipul geniului i a consacrat aceast tem.
Omul de geniu se evideniaz prin posedarea unor nsuiri neobinuite, cum ar fi inteligena covritoare, pasiunea pentru
studiul de orice fel, memoria excepional, dezintereul fa de tot ceea ce este lumesc, senintatea abstract, viaa
pasional plin de aventuri. Acestea caut mereu ceva ce este imposibil de gsit, iar atunci cind gsesc cel mai apropiat
echivalent pmntesc al dorinelor sale, il dispreuiesc.
Schopenhauer susine c geniul este inadaptabil, nefericit, strivit de o lume prozaic, brutal, mercantil, egoist, druit
rului. El vede in geniu singura for apt de a se opune voinei de a tri.
Deoarece are contiina lucid a deertciunii, geniul triete nemulumitrea (in raport cu planul existenial), fiind un spirit
inadaptabil i superior prin gndirea atotcuprinztoare.
Dinamismul este un alt aspect al omului de geniu. Marea sa dram deriv din dorina de a nu se supune sorii i societii in
care triete, i aceast parial contientizare a luptei pe care o reprezint viaa unui om de geniu o intilnim la majoritatea
poeilor romantici.
Eminescu a fost preocupat in mod deosebit de tema omului de geniu care este axa principal a capodoperei sale lirice
Luceafrul, a celei mai celebre nuvele Srmanul Dionis i a renumitei poeme Scrisoarea I.

Srmanul Dionis dezbate soarta tragic a omului superior, a omului de geniu intr.o societate ostil adevratelor valori
spirituale, societate care incearc s se detaeze, refugiindu-se in vis.
Ca i emirul, Dan-Dionis este un personaj excepional care acioneaz in sitaii i imprejurri neobinuite deoarece se afl in
conflict cu sine i cu lumea. El este prototipul omului de geniu, asemeni lui Hyperion din Luceafrul care triete in lume,
dar, de fapt, in afara ei. Este caracterizat pe principiul antitezei, contradicia dintre profesie i preocupri, preocupri i
condiiile materiale.
Titlul nuvelei pune in lumin condiia umil a protagonistului, din punct de vedere social, dar i spiritual prin epitetul
srmanul, deoarece nu reuete s ating planul absolutului.
Personajul dorete s gseasc cauza timpului i a spaiului, s descopere interzisul, primordialul, magicul, misteriosul in
insi fiina lui. Cadrul in care protagonistul ii petrece o parte din timp este propice visrii, i lui i se adaug luna, cartea i
cintecul clavirului. Apelind la cartea misterioas primit de la btrinul anticar Riven, Dionis se lanseaz intr-o cltorie spre
trecut metamorfozindu-se in ipostaza de Dan. Dar aceasta este doar o etap intermediar, pentru ca Dan, care a fost cindva
Zorastru i s-a visat ca fiind Dionis continu aventura cunoaterii.
In alt ipostaz, naivitatea i ispitirea cu posesia eternitii primordiale il arunc in minile vrjmaului Ruben, care il inva
s cutreiere timpul cu ajutorul crii, dup care Dan se duce dup iubita sa, Maria, dar nu inainte de a se despri de
propria-i umbr. Astfel, el devine etern, iar umbra sa om. Aceast desprindere de umbr simbolizeaz renunarea la
existena dual de muritor (materie i spirit), eroul dobndind in acest mod unicitatea care este o trstur specific
universului, infinitului.
Fiind intrigat de doma lui Dumnezeu, de absena divinitii i, tinznd mereu spre absolut, produce nesbuina de a crede
c poate controla Universul (Oare nu se mic lumea cum voi eu? Oare nu cint ei ceea ce gndesc eu?), c ar putea fi
Dumnezeu (Oare fr s-o tiu nu sunt eu insumi Dumne), Dan se prbuete fulgerat din cerul su jos i atingerea
absolutului nu se implinete.

Astfel, cele dou vise se termin cu leinul lui Dionis care are o stare de delir i din nou amestec planurile in care apare
contrastul dintre demon i inger, iar acesta este contopit prin iubire.
Tema omului de geniu este una actual, deoarece, dei fiind un geniu, el totui se confrunt cu multe probleme in viaa real
fiind neineles de alii, nu e acceptat de lumea din jur.
Aceast tem romantic este abordat i de Alexandru Macedonski in poemul Noapte de decemvrie i de t. A.
Doina in poezia Mistreul cu coli de argint. Toate aceste poezii ne vorbesc despre zbuciumul i neajunsurile omului de
geniu i despre sperana in izbvirea morii. Personajul acesta are mereu un moment de slbiciune, in urma cruia i
dorete cu ardoare s scape de povara genialitii sale. Ins intotdeauna el se reintoarce la poziia iniial prin revederea
durerroas a efermeritii i nestatoriniciei oamenilor de rnd. Intreaga via a geniului este o fug neobosit dup ideal,
genialitatea fiind pentru el o binecuvntare sublim, dar i un blestem aprig. Omul de geniu tinde mereu spre absolut.
Poemul noapte de decembrie dezbate problema condiiei artistului de geniu in lumea in care i-a fost menit s triasc i
filosofia vitalist a lui Macedonski const in aprecierea c viaa inseamn o necontenit lupt pentru atingerea oricrui ideal,
dar frumuseea ei st in eroismul acestei lupte, chiar dac elul propus nu poate fi , uneori, i atins.
Ipostaza emirul este adus in mod simbolic de un arhangel de aur i reprezint dimensiunea romantic a unversului
poetic, sugerat de simbolul Bagdadul care era considerat de romantici oraul basmului oriental al celor 1001 de nopi,
locul de evaziune intr-un decor mirofic, din faa realitilor sociale.
Emirul este un erou excepional in inprejurri excepionale, de basm: i el e emirul, i are-n tezaur, // i ochi
mprejuru-i ori spuz ori flori.
Tabloul de natur, in care se desfoar existena lui, este realizat in culori pastelate. El posed, in lumea pmintean, tot
ceea ce individul ii poate dori: bogia fabuloas, alctuit din movile de argint i de aur, i din grmezi de pietre
preioase; vitejia i eroismul, sugerate de metonimia oelurilor cumplite, reprezentnd armele sale de lupt; tinereea,
frumuseea, impetuozitatea i puterea absolut asupra supuilor si scriitorul reia versul laitmotiv, prin care definete
armonia personalitii emirului i condiia lui de excepie printre muritori: i el e emirul, i toate le are. el este
nemulumit de condiia sa uman, pe care o apreciaz drept limitat i incomplet i viseaz permanent s-i depeasc
propria condiie printr-o fapt de excepie care s-l plaseze deasupra sorii obinuite a oamenilor.
Emirul semnific omul de excepie, care urmrete solitar atingerea idealului su. El se individualizeaz prin caracterul
excepional al elului urmrit, izolndu-se de semenii lui i ignornd voit soluia compromisurilor, a vieii mediocre.
Dup parcurgerea drumului prin pustiu, scriitorul il nfieaz pe emir sleit de puteri, de suferinele ndurate, de lipsurile
acute, aproape orbit de monotonia cromatic a nisipurilor. Eroul nu mai percepe realitatea i se abandoneaz exclusiv lumii
nchipuirilor sale. Este obsedat, pn i in halucinaiile lui, de faptul c ceretorul plecat odat cu el a reuit in aciunea
sa, in timp ce el nsui va eua. Cmila ce-l transport ovie i cade pe drum, iar emirul moare sub jarul pustiei,
nerealizndu-se astfel, atingerea absolutului.