FEMEIA

DIN
UMBRA

2017
Se spune adesea ca in spatele fiecarui barbat
puternic se afla o femeie puternica. Dar se vorbeste
si de femeia din umbra. Sa fie oare acelasi lucru?
Poate da, poate nu. Ce s-ar potrivi mai bine povestii
de viata dintre CAMILLE CLAUDEL si AUGUSTE
RODIN? A fost ea femeia puternica din spatele unui
barbat puternic sau a fost pur si simplu femeia din
umbra?
O poveste de iubire? O lupta inegala intre orgolii? O
intamplare? Sau pur si simplu destinul unei femei
puternice dar nu suficient de puternica, care s-a
luptat pentru a iesi din umbra unui barbat, pana la
epuizare totala.
A fost viata nedreapta cu Camille Claudel? Cum se vad
astazi lucrurile?
Cunoscuta mai mult poate pentru relatia cu Auguste
Rodin, abia dupa aproape un secol, Camille Claudel si-a
castigat pozitia clara de sculptor de exceptie.
Deschizatoare de drumuri in sculptura moderna de la
sfarsitul secolului 19, inceputul secolului 20, Camille
Claudel a avut de luptat cu prejudecatile de tot felul.
Intr-o societate patriarhala, in care femeia putea avea
cu totul alte preocupari, dar in nici un caz cele
destinate barbatilor, Camille a spus NU si a dorit sa
sculpteze.
Deci sa patrunda intr-un domeniu consacrat barbatilor.
La fel ca Properzia de’Rossi, prima femeie artist-
sculptor din Renastere. Si la fel ca aceasta va reusi,
dar cu ce sacrificii…..
 A studiat la Academia Colarossi din
Paris, printre putinele care acordau
sanse si femeilor. Alfred Boucher a fost
mentorul ei si tot el a staruit pe langa
Auguste Rodin sa o sprijine in viitoarea
cariera. Pentru Camille Claudel a fost
inceputul sau o fi fost sfarsitul in
evolutia ei ca artist? Ea avea in jur de
20 de ani, Rodin, in jur de 44 si era
Camille Claudel deja consacrat. Relatia ei amoroasa
(1864 – 1943) ajunsa atat de cunoscuta si atat de
comentata din cauza compromisurilor
acceptate si asumate de Camille Claudel,
i-a ajutat in profesia ei sau nu? Se pare
ca in timpul vietii mai rau i-a facut.
Totusi, astazi Camille Claudel este ea,
artista, si nu amanta lui Auguste Rodin.
Camille Claudel
impreuna cu o prietena
in atelierul lui Alfred
Boucher, in 1880
Ce poate spune aceasta privire? O trecere dureroasa, o
lupta si parca un abandon. Privirea de om la apus,
macinata de neputinta, de sfarseala si renuntare la tot
dupa aproape 30 de ani petrecuti intr-un spital de alienati
mintali. Caci asta i s-a intamplat artistei Camille Claudel,
cea care a realizat La valse (1889-1890) si care ajunge,
impotriva vointei ei, sa-si traiasca ultimii (si nu putini) ani
intr-un spital de nebuni.
Abandonata de toata lumea, inclusiv de familie, Camille
Claudel se stinge din viata fara sa-si fi dat seama ce
amprenta a lasat cu adevarat asupra artei, si nu cea
pe care au dorit multi sa i-o imprime. Devorata pur si
simplu de iubirea patimasa pentru sculptura, dar mai
ales pentru barbatul caruia i-a fost muza si amanta
timp de opt ani, Camille Claudel a fost practic o
victima.
Cele aproape 90 de lucrari care au ramas in urma sa
(artista si-a distrus o mare parte din lucrari inainte de
a intra in azil) au pus-o la locul cuvenit, pentru care
s-a luptat toata viata.
Despartita de Rodin, in urma unui avort spontan,
artista incepe sa se confrunte cu o depresie. Cu toate
acestea, ea continua sa lucreze cu sculptorul inca o
buna perioada de timp. Unii spun ca Rodin devenise
chiar gelos pe talentul ei, iar Camille Claudel incepuse
sa-si dea seama cat de talentata era.
A inceput sa-si prezinte lucrarile
proprii si o perioada s-a bucurat
de succes. Dar aceasta nu a tinut
mult si inexplicabil (sau poate nu)
lucrarile ei au intrat intr-un con
de umbra, iar Claudel a inceput sa
se lupte cu izolarea si saracia.
Prin 1905, boala incepe sa puna stapanire pe ea si crizele
se intetesc. Isi distruge o parte din lucrari, dispare
perioade lungi si incepe sa sustina ca Rodin ii fura ideile
(poate nu era departe de adevar). Familia decide sa o
interneze, desi nici artista, nici opinia publica nu au fost de
acord. Si nici macar medicii! Dar soarta lui Camille Claudel
era scrisa. Familia o izoleaza complet de lume. Traieste la
azilul Montdevergues tot restul vietii, fara ca mama ei sa o
fi vizitat vreodata. In 1943, Camille Claudel, degradata si
mai mult din cauza foamei si restrictiilor de tot felul,
moare si este aruncata intr-o groapa comuna din
Montdevergues.
Azilul de alienati mintal din
Montdevergues, unde a stat
Camille Claudel intre 1913- 1943
Cu niste prietene in vremurile bune

Cu o prietena la azil
Camille Claudel (in centru)
in balconul casei din
Montparnasse, impreuna cu
familia si Auguste Rodin
Monumentul artistei Camille
Claudel din cimitirul
localitatii Montdevergues
 Dupa publicarea mai multor
biografii, opinia publica incepe sa
fie tot mai interesata de ceea
ce reprezinta Camille Claudel
pentru arta. Viata ei si mai ales
pasiunea rascolitoare pentru
Auguste Rodin au fost subiecte
de literatura, balet,
cinematografie.

Auguste Rodin – Camillei

Claudel cu boneta (1889)
Experienta traumatizanta traita de Camille Claudel in
azilul din Montdevergues a fost redata cu mult
dramatism in filmul <<Camille Claudel – 1915>> realizat
in 2013, in regia lui Bruno Dumont, cu Juliette Binoche
in rolul sculptoritei.
Trei zile din viata lui Camille in care vedem o femeie
redusa aproape la tacere, in care zace durerea,
frustrarea, neputinta si disperarea, mascate sub o
figura aparent absenta si, uneori, impacata cu ce i se
intampla.
Secvente din
film
 In 2008, Muzeul Rodin din Paris organizeaza o
retrospectiva Camille Claudel, expunand circa 80 de
lucrari.

Muzeul Rodin,
inaugurat in 1919,
la doi ani dupa
moartea celebrului
sculptor.
Multi au spus ca L’age mur (1898 - 1913) este viata ei: o
femeie cazuta in genunchi, implorand un barbat, desigur
Auguste Rodin, care ii intoarce spatele si pleaca invaluit de o
femeie in varsta, care pesemne era Rose Beuret, cealalta
femeie din viata artistului. Altii sustin ca este trecerea
alegorica de la tinerete la batranete, asa cum spune si titlul.
Barbatul se indeparteaza de tinerete (fata ingenuncheata) si
pleaca cu batranetea.
La Valse
Initial, cei doi erau complet
goi. Pentru a fi expusa i s-a
solicitat astistei sa
mascheze caracterul senzual
al sculpturii, si ea accepta
sa acopere partea de jos a
corpului feminin. In 1893,
Valsul a fost expusa si s-a
bucurat de mare succes.
Sakountala (1905)
La Vague (1897)
Les causeuses (1897)
Bust Auguste Rodin (1892)
Persee et la Gorgone (1902)
O scena mitologica sau o
trimitere la propria
experienta de viata?
Camille Claudel langa lucrarea sa
Clotho (1893)
La jeune fille a la
gerbe (1890)
In luna martie 2017, dupa ani de amanari se
deschide, printr-un parteneriat public-privat,
la Nogent-sur-Seine, locul in care Camille
Claudel s-a intalnit cu Alfred Boucher, un
muzeu dedicat artistei.
 Ne me quitte pas…

L’implorante (1893 – 1905)

 SFAR
SIT

IMAGINI SI INFORMATII DE PE
NET
MUZICA - Mireille Mathieu - Ne me ANGI