ADELA-Roman psihologic

Ibrăileanu se dovedește a fi un mare prozator care a dat literaturii române primul roman de analiză
psihologică, Adela, o capodoperă de o prospețime stilistică neatinsă de timp.

George Călinescu observă în Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941) că Adela este o
carte despre dragoste și moarte. Singura soluție care ar putea curma tortura celui îndrăgostit pare a fi
renunțarea la iluzia paradisiacă.

Romanul Adela  de Garabet Ibrăileanu are forma unui pseudojurnal, iar naratorul nu este altcineva
decât Emil Codrescu. El încearcă prin intermediul acestui jurnal să se vindece de o obsesie, obstacolul
vârstei. Înfiorarea, jalea, chinul din sufletul lui Emil Codrescu, un om stors de amintiri și înfricoșat de
viitor, toate acestea, în acțiunea romanului durează doar două luni. Doctorul Codrescu nu vede moartea
ca pe un banal deces, știe că împreună cu el va dispărea o întreagă lume frământată de senzații, îndoieli,
supuneri, măreții, amintiri.

Este o operă care are la bază ezitarea, neputinţa personajului principal de a se decide în favoarea
dragostei, pendulările acestuia între realitate şi viaţa lui interioară, plasarea lui între dragoste şi
luciditate excesivă.

Romanul fascinează prin trăirile personajului, prin descrierile etapelor iubirii, care ni se dezvăluie
asemeni unei hărţi a sufletului.

Reîntors în ţară, la Bălţeşti, o descoperă pe Adela, devenită acum o veritabilă domnişoară. O observă pe
„fata blondă cu arcul întins, cu corpul ca şi arcul…” şi îşi promite: „voi iubi în Adela forma ei ideală și
sufletul, parfumul vieții ei, îi voi da totul fără să-i cer nimic.”

Modalităţile de analiză psihologică:

– monologul interior,

– introspecţia,

– obsesiile personajului,

– raportarea comportamentului la anumite întâmplări exterioare,

– concordanţa dintre stările sufleteşti ale personajului şi cele ale naturii,

– afluxul de gânduri ale personajului.