ISTORIA LITERATURII ROMANE 1968----447PP

Vasile Alecsandri
Literatura secolului al XIX-lea (1840-1870) era numită epoca Alecsandri,
Eminescu la numit (acel rege al poeziei). Alecsandri s-a născut in iulie 1821 și
încă de la o vârstă fragedă, are contact direct cu lumea poporului deoarece
crescu-se într-o familie fără puternice legături sociale. Scriitorul a învățat
grecește de la moș Gheorghe și românește de la maramureșeanul Gherman
Vida, ucenic al Scolii ardelene. Între 1834 și 1839 își continuă studiile in Franța
fara sa-si ia o diplomă, dar se întoarce cu o solidă cultură.
La întoarcerea în țară-1840-scriitorul înțelege trista realitate socială a
Moldovei aflată sub un regim feudal despotic si a jugului otoman, astfel, luptă
contra regimului și pentru afirmarea individualitatii nationale
În 1848- este colaborator la (Dacia Literara) si director al teatrului romanesc
impreuna cu Kogalniceanu si Negruzzi.
În vara anului 1842-descoperă folclorul, înțelege într-un chip unic valoarea
artistică a poeziei putând să demonstreze puritatea românească și
însemnătatea poeziei populare astefel realizează (Doinele)
Între 1845-1847, are loc istorisirea dragostei sale cu Elena Negri, cu profunde
rezonanțe literare a cărei moarte îndoliază lirica poetului în ciclul
(Lăcramioare).

Nicolae Manolescu- Istoria critică a literaturii romane

Alecsandri este destul de calomniat pentru modul neștiințific în care a cules si a

prelucrat folclorul.
Specialiștii au trecut prin sită poeziile strânse de Alecsandri și au ajuns la
concluzii interesante cum ar fi că din 25 de doine moldovenești, 12 sunt în mod
incontenstabil personale, iar din cele ardelenești 8 sunt ale sale. Aceștia mai
afirmă că, Alecsandri pe restul scrierilor le-ar fi doar prelucrat sau șlefuit.
Nicolae Manolescu mărturisește că Alecsandri a tratat folclorul ca un material,
aplicându-i o croială proprie, preluând fie un text nepăstrându-i autenticitatea,
un motiv, o idee.
În Istoria Literaturii române este relatat faptul că el vede folclorul ca literatură,
ca un document etnografic sau moral chiar ca cea mai autentică literatură
națională și populară. (458pp)
Alecsandri descoperă natura dar nu cea artificială sau romantică ci o natură
reală, concretă.
Doinele introduc natura autentică și o dată cu ea omul din popor. Creează o
poezie robustă, vie, naturală, spontană, simplă, luminoasă și adevărată cu
frământările și aspirațiile poporului-acestea se regăsesc și în poezia
(Zburătorul).

Cultura straveche româ nească este presarată din plin cu mituri și legende
populare care îi conferă un aer misterios, și o propagă printre cele mai
bogate tradiții din lume. Unul dintre cele mai prezente mituri româ nești
este cel al “Zbură torului“. Binecunoscut deja din poeziile lui Vasile
Alecsandri, Mihai Eminescu și Heliade-Radulescu.
Mitul folcloric al „Zbură torului” simbolizează înmugurirea sentimentului de
dragoste la fetele aflate la vâ rsta pubertă ții. Tră irile tinerelor sunt
declanșate de un personaj fantastic, cu o mare putere de seducție, care
apare pe înserat, le face să se îndră gostească de el, apoi pleacă , lă sâ nd în
urma lui melancolie, zbucium. Este ca o boală , o dragoste pă timașă , o iubire
pasională , nestă pâ nită care mistuie și distruge sufletul omului. Zbură torul
este o semi-divinitate erotică , un demon arhaic (vechi) de tip malefic (cu o
influență nefastă , fatală , rea). Caracter cu aspect malefic, pe de o parte prin
plă cerea de a chinui și isteriza pe tinerele fete, Zbură torul este pe de altă
parte demonul frumos care aduce tulbură rile și zbuciumul iubirii.
Mitul Zburatorului a fost preluat foarte mult în literatură , în special în cea
romantică , în care demonul era un bă rbă t frumos, seducator care întrupa de
fapt dorul neîmplinit al fetelor și le apă rea în vis să le seducă .
Zbură torul este o creatură fă ră sentimente și fă ră compasiune, deși în multe
dintre creațiile populare El se îndră gostește de o faptură
omenească . Iubirea dintre Zburator și femeie este de fapt reprezentarea
legă turii cosmicului cu umanul, a ceea ce vedem dar este imposibil de
stă pâ nit și de pă truns. Zbură torul este dragostea mistuitoare și neîmplinită ,
este focul nestins al iubirii neîmpă rtă șite.