Alimentaţia naturală a

nou-născutului la
termen
Alimentaţia naturală este
alimentaţia exclusivă cu
lapte de mamă (la sân sau
muls) a nou născutului şi
sugarului în primele
6 luni de viaţă.
 Alimentaţia precoce a nou
născutului imediat după
naştere este indicată datorită:
- rezervelor mici energetice pe care
acesta le are la naştere
- pierderilor energetice pe care le
suferă în timpul travaliului.
 Întârzierea alimentaţiei la sân sau
aportul alimentar redus duc la :
- scăderea accentuată în greutate
- hipoglicemie
- creşterea bilirubinei indirecte
- scăderea peristaltismului intestinal
- creşterea catabolismului
- acidocetoză
- limitarea creşterii.
Termeni care definesc
alăptarea:

Alăptare = hrănirea nou născutului

sau sugarului la sân.
Alăptare exclusivă = hrănirea nou
născutului/sugarului numai la sân, fără
nici un alt aliment solid sau lichid, fără
apă sau ceai (fac excepţie vitaminele
sau medicamentele care nu vor fi puse
în biberon).
Alăptare preponderentă = hrănirea
sugarului la sân sau cu lapte matern
colectat; se oferă şi ceai, apă sau suc
de fructe.

Alăptare parţială (alimentaţie mixtă

AM ) = hrănirea sugarului la sân,
dar şi cu alt tip de lapte, fără
alimente solide.
Anatomia sânului şi fiziologia
lactaţiei
La exteriorul sânului se pot observa
mamelonul şi areola, iar la nivelul
areolei sunt situate glandele
Montgomery care elimină o secreţie
uleioasă cu rol antibacterian şi emolient.
Mamelonul conţine orificiile prin
care se deschid la exterior sinusurile
lactifere şi participă la formarea tetinei
în timpul suptului.
 În interiorul sânului există ţesut
glandular (care secretă laptele) şi ţesut
de susţinere.
Ţesutul glandular este alcătuit din
alveole, ducte şi sinusuri lactifere care
transportă şi depozitează laptele între
supturi.
Alveolele sunt formaţiuni căptuşite
cu celule secretoare de lapte şi celule
musculare la exterior, care se contractă
şi evacuează laptele din alveole.
Fiziologia lactaţiei cuprinde:
a. lactogeneza
b. lactopoeza (reflexul prolactinic)
c. ejecţia laptelui (reflexul
ocitocinic)
 Lactogeneza reprezintă
totalitatea transformărilor suferite
de glanda mamară în timpul
sarcinii, sub influenţa endocrină şi
neurovegetativă.
 Glanda mamară suferă în
primele luni de sarcină următoarele
modificări:
- tumefiere
- pigmentarea mamelonului şi a zonei
areolare
- dezvoltarea tuberculilor
Montgomery
- turgescenţa reţelei vasculare.
 Lactogeneza este stimulată de
hormonii estrogeni şi progesteroni
şi inhibată de prezenţa placentei.
Eliminarea placentei va permite
intervenţia procesului de secreţie
şi de ejecţie a laptelui.
Lactopoeza:
Reflexul de secreţie sau
prolactinic este iniţiat de stimularea
receptorilor de la nivelul
mameloanelor şi a areolelor mamare,
prin actul suptului care declanşează
secreţia prolactinei, în lobul anterior
al hipofizei.
 Prolactina este hormonul care
asigură secreţia de lapte. Ea este
transportată prin sânge la sâni,
unde va stimula celulele secretoare
de lapte.
Nivelul de prolactină din sânge
creşte în timpul suptului şi se
menţine ridicat aproximativ 30 de
minute după alăptare.
 Prolactina este secretată în
cantitate mai mare în cursul
nopţii ca răspuns la supt; în
consecinţă, alăptarea în timpul
nopţii are un rol deosebit în
menţinerea secreţiei lactate.
 Secreţia de lapte este influenţată
de nivelul de prolactină, iar nivelul
de prolactină este influenţat de
suptul copilului: când copilul suge
des sânii vor secreta mai mult lapte.
Reflexul ocitocinic:
Ocitocina este hormonul care
contractă celulele musculare din
jurul alveolelor şi evacuează laptele
din alveole în ductele şi sinusurile
lactifere, unde se acumulează în
aşteptarea suptului.
 Ocitocina este secretată de
porţiunea posterioară a hipofizei ca
răspuns la stimularea prin supt a
mamelonului şi areolei, este
secretată mai repede decât
prolactina aşa încât ea acţionează în
timp ce copilul suge.
 Ocitocina poate să acţioneze şi
înainte de supt când mama ştie că
urmează o nouă alăptare.

Reflexul ocitocinic este influenţat

atât de supt cât şi de gândurile,
sentimentele şi senzaţiile mamei.
Reflexul ocitocinic poate fi inhibat
temporar de:
- durere (ragade mamelonare,
epiziotomia)
- hormonii de stres (îngrijorare,
anxietate, nesiguranţă, şocuri
psihice)
- oboseală.
Reflexul ocitocinic poate fi stimulat de:
- sentimente pozitive (mama se simte
bine împreună cu copilul, simte că îl
iubeşte, are convingerea că laptele ei
este cel mai bun pentru copil,
perceperea faptului că bebeluşul are
nevoie de ea atunci când îl aude
plângând)
- alăptarea precoce
- golirea completă a sânilor
- odihna
- starea bună de nutriţie
- vârsta tânără.
 Alimentaţia excesivă a mamei
sau consumul excesiv de lichide nu
determină creşterea secreţiei
lactate.

Alimentaţia mamei influenţează

conţinutul în vitamine al laptelui.
 Pe parcursul secreţiei laptele de
mamă suferă modificări,
transformânu-se treptat din colostru
în lapte matur. În această perioadă,
la mamă apar:
-turgescenţa reţelei vasculare;
-creşterea volumului glandei
mamare;
-sensibilitate la palpare sau chiar
durere;
-fenomene generale (subfebrilităţi
sau chiar febră, cefalee,
nervozitate);
-modificări paraclinice (leucocitoză,
limfocitoză, eozinofilie).
Acest fenomen este numit „furia
laptelui”.
 Cantitatea de lapte secretat
creşte progresiv de la naştere, iar la
aproximativ 2 săpt. glanda mamară
capătă autonomie secretorie.
Instalarea lactaţiei necesită
aproximativ 14 zile, astfel încât la
externarea din maternitate (4-7 zile)
cantitatea de lapte nu este pe deplin
stabilită.
 Laptele matern nu are o
compoziţie fixă.
Compoziţia
- diferă în raport cu timpul trecut de
la naştere
- este diferită pe parcursul unei
alăptări
- variază de-a lungul zilei.
Secreţia glandei mamare
trece prin următoarele
stadii:
- colostru
- lapte de tranziţie
- lapte matur.
Colostrul este laptele secretat de
glanda mamară în ultima parte a
sarcinii şi în primele 5 zile după
naştere şi are următoarele
caracteristici:
- este un lichid gros, lipicios, incolor,
opalescent sau gălbui
- are o densitate de: 1040-1060
- un pH de: 7-7,7
- valoare energetică: 520-540 kcal./l.
Compoziţie:
- apă: 85%
- Proteine: 27g/l, în cantitate mai mare
decât laptele matur (10-12 g/l)
- cazeina: 12g/l (de 3 ori mai mult decât
în laptele matur)
- proteine din lactoser: 15g/l
- α-lactalbumina lipseşte
- globulinele: 5-6g/l, cantitate crescută,
adevărat transfer de imunitate pasivă de
la mamă la nou-născut
- anticorpi antimicrobieni
(antistreptococici, antipneumococici,
anti-Salmonella, anti-Shigella, anti-
pertussis), antivirali (antigripali,
antipolio, antiurlieni)
- IgA secretorii au rol în apărarea
locală digestivă şi conferă rezistenţă
faţă de infecţiile intestinale (mai ales
cele cu germeni Gram negativi)
- Glucidele sunt în cantitate mai
mică decât în laptele matur
(aproximativ1/2)
=lactoza este în cantitate scăzută
=oligozaharidele sunt în cantitate
crescută
- Lipidele sunt în cantitate mai
mică decât in laptele matur
- Sărurile minerale sunt în cantitate
mare, cu rol laxativ, favorizând
eliminarea meconiului
- Vitaminele sunt în cantitate redusă,
cu excepţia vit. A, B2, B12, E
- mai conţine macrofage,
polimorfonucleare, limfocite B şi T,
enzime.
Laptele de tranziţie este laptele
secretat între ziua a 4-a şi a 10-a
după naştere:
- apare tendinţa de creştere a
lipidelor şi glucidelor şi de scădere
a proteinelor şi vitaminelor
- scade pH-ul
- creşte valoarea calorică până la
700 kcal./l.
Laptele matur este laptele secretat
după ziua a 10-a de la naştere.
Caracteristici şi compoziţie:
- este un lichid alb-albăstrui
- conţine apă: 87%
- densitate: 1025-1037
- pH: 6,9-7
- punct de congelare: 0,53-0,58 oC
- valoare calorică: 700 kcal/l.
Compoziţia lui diferă de la individ la
individ.
- Spre sfârşitul suptului creşte conţinutul
de lipide al laptelui de mamă, ceea ce
creează senzaţia de saţietate.
- După naşterea prematură, în primele
14 zile, laptele are un conţinut crescut de
lipide şi proteine şi mai redus de glucide.
-Proteine: 9-10 g/l, în cantitate mai
redusă decât laptele de vacă, dar cu
valoare biologică mai mare.
- Cazeina reprezintă 40% din
totalul proteinelor, este insolubilă în
apă, termorezistentă, precipită la
pH acid, conţine fracţiunile α, β şi k
-Proteinele din lactoser
- reprezintă 60% din proteine
- coagulează la căldură
- cuprind fracţiuni cu rol fiziologic
important, cum ar fi:
- α-lactalbumina
- lactoferina
- imunglobulinele
- albuminele serice
- enzime
Αlfa-lactalbumina:
- 3,5 g/l
- este formată dintr-un lanţ
polipeptidic de 123 aminoacizi
- conţine lactosintetază, cu rol în
sinteza lactozei
Lactoferina: 1-2 g/l.
- Este distrusă prin încălzire sau
pasteurizare
- Există în salivă, lacrimi sau sucul
pancreatic şi este capabilă de a fixa 2
atomi de Fe trivalent.
- Există o formă saturată care asigură
aportul de fier şi o formă nesaturată cu
acţiune bacteriostatică asupra
stafilococului, E.coli, pseudomonas
Imunoglobulinele
- Sunt în cantitate mare în laptele de mamă,
cea mai mare parte fiind IgA secretorii
(diferă chimic de cele serice), care sunt
anticorpi specifici îndreptaţi împotriva unor
antigene bacteriene (E.coli, Shigella,
Salmonella, Clostridium tetanic), virale
(Echovirus,v.poliomielitic, v.rujeolic) sau
antigene de origine alimentară.
- Mai conţine IgG, IgM, IgE cu structură
asemănătoare celor serice.
Albuminele serice sunt în cantitate
crescută, provin din serul mamei şi
au rol de liganţi pentru folaţi,
vitamina B12, corticosteroizi,
tiroxină, zinc.
Enzimele au rol în apărarea
antiinfecţioasă şi în digestie şi sunt
în număr de 20 în laptele uman.
Aminoacizi liberi, sunt indispensabili
nou născutului care nu are capacitatea
de a-i sintetiza:
- acid glutamic
- glicina
- alanina
- valina
- leucina
- acid aspartic
- serina
- taurina, prolina, cisteina.
Glucidele: 70 g/l
Lactoza, formată din glucoză şi
galactoză (glucoza provine din
sângele mamei, dar nivelul glicemiei
nu afectează cantitatea de lactoză
sintetizată), are rol osmotic
condiţionând drenajul apei din
celulele alveolare şi determinând
volumul laptelui secretat.
 Oligozaharidele sunt tri, tetra,
penta şi hexazaharide, cu rol
nutritiv.
- reprezintă factor de creştere al
lactobacilului bifidus din flora
intestinală normală.
Lipidele: 40 g/l.
Asigură jumătate din
potenţialul caloric al laptelui şi
sunt reprezentate de
- trigliceride
- fosfolipide
- colesterol.
Glanda mamară sintetizează acizi graşi
saturaţi cu 10-14 atomi de carbon
- cu lanţ scurt (acid butiric şi
caprilic)
- cu lanţ mediu sau lung (acid oleic,
acid palmitic, acid linoleic din care ia
naştere acidul arahidonic, constituent
esenţial în maturarea ţesutului nervos în
perioada neonatală).
 Conţinutul de lipide din laptele
de mamă variază în funcţie de
regimul alimentar al mamei şi în
funcţie de momentul suptului,
lipidele găsindu-se în cantitate mai
mică la începutul suptului.
Laptele de mamă mai conţine
colina neesterificată şi
sfingomielina.
 La mamele malnutrite nivelul
lipidelor este constant, dar
alimentaţia femeii poate influenţa
compoziţia în lipide a laptelui
matern.
Un aport glucidic bogat creşte
nivelul acidului lauric şi miristic, cu
rol alergogen.
 Un aport lipidic crescut de
origine vegetală, creşte acidul
linoleic şi scade nivelul
colesterolului din laptele de
mamă.

Prostaglandinele au rol în
secreţia acidului gastric şi în
peristaltismul intestinal.
Sărurile minerale: 2 g/l
- în cantitate mai mică decât laptele
de vacă
- permit stocarea unei cantităţi
crescute de apă şi întârzie apariţia
sindromului de deshidratare acută.
Na: 100-200 mg/l, cantitatea mică
împiedică suprasolicitarea osmotică
a rinichiului imatur al nou
născutului şi previne riscul
hipertensiunii la sugar.
Ca şi P se găsesc în raport optim
(1,5-2), deşi sunt în cantitate mai
mică decât în laptele de vacă; scad
după luna a treia
Fe: 0,5-1 mg/l, se găseşte sub formă de
combinaţii organice cu proteinele;
suplimentarea alimentaţiei femeii care
alăptează, cu Fe, nu influenţează nivelul
lui în lapte

Zn: 3 mg/l, scade spre sfârşitul lactaţiei,

iar carenţa lui determină acrodermatita
enteropatică a sugarului.
 Vitaminele se găsesc în
cantitate variabilă în funcţie de
dieta femeii care alăptează şi de
durata alăptării.
vit.A: 0,5mg/l: 1000 U, corespunde
necesarului zilnic de 1000U/zi,
asigură troficitatea tegumentelor şi
protecţia faţă de infecţiile cutanate.

vit. E creşte în primele zile ale

lactaţiei, are acţiune antioxidantă, iar
nivelul ei este în corelaţie cu cel al
lipidelor
vit.D: 100 U/l, nu asigură necesităţile
zilnice (500-1000 U/zi),fiind necesar
un aport suplimentar pentru
profilaxia rahitismului

vit.K: 15 mg/l, variază în timpul

suptului şi în cursul zilei; cantitatea
redusă favorizează apariţia bolii
hemoragice a nou-născutului
vit.B1: 200 μg/l
vit.B2: 0,5 mg/l
vit.B6: 100 μg/l, sub nivelul optim
necesar
acid nicotinic: 2 mg/l, insuficient
(VN:: 3-5 mg/l), se sintetizează din
triptofan
acid folic: 5 μg/l, suficient
vit.B12: 1-5 μg/l, acoperă necesarul
în primele 6 luni

vit.C prezintă mari oscilaţii legate

de durata alăptării (scade după 1
an) şi de regimul bogat în vit.C al
mamei; prematurii necesită
cantităţi mai mari.
Factori de protecţie antiinfecţioasă:
- macrofage
- lizozim
- polimorfonucleare
- neutrofile
- limfocite T şi B,
- fracţiuni ale complementului C3 şi C4
- interferon
- factori bifidus (pentru promovarea
multiplicării lactobacilului bifidus în
colon).
Factori modulatori ai creşterii:
-factorul epidermal de creştere
-factorul de creştere al neuronilor
-factorul de stimulare a limfocitelor
B
-taurina cu rol în proliferarea
celulară a retinei şi a bulbului
olfactiv
 Alţi constituenţi (cantităţi mici de
hormoni gonadotropi, tireotropi,
tiroxină, androgeni; antibiotice:
peniciline, cefalosporine,
tuberculostatice; medicamente
anxiolitice, sedative, antipsihotice
care pot influenţa ritmul respirator
şi deglutiţia)
- β lactoglobulina din laptele de
vacă consumat de mamă, care poate
determina vărsături, colici
abdominale, diaree, exantem
- insecticide, ierbicide, fungicide cu
acţiune toxică, determinând astenie
sau convulsii
- toxice sociale: tutun, cafea, alcool,
Conţinutul în bacterii:
- în mod normal laptele de mamă este
necontaminat
- microorganismele pot pătrunde în lapte
în cazul mastitei sau abcesului mamar.
- În laptele de mamă pot fi găsiţi uneori:
bacilul Koch, bacili tifici sau unele
virusuri ( v.hepatitei B, v.urlian,
v.herpetic, CMV, HIV.).
Stabilirea raţiei alimentare
în alimentaţia naturală
 În alimentaţia naturală nu există
reguli stricte de stabilire a raţiei
alimentare.
Tendinţele moderne sunt de a
accepta schemele cât mai liberale de
alimentaţie, încurajând mamele să
alăpteze “la cerere”, după nevoile
proprii ale copilului.
 În stabilirea raţiei alimentare
zilnice a copilului alimentat natural
se ţine seama de necesarul hidric şi
caloric al nou născutului.
 În primele 10 zile de viaţă se
utilizează formula:
NH/24h = n x 60 (80) unde:
- NH=necesarul hidric (de lapte)
- n=număr zile de viaţă
- 60=coeficient care se aplică nou
născuţilor cu greutate la naştere între
2500 – 3000g.
- 80=coeficient care se aplică nou-
născuţilor cu greutatea la naştere mai
mare de 3000g.
 Această formulă se utilizează
până la vârsta de 10 zile.

În continuare, cantitatea de
lapte se calculează după necesarul
de lichide de 150 – 200 ml/kg/zi.
 Altă formulă care poate fi
folosită pentru calculul raţiei
alimentare este formula lui Apert.:
cantitatea de lapte/zi :
greutatea/10 + 200 ml
Cantitatea ingerată diferă de la
o masă la alta şi de aceea, pentru
aprecierea cantităţii de lapte se face
media pe 24 de ore (proba suptului).
În medie, raţia alimentară de LM
este:
- la sfârşitul primei săptămâni de
viaţă: 400 ml/zi
- în a doua săptămână: 500 ml/zi
- în a treia săptămână: 600 ml/zi
- în a patra săptămână: 650 ml/zi
 Totuşi, la nou născutul
alimentat la sân, raţia alimentară
se apreciază cel mai bine după
creşterea în greutate, care
trebuie să fie între 25 – 30 g/zi.
Tehnica alimentaţiei
naturale
 Începe odată cu pregătirea
psihologică a mamei încă din timpul
sarcinii şi cu pregătirea
mameloanelor pentru alăptat.
Este indicat ca nou născutul să
fie pus la sân în prima jumătate de
oră - o oră după naştere.
Precocitatea primului supt este
corelată cu creşterea duratei
alăptării.
 Nou născutul va fi alimentat “la
cerere”, fără impunerea unui orar de
alimentaţie sau o durată a suptului
prestabilită, atât ziua cât şi noaptea.
Nou născuţii îşi stabilesc singuri
frecvenţa alăptărilor.
În general, în primele 2-7 zile ei sug
la 1-3 ore; după ce s-a stabilit lactaţia,
ei sug de 8-12 ori în 24 de ore.
 În perioadele de creştere rapidă
apetitul lor se măreşte, astfel încât
frecvenţa alăptărilor poate să crească
pentru scurt timp.
Intervalul dintre două alăptări nu
trebuie să depăşească 4 ore.
În maternitate, pentru a favoriza
alimentaţia „la cerere” a nou născutului
mamele sunt încurajate să rămână
împreună cu copiii timp de 24 de ore pe
zi, în sistem „Rooming-In”.
 Poziţionarea corectă a sugarului
în vederea alăptării are o
importanţă hotărâtoare pentru ca
acesta să apuce bine sânul şi să sugă
eficient.
Există mai multe poziţii de
alăptare, dar indiferent de poziţia
adoptată, este esenţială respectarea
celor 4 puncte cheie despre felul în
care trebuie ţinut sugarul:
1. capul şi corpul copilului să fie
în linie dreaptă;
2. faţa copilului trebuie să
privească sânul cu nasul în
dreptul mamelonului;
3. corpul copilului trebuie să fie
apropiat de corpul mamei;
4. fesele copilului trebuie
susţinute.
 Poziţiile mai des folosite pentru
alăptat sunt:
- poziţia şezândă
- poziţia în decubit lateral
- poziţia cu copilul pe braţul opus
sânului din care suge
- poziţia cu copilul sub braţ.
Mama trebuie să aibă o poziţie
confortabilă.
 Înaintea fiecărei mese mama
trebuie să-şi spele mâinile, iar
sânii vor fi spălaţi doar o dată pe
zi cu apă şi săpun, pentru a evita
uscarea şi rănirea mamelonului.
- Primele picături (posibil
contaminate) de lapte se storc
- Se atinge cu sânul obrazul
copilului pentru a declanşa reflexul
de orientare
- Copilul întoarce capul
- Se introduce mamelonul şi areola
în gura copilului astfel încât
sinusurile lactifere să se găsească
între limbă şi palat.
 Se evită obstruarea orificiilor
narinelor.
Se vor oferi ambii sâni la fiecare
masă, pentru a stimula secreţia
lactată.
La suptul următor, se inversează
ordinea sânilor, pentru o evacuare
completă a fiecăruia.
 După supt, nou născutul se ţine
vertical 5-10 minute pentru a
eructa, apoi culcat în decubit lateral
drept, poziţie ce favorizează
evacuarea mai rapidă a stomacului.
Superioritatea alimentaţiei
naturale şi avantajele
acesteia
Avantajele alăptării pentru copil:
- acoperă nevoile nutritive ale nou
născutului
- conţine substanţe nutritive în
cantităţi şi proporţii adecvate
pentru o creştere şi dezvoltare
armonioasă
- este perfect adaptat
caracteristicilor metabolice ale nou
născutului şi posibilităţilor sale de a-
- îşi poate modifica compoziţia pe
parcursul suptului, răspunzând
necesităţilor fiziologice
- furnizează un echipament
enzimatic complet
- ajută la dezvoltarea creierului,
ochilor şi intestinelor copilului
- protejează copilul de infecţii
respiratorii şi gastrointestinale
- protejează sugarul predispus
genetic la alergie: wheezing, alergie
la proteinele alimentare, dermatită
atopică
- scade riscul de anemie şi rahitism
la sugar, iar la copilul mare scade
riscul de obezitate, diabet zaharat
tip 1 şi de unele cancere infantile
(limfom, boală Hodgkin)
- scade riscul de moarte subită a
sugarului
- scade riscul de otită
- oferă protecţie aterosclerotică şi
împotriva cariilor
Avantajele alăptării pentru mamă:
- contractă uterul şi scurtează
durata sângerării după naştere,
astfel reducând incidenţa anemiei
postpartum
- favorizează consumul excesului de
grăsime depus în timpul sarcinii
- scade fertilitatea şi măreşte
intervalul între sarcini
- scade riscul de cancer ovarian şi
mamar
- permite mamei călătorii cu copilul.
Avantajele psihologice şi sociale:
- ajută mama şi copilul să
stabilească o relaţie strânsă de
dragoste (ataşament)
- previne anxietatea şi depresia
postpartum a mamei
- oferă satisfacţii psihologice şi
emoţionale
- contribuie la reducerea
abandonului
- copilul se dezvoltă intelectual şi
emoţional mai repede şi mai bine
(durata alăptării este corelată cu
coeficientul de inteligenţă la 8-9 ani
şi cu performanţele şcolare la 10-13
ani).
Avantajele economice pentru
familie şi societate:
- nu se cheltuiesc bani pentru: formule
de lapte praf, biberoane şi tetine, apă şi
combustibil, necesare preparării
laptelui praf
- se cheltuieşte mai puţin pentru
medicamente, asistenţă medicală,
deplasări la spital şi la cabinetele de
consultaţii
- nu se pierde timp pentru
cumpărarea şi prepararea laptelui
praf
- alimentaţia mamei care alăptează
costă mai puţin decât alimentaţia
artificială
- se reduce prevalenţa copiilor
malnutriţi şi mortalitatea infantilă.
VĂ MULŢUMESC