Ce este autismul?

DEFINIŢIE:

• Autismul este un sindrom complex de neurodezvoltare

ce afectează un grup eterogen de indivizi cu simptome
similare dar etiologii biologice multiple.
 Etiologia autismului
• Cauze genetice
• Cauze ambientale
• Anomalii ale structurii/ funcţiei cerebrale
Influenţele genetice şi ambientale în autism
determină alterări celulare, în programarea temporală
şi sincronizarea creşterii şi diferenţierii neuronale şi
ţesuturilor de susţinere, funcţiilor sinaptice şi
apoptozei cu dezvoltarea aberantă a unor ample
regiuni distribuite în creier.
Părintele sau copilul nu sunt “vinovaţi” pentru apariţia
autismului!
După ultimele cercetări, handicapul autist s-ar datora
unei procesări defectuoase în circuitul cerebelo-
prefrontal blocându-se decodările necesare pentru
dezvoltarea normală a:

cogniţiei,
sociabilităţii,
limbajului,
reglării afectelor.
 Simptomatologia autistă

• Autismul infantil face parte din categoria mai largă a

tulburărilor de dezvoltare pervasivă.

• Acestea sunt caracterizate printr-o deteriorare severă şi

pervazivă în urmatoarele domenii de dezvoltare:

 Aptitudini de interacţiune socială reciprocă

 Aptitudini de comunicare
 Comportament, interese şi activităţi stereotipe
 1. In autism, afectarea severă a calităţii interacţiunilor
sociale se traduce prin:
• modul neobişnuit în care stabileşte contactul cu
persoane/ evenimente/ obiecte
• decodare eronată a semnalelor sociale şi emoţionale
• lipsa comportamentelor normale de ataşament (copilul
nu răspunde mamei la zâmbet, nu-i caută privirea, pare
să nu o deosebească de alte persoane, nu se bucură
când revine după o perioadă de absenţă)
• contactul vizual inadecvat ( ex. nu se uită la o jucărie sau
la un membru al familiei când cei din jur ii cer)
• copilul poate manifesta anxietate de separaţie la 4-5 ani
dar e puţin probabil să-şi folosescă mama ca ”bază
securizantă” în situaţii noi
• unii copii cu autism detestă să fie luaţi în braţe (nu-şi
întind mâinile ca mama să-i ridice)
In autism, afectarea severă a calităţii interacţiunilor sociale
se traduce prin:

• lipsa interesului pentru alţi copii la vârsta preşcolară

• gamă săracă a expresiilor faciale
• semnalele sociale subtile- un surâs complice, un rânjet,un
zâmbet aprobator sunt complet lipsite de semnificaţie
• incapacitatea de a vedea lucrurile din perspectiva unei alte
persoane, de a înţelege că oamenii au informaţii, sentimente şi
scopuri de ale lor
• comportament “imatur”(plânge în clasă, are izbucniri verbale
indecvate)
• relaţiile cu egalii fie sunt complet evitate, fie sunt agresive ori pur
funcţionale
• jocul copilului cu autism este bizar, jucăriile nu sunt folosite
adecvat
• jocul funcţional şi senzorio-motor se reduce la alinierea, pocnirea,
mirosirea sau lingerea jucăriilor; nu se poate juca interactiv,
lipsindu-i jocul imaginativ şi cel de ficţiune
In autism, afectarea severă a calităţii interacţiunilor sociale
se traduce prin:

• lipsa empatiei pentru alţi oameni, lipsa mpărtăşirii bucuriei cu

ceilalţi (să-şi cheme părinţii când a construit ceva interesant
sau când apare la televizor un personaj preferat)

• copilul cu autism poate fi distructiv, agresiv fizic, are tendinţa

să îşi piardă controlul, mai ales într-un mediu străin sau cu
exces de stimuli, deasemenea el nu caută consolare când se
loveşte
 2. Afectarea calităţii comunicării şi limbajului în
autism se manifestă la nivel comportamental prin:
• particularităţi ale contactului vizual; acesta fie lipseşte cu
desăvârşire, fie este sporadic,nesusţinut; copilul pare să se uite
“prin”, nu “la” celalalt
• surâsul social este rar
• copilul nu are mişcări de anticipare (nu întinde mânuţele când vrea
să fie luat în braţe); gesturile simbolice şi gânguritul/ lalalizarea în
tonul şi ritmul vorbirii pe care o aude lipsesc.
• unii copii cu autism rămân toata viaţa fără limbaj,unii gânguresc în
primele luni, apoi se opresc, alţii încep să vorbească târziu, în jurul
• vârstei de 5 ani; la aproximativ jumătate dintre ei vorbirea
funcţională se dezvoltă insuficient
• majoritatea copiilor cu autism la care nu se dezvoltă limbajul au
retard mental sever asociat
• caracteristica autismului este comunicarea deviantă; copiii cu autism
pot eventual ajunge să vorbească -foarte târziu intr-un mod non-
comunicativ; uneori, la vârsta şcolară – sau mai târziu-acesta poate
deveni parţial comunicativ
 Afectarea calităţii comunicării şi limbajului în autism se
manifestă la nivel comportamental prin:

• lipsa dimensiunii sociale a abilităţilor lingvistice

• limbajul este folosit “mecanic” aşa cum il aude copilul;
• inversează constant pronumele (referindu-se la propria persoana
foloseste pronumele “tu” sau “el”) ori este ecolalic-imediat sau
tardiv- (reproducand un limbaj împrumutat de la alte persoane)
• ritmul vorbirii pare “sacadat”; vocea si prozodia sunt bizare(ca ale
• unui robot)
• copilul cu autism adesea creează “neologisme” şi expresii proprii
(“vorbire idiosincrazică”)
• indivizii cu autism înalt funcţional pot avea limbaj precoce şi
• vocabular anormal de dezvoltat, însă susţin o conversatie cu mare
• dificultate
• limbajul corpului, expresia facială, miscarile şi gesturile nu
concordă cu ceea ce copilul spune
• dificultatea de a intelege limbajul corpului, tonul vocii, expresiile
sau metaforele altora.
3. Comportamente, interese şi activităţi stereotipe în autism

• inflexibilitatea, rutina şi o mare rezistenţă la schimbare caracterizează

toate preocupările de zi cu zi ale autistului (ordinea şi rutina îi asigură o
oarecare stabilitate intr-o lume “haotică”), de aceea copilul poate intra în
panică în clipa în care intervine o schimbare cât de mică în mediul său de
viaţă
• jocul stereotip este evident la vârsta prescolară când copilul pare
preocupat de o anumită parte a jucăriilor (învârte roţile unei maşini, apasă
stereotip butoanele liftului).
• mulţi copii sunt interesaţi de calităţile senzoriale ale obiectelor (miros,
gustă sau pipăie obiecte şi chiar persoane)
• pe masură ce cresc, pot dezvolta rutine complexe cu obiecte sau păpusi
pe care le repeta la nesfârsit, ori interse şi preocupări specifice pentru
aceleasi subiecte (hărţi, date de naştere, măsura pantofilor, etc.)
• adesea au reacţii neobişnuite la anumiţi stimuli (sunete, texturi, gusturi,
mirosuri sau imagini)
• controlul muscular este relativ bun, însă le sunt caracteristice mişcări
repetitive bizare: petrec mult timp fluturându-şi mâinile sau mergând pe
vârfuri sau “încremenesc” intr-o anumita poziţie
• au de asemenea multiple forme de autostimulare senzorială ce apar ca
stereotipii (se freacă la ochi, scutură capul, se leagană, etc.) sau
autoagresiuni
 1. Dezvoltarea sinelui şi percepţia de sine

• comportamentul copiilor autişti indică un declin major al Eului;

• cu cât copilul este mai profund ancorat în autism, cu atât viaţa sa devine
mai goală, mai monotonă şi mai stereotipă, Eul său având o structură şi
un conţinut din ce în ce mai sărace;
• Percepţia de sine poate fi dobândită doar atunci când subiectul devine
activ prin forţe proprii, într-un moment în care egocentrismul său, încă
radical, îl determină să atribuie orice eveniment extern unei activităţi
personale;
• copiii autişti nu atribuie evenimentele activităţilor personale, deoarece ei
se simt prea dominaţi de mediu pentru a-l putea modifica;
• Siguranţa rezidă doar în identic, care este opusul schimbării, în timp ce
scopul principal al activităţii este tocmai acela de a schimba;
 2. Obsesia pentru identic,
pentru ordine.
Permanenţa obiectului

• scopul dorinţei de “neschimbare” a copiilor autişti este

reducerea anxietăţii;
• copilul autist crează legi pe care le consideră esenţiale
pentru propria siguranţă. Acestea trebuie respectate, iar
dacă nu se întâmplă aşa, copilul are impresia că viaţa sa
se năruie;
• în lumea copilului autist, lanţul evenimentelor nu este
condiţionat de cauzalitatea obişnuită;
 3. Comportamentele de tip obsesiv şi ritualic – mecanism
de apărare al copiilor autişti

• În locul modalităţilor ludice fireşti, copilul autist, chiar începând

de la o vârstă fragedă, tinde să adopte moduri de interacţiune
cu mediul puternic stereotipe şi ritualice;
• Rezistenţa la schimbare şi o profundă neplăcere legată de
modificarea rutinei zilnice îi sunt obişnuite
• Comportamentele stereotipe sau autostimulatorii se pot referi la
mişcări repetitive ale corpului sau ale unor obiecte, devenite
ţinte ale obsesiilor.
• Stereotipia poate implica unul sau mai mulţi analizatori, fiecare
având comportamentul caracteristic: vizual, auditiv, tactil,
vestibular, gustativ, olfactiv;
 4. Dificultăţile de integrare socială

• Recunoaşterea partenerului social şi relaţia cu el apar foarte

lent sau uneori chiar deloc
• Spre deosebire de copiii normali, copiii autişti nu reuşesc să
dezvolte ataşamente puternice, specifice, faţă de părinţi, în
primul an de viaţă;
• Contactul vizual pare de asemenea, a manifesta tendinţe de
anormalitate, unii copii autişti evitând chiar în mod deliberat
privirea adultului;
• Cu toate că pot să încerce captarea atenţiei adultului pentru a-
şi satisface trebuinţele imediate, aceşti copii doresc foarte rar
să-şi împărtăşească experienţele cu persoana adultă.
 5. Tulburările de limbaj

• Anomaliile limbajului sunt deseori semnalate de către

părinţi şi sunt considerate în literatura de specialitate, ca
fiind printre primele probleme care produc îngrijorare.
• Copilul autist nu reuşeşte să participe la „conversaţiile
prelingvistice” reciproce, care sunt obişnuite între mamă
şi copil
• maniera sa de comunicare non-verbală şi verbală este
extrem de restrânsă şi neconvenţională.
• Din datele statistice rezultă că 50% dintre copiii autişti
folosesc totuşi limbajul verbal. Din păcate, acesta nu are
întotdeauna valoare comunicativă, pentru că nu codifică
„aceeaşi lume”.
• eşecul în folosirea limbajului în scopul comunicării
sociale
 PRIMII PAŞI IN INTERVENŢIE

• Atunci când adultul (părinte, educator, psiholog

şcolar, medic de familie, etc.) observă că la o vârsta
la care ceilalţi vorbesc, copilul nu vorbeşte, nu
reacţionează adecvat, nu se joacă la fel ca alţi copii,
trebuie să ia în considerare cu maximă seriozitate o
evaluare complexă a copilului.

• Intervenţia timpurie este esenţială în terapia copiilor

cu autism. Fără o diagnosticare precoce, aceasta nu
este posibilă.
Pentru stabilirea diagnosticului, părintele trebuie să
apeleze la serviciile unui medic specializat în psihiatrie
infantilă şi/ sau la ale unui psiholog clinician.

După diagnosticare, este recomandată includerea

copilului într-un program terapeutic adecvat nevoilor
sale.

Autismul nu se vindecă, dar… diagnosticarea precoce şi

intervenţia timpurie specializată vor ajuta copilul să îşi
atingă potenţialul maxim!!!
 Terapia copilului cu autism

Cele mai cunoscute metode de intervenţie în autism

sunt:
• Metoda ABA (Applied Behavioral Analysis)
• Metoda PECS (Picture Exchange Communication
System)
• Metoda TEACCH (Training and Education of Autistic and
Related Communication Handicapped Children)
 Applied Behavioral Analysis (ABA)

• Metoda ABA este fundamentată pe principiile învăţării operante. Analiştii

comportamentali studiază comportamentul uman în termeni de
frecvenţă, intensitate, durată, latenţă, etc., având ca obiectiv reducerea
comportamentelor dezadaptative şi înlocuirea acestora cu
comportamente funcţionale/ adaptative.
• Unele tehnici ABA presupun învăţare în contexte foarte structurate, pe
când altele valorifică interesele naturale ale copilului, transformând cele
mai diverse situaţii în situaţii de învăţare.

• Invăţarea se face în paşi mici, abilităţile de predat copilului fiind “sparte”

în componente elementare.
• I se oferă copilului o multitudine de oportunităţi pentru a învăţa şi a
practica noile abilităţi într-o varietate de contexte, fiind frecvent întărit
pozitiv.
• In metoda ABA, performanţa copilului este monitorizată continuu prin
observaţie directă şi intervenţia este calibrată în funcţie de datele
observaţiei.
• Indiferent de vârsta persoanei cu autism, scopul intervenţiei ABA este de
a o/ îl capacita să funcţioneze cât mai adecvat şi independent într-o
varietate de contexte.
Metoda PECS (Picture Exchange Communication
System)
• PECS este un sistem de comunicare destinat persoanelor cu
slabe abilităţi verbale. Aceştia învaţă să comunice utilizând
pictograme. Copiii folosesc pictogramele pentru a indica o
dorinţă, o observaţie sau ceea ce simt.
• Deoarece unele dintre persoanele cu autism pot invăţa mai
bine vizual, acest tip de tehnică de comunicare s-a dovedit
eficient în îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare
independentă, ducând în unele cazuri şi la dezvoltarea
limbajului oral.
Metoda PECS are mai multe faze, iar pe parcursul lor
terapeutul dă feedback constant copilului.
• Se consideră că, permiţându-le copiilor să se exprime într-o
manieră nonverbală, aceştia devin mai puţin frustraţi. Aceasta
înseamnă că scad şansele de apariţie ale unor
comportamente indezirabile.
Metoda TEACCH (Training and Education of Autistic and
Related Communication Handicapped Children)

TEACCH
este un program educativ special construit pentru a se adresa nevoilor
copiilor cu autism.
• Ceea ce face abordarea TEACCH unică este accentul deosebit pus pe
structurarea mediului fizic, social şi comunicaţional. Mediul este în aşa
fel gândit încât să reducă dificultăţile pe care le întâmpină copilul în
timp ce este învăţat să se comporte în moduri dezirabile şi acceptabile.
Deoarece copiii cu autism învăţă mai bine vizual, metoda TEACCH
aduce o mai mare claritate vizuală în învăţare pentru a le dezvolta
copiilor receptivitatea, capacitatea de înţelegere, de organizare şi
autonomia.

• Copiii lucrează într-un mediu înalt structurat cu o organizare specifică a

mobilierului, arii de lucru clar delimitate, orare vizuale, etc. Practic,
copilul este ghidat printr-o secvenţă clară de activităţi şi astfel este
ajutat să devina mai organizat.
 1. Deficitul interacţiunii sociale

• pentru deprinderea aptitudinilor sociale este esenţială

introducerea copilului într-un grup de copii fără probleme
de socializare; de asemenea, învăţarea regulilor sociale şi
a situaţiilor în care acestea se aplică este foarte
importantă pentru integrarea copilului;
• insistenţă pentru contactul vizual,cel puţin i se cere
copilului să privească faţa adultului atunci când acesta îi
vorbeşte;
• nu se va insista pentru contactul fizic, decât dacă acesta
aduce un beneficiu imediat copilului, deoarece unii pot
prezenta o hipersensibilitate tactilă;
• învăţarea expresiilor faciale şi corelarea acestora cu
starea emoţională adecvată;
• învăţarea formelor de salut, formule de politeţe,
răspunsuri la anumite întrebari;
 2. Deficit de comunicare şi limbaj

• comunicarea trebuie să fie rară, clară, concretă, constantă;

• folosirea cuvintelor pe care copilul le inţelege; utilizarea aceluiaşi
cuvânt pentru descrierea aceleiaşi situaţii;
• folosirea propoziţiilor scurte si simple;
• exagerarea mimicii, gesturilor şi intonaţiei;
• utilizarea suportului vizual în comunicare atrage şi menţine atenţia,
reduce anxietatea, concretizează conceptele;
• ignorare, în cazul ecolaliei sau repetarea de catre adult a ecolaliei
copilului;
• folosirea de către adult a pronumelui inversat până copilul învaţă
corect pronumele;
• precizarea corectă a denumirii obiectelor şi acţiunilor folosite
idiosincratic de către copil;
• în cazul întrebarilor obsesive – la început răspuns identic, apoi
ignorarea întrebării;
• ignorare la accent şi intonaţie anormală;
 3. Bizarerii comportamentale

Modalitati de diminuare a stereotipiilor:

- oferirea unei alternative asemănătoare ca efect;

- limitarea spaţiului, a timpului şi a persoanelor;
- implicarea într-o altă activitate;
- folosirea stereotipiilor pentru învăţarea unor deprinderi noi;
- în cazul autoagresivităţii se recomandă ignorarea, atunci când
aceasta are scop manipulant; dacă are rol de autostimulare,
agresivitatea va fi canalizată spre o altă acţiune sau obiect;
- mediul copilului autist poate suferi modificări minore, doar dacă
acestea vor fi introduse treptat şi reprezintă o necesitate pentru
copil;
- imaginaţia poate fi stimulată prin joc de rol, copilul fiind invăţat
iniţial să execute mecanic o activitate; aceasta va fi descompusă în
mai multe acţiuni ce vor fi însuşite treptat de către copil; pe măsură
ce acesta se obişnuieşte cu sarcina, cadrul va fi schimbat;
 Mituri despre autism

• Autismul (inclusiv sindromul Asperger) este o boala

rară.
• Autismul este un fenomen nou.
• Autismul este rezultatul deprivării şi stresului
emoţional a copilului.
• Autismul este cauzat de părinţi distanţi, reci.
• Persoanele cu autism nu pot fi educate.
• Persoanele cu autism evită contactele sociale.
• Persoanele cu autism arată fizic diferit de ceilalţi.
• Autismul este specific doar copilăriei.
Centrul “Micul Prinţ”
Spitalul Judeţean Bistriţa
Str. Independenţei, nr. 30
www.crra.ro