Hepatitele virale acute

Conf Dr Miftode Egidia

 Hepatitele virale acute

 Infecţii primare ale ficatului, specific umane,

transmisibile, cu evoluţie endemică, epidemică
sau sporadică, determinate de virusurile
hepatitice : A, B, C, D, E, G, TT, SEN
 Hepatita virală acută A
• Cea mai frecventă
• La copil (excepţie sugarul) şi adultul tânăr
• Excepţional la vârstnici (aproape toată populaţia tânără
trece prin infecţia cu VHA)
• Transmitere digestivă

2
 Tablou clinic
 Incubaţia 2-6 săptămâni
 Perioada prodromală 1-2 săptămâni
• Sindromul digestiv 70-90%
• Sindromul neuropsihic
• Sindromul pseudogripal
• Sindromul pseudoreumatismal
• Sindromul eruptiv
• Sindromul pseudochirurgical
• Debut icteric
 Perioada de stare
• Icter sclerotegumentar (7-10 zile la copii, 10-28 zile la
adult)
• Prurit tegumentar
• Urini hipercrome
• Scaune decolorate
• Hepatomegalie
• Splenomegalie
• adenomegalie 4
 Forme clinice
 Anicterice = 95-98%
 Icterice
 Fulminantă- 1/100.000 cazuri au risc crescut peste
50 ani
 Colestatică – persistenţa icterului săptămâni/ luni
 Complicaţii
• Hematologice:
 anemie şi trombocitopenie moderată
 Anemie hemolitică
• Pancreatita acută
• Tulburări funcţionale (dischinezie biliară)
• Suprainfecţie bacteriană în formele colestatice

5
 Diagnostic pozitiv

 Vârsta
 Noţiunea de contact/provenienţă din
focar
 Debutul digestiv
 Aspectul benign al boliI

NU CRONICIZEAZĂ !

6
Examene de laborator specifice
 Ac antiHVA IgM- vârful în faza acută a bolii; persistă 3-4 luni
7
 Ac anti HVA IgG- imunitate pe termen lung
 Tratament
 Igieno-dietetic
 Simptomatic- antiemetice
 PEV cu glucoză 10%
 Vitamine
 Hepatotrofice
 Dispensarizare la 1,3,6,12 luni
 Profilactic
• Măsuri igieno-dietetice
• Vaccin anti HVA
 Monovaccin
 Bivaccin (+ B)- Twinrix

8
HBV
 Prevalenţa Globală a Hepatitei
B

HBsAg Prevalence
≥ 8% - Înaltă )
2% to 7% (intermediara)
< 2% (joasa)

Weinbaum CM, et al. MMWR Recomm Rep. 2008;57(RR-8):1-20.

 HEPATITA VIRALA ACUTA CU VHB

 Este o infectie hepatica primara cu caracter

endemo-epidemic, cu transmitere predominant
parenterala, cu risc crescut de:
 Cronicizare (10% la adult, 90% la nou-nascut)
 Portaj cronic
 Hepatita fulminanta >1/1000
 Dezvoltarea carcinomului hepatocelular
 300 milioane persoane in intreaga lume
 2 miliarde persoane- markeri serologici ce
indica trecerea prin boala
 1 milion de decese/an
 HEPATITA VIRALA ACUTA CU VHB
DIAGNOSTIC

Date epidemiologice
 Transmiterea parenterala

 Transmitere orizontala (scabie, eczeme)

 Transmitere sexuala = 16-40%

 Transmitere verticala (perinatala)

 Diagnostic clinic
 Incubaţia = 45-120 zile
 Perioada preicterică(prodromală) are o durată de 2-3 săptămîni,
• Sindromul digestiv- frecvent întîlnit (70-90%),
• Sindromul neuropsihic: astenie marcată, cefalee, vertij, irascibilitate;
• Sindromul pseudogripal:febră, cefalee, mialgii, catar respirator;
• Sindromul pseudoreumatismal :
• Sindromul eruptiv: tip urticarian, rujeoliform, scarlatiniform, purpuric;
• Alte tipuri de debut:(pseudomeningean, cu prurit, tip abdomen acut)
 Perioada icterică (de stare).
• Icterul sclerotegumentar
• urini hipercrome
• scaune decolorate.
• hepatomegalie
• Splenomegalia
• adenomegalia este inconstantă.
 MARKERI SEROLOGICI

 AgHBs – este primul marker identificabil (ELISA, RIA)

- persistă 2-3 luni

 AgHBc – este nucleocapsida din jurul AND-ului viral

- este absent în ser

 AgHBe

• reprezintă un marker al replicării virale acute

• poate fi detectat la câteva zile sau săptămâni de la apariţia
AgHBs
• dispare înaintea AgHBs;în cazurile cu evoluţie favorabilă
negativându-se în 4-6 săptămîni
 HBV
 ADN HBV - cel mai bun indicator al replicării virale
- detectat prin PCR
- este utilizat în aprecierea răspunsului la terapie.
 IgG anti-HBc -sunt detectaţi la toţi pacienţii care au fost
expuşi la HBV (la cei cu HBV persistentă şi la
persoanele vindecate).
 IgM anti-HBc - cel mai sensibil test pentru infecţia
acută; persistă 4-8 luni de la infecţia acută.
 Ac anti-HBs - conferă protecţie imunitară,
- sunt detectabili după declinul AgHBs,
- pot fi decelaţi la persoanele vindecate/
imunizate prin vaccin
- scad în perioada de convalescenţă tardivă
- sunt detectabili zeci de ani.
 PROFILAXIA HEPATITEI CU HBV
Schema de Rapel Observatii
primovaccinare
Cind titrul anti Schema uzuala (asigura
0,1 si 6 luni HBs< 10 UI/l(de un titru mai inalt de
regula la intervale anti HBs)
> de 5 ani
0,1 si 2 luni La 12 luni Confera mai rapid
protectie
0,7 si 21 zile La 12 luni de la I Pentru situatii
doza exceptionale (situatii de
risc imediat)
Profilaxia la nou-nascuti proveniti din mame AgHBs si AgHBe prezente:
-0,5 ml, imunoglobulina specifica VHB imediat dupa nastere si repetat la
3 si 6 luni: eficienta prevenirii= 75%
-Administrarea concomitenta de HBIg si vaccin recombinant in
primele 7 zile, la 1 si 6 luni: eficienta prevenirii= 90%
Testarea AgHBs la copil – la 6 luni si ulterior la 12- 15 luni
 Tratament
 Regim igieno-dietetic
 Scopul tratamentului este menţinerea confortului digestiv şi
a echilibrului nutriţional.
 Se recomandă izolarea în spital a pacienţilor până la
dispariţia icterului şi scăderea transaminazelor sub 100 UI/l
(aproximativ 2-3 săptămâni).
 Pe toată perioada de hepatocitoliză şi sindrom icteric se
recomandă repaus la pat (poziţia şezîndă scade fluxul
sanguin hepatic cu 40-50%) şi evitarea efortului intelectual
şi a traumelor emoţionale.
 În convalescenţă reluarea activităţii se va face gradat.
 Dieta este largă, echilibrată în principii alimentare şi trebuie să
asigure 2000-3000 calorii /zi.

 În faza digestivă acută se recomandă fructe (cu excepţia:

căpşuni, nuci verzi, alune, etc) sub formă proaspătă,
compoturi sau sucuri, legume (cu excepţia: conopidă,
castraveţi, varză, vinete), paste făinoase, iaurt, lapte. După 2-
3 zile se adaugă brânza de vaci şi uleiul crud.

 Când icterul începe să regreseze se poate introduce în

alimentaţie carnea de pasăre, vită, peşte (grătar sau fiartă).
 După dispariţia icterului se pot introduce ouăle şi smântâna.

 Timp de 6 luni de la debutul hepatitei se contraindică

consumul de grăsimi prăjite, conservele, sosurile şi alcoolul.
 Hepatita B şi sarcina
Mama Nou-născut
 Agravarea hepatitei  Transmiterea HBV?
înainte sau pe parcursul  Teratogenicitatea
sarcinii? drogurilor?
 Agravarea hepatitei după  Riscul de hepatită
naştere? fulminantă ?
 Tratamentul hepatitei în  Alimentaţia la sîn?
cursul sarcinii ?
 Transmiterea HBV perinatală
 Transmiterea HBV de la mamă la făt
reprezintă 35-40% din infecţiile cronice în
lume.

 Transmiterea verticală poate surveni:

 - în perioada prenatală
 - în cursul naşterii
 - precoce, după naştere.
 Cel mai frecvent: în perioada travaliului şi a
expulziei.
 Transmiterea de la mama Ag HBe +
determină, de regulă, portaj cronic al HBV. (R)
Factori de risc pentru transmiterea M-F
a HBV
Transmiterea Intrauterină
 Ag HBe +,
 Viremie ADN-HBV înaltă
 Naştere prematură
 Amniocenteză ±(risc de transmitere f.f. ↓)

În timpul naşterii
 Beneficiul cezarienei elective vs cezariana în
urgenţă!!

Perinatală
 Imunizare HBV (Ig-HB plus vaccin)
 Prevenţia infecţiei HBV perinatale

 Nounăscuţi
- Mame Ag HBs -
Vaccinare HBV

- Mame Ag HBs+
Vaccinare HBV plus Ig-HBV (nu mai tîrziu
de 7 zile)

- Status Ag HBs necunoscut al mamei

Vaccinare HBV plus Ig-HBV
 HBCr şi alăptarea

 HBV poate fi detectat în laptele matern

 este prudent să se EVITE ALĂPTAREA deşi
forurile de experţi nu c.indică alăptarea la
nn imunizaţi (Ig+Vc)
 Nu sunt informaţii legate de nivelul viremiei
şi de statusul AgHBe (?)

 De evitat alăptarea în cazul mamelor tratate

pentru HBV

 Coinfecţia HIV c.indică alăptarea.

 HEPATITA VIRALĂ D
 Virusul hepatitic D = virus ARN defectiv care
necesită pentru replicare prezenţa VHB
 Transmitere similară cu a virusului hepatitic B
 Tablou clinic
1. Coinfecţie
 Perioada de incubaţie = 6-12 săpt
 Boală acută autolimitantă
 Mai severă şi cu risc mai crescut de evoluţie spre hepatită
fulminantă comparativ cu VHB
 Examene serologice
• Markeri pt.infecţie acută VHB (AgHBs, AgHBe, Ac antiHBc
IgM)
• Ac antiVHD IgM şi IgG care scad până la nivele
nedetectabile după vindecarea infecţiei (nu există nici un
marker serologic indicator pt.antecedente de infecţie VHD
• Ag HD – 25% din pacienţi; dispare odată cu Ag HBs
2. Suprainfecţia cu VHD a unui purtător cronic de
VHB
• Perioada de incubaţie = 2-6 săpt
• Evoluţie frecventă spre hepatită cronică VHD şi ulterior
ciroză (70-90%)
• Examene serologice
 Ag HD
 ARN VHD
 Nivelul Ag HBs scade odată cu apariţia AgHD în ser
 Ac anti HD IgM şi IgG prezenţi în titruri crescute
toată viaţa
• Profilaxia hepatitei delta
 Aceleaşi măsuri ca la hepatita B
Infecţia cu VHC: istorie naturală
 Risc de cronicizare —— 75–
85%
 Rata de progresie rapidă ——
joasă spre fibroză
 Risc de ciroză —— 10%
în 20 ani;
20% în 30
 HCV
 Manifestări clinice
 Incubaţia variază intre 6-8 săptămâni.
 Evoluează frecvent asimptomatic sau cu
simptome nespecifece: astenie, greţuri, anorexie.
Doar 5% din persoanele cu infecţie acută HCV
sunt simptomatici. Din punct de vedere clinic nu
se poate face distincţia între HCV şI hepatitele
acute de altă etiologie.
 Formele icterice sunt rare.
 Hepatita fulminantă apare într-o proporţie mică
din cazuri (3%).
 Valorile ALT sunt în general moderate comparativ
cu cele din hepatita cu virus B.
 HCV- diagnostic de laborator
 I. Detectarea anticorpilor
 Testele utilizate sunt:
 ELISA (enzyme linked
immunosorbent assays)-utilizat ca
test de primo intenţie,
 RIBA (recombinant immunoblot
assays)-test de confirmare
 II.Detectarea ARN HCV în ser
Tratamentul hepatitei ac. HCV

 administrarea în monoterapie a interferonului în hepatita acută

HCV previne evoluţia spre hepatită cronică la toţi pacienţii .

 Pacienţii simptomatici au o mai mare probabilitate de a se

debarasa spontan de virus în cursul următoarelor 4 luni, se
recomandă amînarea terapiei la 4 luni de la debutul
simptomelor;

 La pacienţii asimptomatici, care prezintă o probabilitate mai

mică de rezoluţie spontană, tratamentul ar trebui început
imediat după stabilirea diagnosticului.
Peg-IFN în monoterapie timp de 24 săptămîni.
 Hepatita virală G
 Virus ARN, descoperit în 1995 (la un chirurg)
 Transmitere
• Parenterală
• Verticală
• perinatală
 În majoritatea cazurilor, infecţia este asimptomatică
 VHG poate determina hepatita acută, cronică sau
fulminantă
 Frecvent coinfecţii cu alte virusuri hepatotrope, motiv
pentru care, importanţa clinică a acestui virus este dificil
de interpretat
 Diagnostic de laborator
• PCR – pentru infecţia acută
• Ac anti VHG- infecţia în antecedente

30
 Hepatita virală cu virusul TT
(transfusion transmitted virus)
 Virus ADN
 Transmitere parenterală, frecvent
posttransfuzională
 Adesea coinfecţii cu VHC, VHG
 Este incertă implicarea VHTT în hepatita
fulminantă şi în hepatita cronică
 Diagnostic- PCR

31
 Hepatita virală cu virusul SEN

 Descoperit în 1999
 Virus ADN
 Transmitere posttransfuzională
 Nu a fost dovedită implicarea virusului în
hepatitele acute
 Virusul a fost asociat doar hepatitelor cronice

32