De la visele din trecut la realitatea prezenta Fiecare din noi am plecat in viata cu cate o valiza plina de vise.

Unele vise le-am strans in copilarie, altele in adolescenta si tinerete si am mai adaugat uneori cate unul chiar la maturitate. La inceputul adolescentei am pus in valiza vise despre carierea pe care dorim sa o urmam, despre cum sa fie baiatul sau fata de care sa ne indragostim si care sa se indragosteasca de noi. Mai tarziu spre perioada de mijloc si sfarsit a adolescentei am pus in valiza si vise despre jobul pe care dorim sa il avem sau despre afacerea pe care dorim sa o demaram. Cu timpul, visele din valiza s-au inmultit, adauganduli-se alte vise despre sufletul pereche pe ni-l dorim alaturi pentru toata viata, alaturi de care sa punem bazele unei familii frumoase, sanatoase si armonioase, poate chiar despre copii pe care, cu ochii mintii, ii si vedeam. Si uite asa usor, usor in valiza s-au strans ceva vise. Mai multe sau mai putine, nici nu conteaza numarul lor, atat timp cat un singur vis ar putea umple intreaga valiza. Cati dintre noi si-au implinit visele cati inca lucreaza la implinirea visului lor, clipa de clipa, fara sa vada sau fara sa vrea sa vada ca a trecut ceva timp de cand mestereste la implinirea acelui vis, dar cati oare au renuntat sa isi traiasca visul, nu pentru ca visul era gresit, pentru ca niciun vis nu este gresit, ci poate pentru ca viata ne-a purtat uneori in alt sens, ne-a abatut mai mult sau mai putin din calea realizarii visului nostru ca sa ii ajutam poate pe altii sa isi implineasca viselele lor, poate unii dintre noi si-au pierdut speranta si poate chiar si-au uitat visul.. Poate lupta de zi cu zi pentru supravietuire ne-a facut pe unii dintre noi, multi sau putini, sa asezam visul nostru la rand si a tot luat randul de la inceput de cel putin cateva ori in asteptarea momentului potrivit. Momentul potrivit oare exista asa ceva sau momentul potrivit il facem noi, unii mai usor, altii mai putin usor, unii beneficiind de un destin mai prietenos, altii trebuind sa luptam mai mult pentru crearea momentului potrivit. Oare ne spumen ca nu este momentul potrivit pentru implinirea unui vis pentru ca nu mai avem puterea sau curajul sa luptam pentru realizarea lui sau pentru ca ne simtim importanti pentru faptul ca i-am ajutat pe atatia altii sa isi realizeze visul lor? Asta nu ar fi neaparat rau daca ceilalti ar stii ca am renunat la visele noastre pentru a-i ajuta pe ei sa isi traiasca visul lor, dar cati dintre ei stiu, si daca stiu, cati ar apreciaza acest ... sacrificiu? Cel mai important ar fi daca noi ne-am simtii bine in aceasta postura de ... ajutor la realizarea viselor sau de mester in realizare de vise...visele altora. Poate unora dintre noi le este de folos acest lucru, sa ii ajute pe ceilalti sa isi implineasca visele, nimic rau, atat timp cat iti place acest lucru. Unii am ajuns sa traim visele parintilor, lasand saculetul nostru cu vise undeva, sub perna copilariei, altii ne-am lasat dusi de viata, facand lucruri practice si sperand ca intro zi vom avea resursele emotionale, biologice, financiare necesare realizarii acelui vis, pe care sa il scoatem din umbra, din inghesuiala amintirilor si sa lucram la implinirea lui. Poate unii am avut vise legate de cariera, am visat sa fim pictori, sculptori, poeti, am visat sa fim oameni de stiinta care sa revolutionam lumea cu ideile, originalitatea si inventiile noastre, poate ca dincolo de ce facem in fiecare zi pentru a ne castiga existenta chiar suntem. Cand inchidem ochii, poate pragmatismul realitatii este mai usor de suportat, poate fi chiar ignorat si suntem cei mai nonconformisti artisti si oameni de stiinta. Poate altii ne-am dorit un copil, dar am tot amanat si am privit la copii altor parinti visand la ziua cand vom avea si noi, dupa ce ne vom fi realizat profesional, financiar, social, dar oare nu am asteptat prea mult, poate, uneori, mult prea mult? Poti alege sa fii contructor de vise la visele altora sau poti alege sa iti urmezi propriul vis. Orice ai alege este bine, atat timp cat iei decizia pentru ca asa iti este tie bine.

Ai curaj, urmeaza-ti visul! Cuvinte cheie: psihoterapie, vise, copilarie, implinire, relizare Iuliana Pasarin Psiholog clinician, psihoterapeut, psihologia muncii si organizationala Afilieri profesionale: Colegiul Psihologilor din Romania, Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa e-mail: iulia.pasarin@yahoo.com web: http://psihologi.wordpress.com Sectiunea: Terapie