STUDIUL GEOFIZIC INTEGRAT

AL ZONEI SEISMOGENE VRANCEA

Donisan(Pan) Alina-Roxana Lorint Florin Ienulescu Alexandru Mitrica Dragos Negru Constantin Tita Patricia

O scurta introducere
Orogenul carpatic n Romnia este rezultatul convergenei unor blocuri continentale care au nceput n Cretacic, au continuat in Neogen i lanul muntos rezultat este n continuare supus unei activiti neotectonice care l deformeaz i l deplaseaz n continuare. Aceast deformare este vizibil la suprafa (existnd zone de tip compresional, extensional sau strike slip) i o seismicitate moderat spre puternic, aflat la adncimi intermediare (60-180 km) concentrat ntr-o zon restrns i bine conturat reprezentat de zona Vrancea. Aceast zon seismic localizat pe o zon relativ mic reprezint un tip de zon seismic destul de rar ntlnit n lume, alte dou posibile exemple, cel puin conform lucrrii lui Hauser et al., 1999, fiind zona Bucaramanga n anzii columbieni (Taboada et al., 2000) i a doua n Asia central, n zona Hindu-Kush-Pamir (Mellors et al., 1995). n toate aceste trei zone procesele geodinamice nu sunt complet clare pn acum. Procese legate de subducie sau care sunt asociate subduciei au fost propuse, n special n ceea ce privete zona Vrancea (Roman, 1970; Radulescu and Sandulescu, 1973; Airinei, 1977; Fuchs et al., 1979; Constantinescu and Enescu, 1984; Constantinescu et al., 1973; Oncescu, 1984; Linzer, 1996; Kovac et al., 2000; Csontos, 1995; Girbacea and Frisch, 1998; Nemcok et al., 1998; Seghedi et al., 1998). Zona Vrancea se suprapune cu zona sud-estic de curbur a Carpatilor Orientali. n timp ce activitatea seismic de mic adncime are magnitudini moderate, (M = 5.6), regiunea epicentral a seismicitii de adncime intermediar este delimitat pe o zon de aproximativ 40 km x 80 km (Oncescu et al., 1998). Aceste cutremure au loc ntre adncimi de la 60 km la 80 km ntr-o zon ngust i alungit ce frecvent nregistreaz magnitudini foarte mari (M =7.4) ce au cauzat foarte multe pagube i pierderi de viei omeneti pe parcursul ultimelor secole. Evenimentele mai adnci au fost de asemenea nregistrate, ns au prezentat magnitudini mici. Intervalul de adncime a evenimentelor puternice este separat de evenimentele crustale de o zon cu sesimicitate slab, ce se localizeaz aproximativ la 40 i 60 km adncime (Fuchs et al., 1979; Oncescu et al., 1998).

1. Obiective ale cercetarilor geofizice in zona seismogena Vrancea Vrancea este una dintre cele mai active zone seismice intra-continentale din Europa (Fig. 1), cu un potenial de risc seismic asociat unor cutremure de adncime intermediara : - 10 noiembrie 1940, Mw = 7.7, H = 150 km; 1977, martie, 3, Mw = 7,4, H = 94 km; - 30 august 1986, Mw = 7.1, H = 131 km; - 30 mai 1990, Mw = 6.9, H = 91 km; - 31 mai 1990, Mw = 6.4, H = 87 km). Staiile seismice romneti din zona Vrancei sunt plasate n diferite uniti tectonice: in platforma Moldoveneasca (est-europeana), in Arcul Carpatic i in Platforma Moesica. ncercrile de a explica seismicitatea specific zonei Vrancea acoper aproape ntreaga gam de scenarii reale geodinamice existente (a se vedea un rezumat n Mucuta et al.

2006). Cu toate acestea, att natura activitii sub-crustale seismice, care se limiteaz la un volum aproape vertical, cat i detaliile tectonicii structurale din Vrancea i din zonele limitrofe, sunt nc n dezbateri tiinifice (Milsom 2005). Cercetrile geofizice ale acestei zone ncearc diverse abordri pentru a putea contribui i mbunti diversele modele n aceast discuie perpetu privind explicarea seismicitii zonei Vrancea. Studiile geofizice de la care se pornete n toate interpretrile pot fi cele privind anomaliile gravimetrice ale zonei, anomaliile magnetice, apoi profile seismice de refracie, studii de tomografie seismic precum i cele ale curenilor telurici sau studii magneto-telurice.

2. Date geologice, tectonice si geodinamice Orogenul Carpatic incepe in cretacic, in urma coliziunii continentale intre placa europeana si alte fragmente continentale. Coliziunea a fost rezultatul inchiderii Oceanului Tethys. Cu toate acestea, muntii astfel formati, nu au si nu au avut inaltimi sau extinderi comparabile cu cele din lantul Himalayan, cel mai inalt varf avand doar 2665 m ( muntii Tatra, Slovacia ). In timpul Jurasicului, un nou ocean se deschide intre placa africana si europeana si fragmentele de crusta continentala rezultate in urma riftului. Se cunosc patru mari blocuri, care spre sfarsitul Jurasicului aveau atat crusta continentala, cat si oceanica : Apulia, Rhodopia, Moesia si Dobrogea de N. fig 2

Figura 1.1 Pozitiile estimate ale fragmentelor in Jurasic. E=Europe, R=Russia, A=Apulian fragment, R=Rhodopian fragment, M=Moesian Fragment, and ND=North Dobrogean fragment.

In timpul Albianului s-a produs prima coliziune continentala, intre Moesia si Rhodopia. Dovezi ale acestui fapt se gasesc in Carpatii de Sud si in platforma Moesica, unde apar sedimentele erodate din Rhodopia. In partea de nord a fragmentului Rhodopia, datorita incalecarilor, crusta continentala a fost scurtata cu 60-100 km (fig 3)

Figura 1.2 Pozitiile estimate ale fragmentelor in Albian

In Cenomanian rata convergentei intre fragmentele Rhodopia si Moesia a scazut, in timp ce a crescut in nordul fragmentului Apulia. Pe masura ce acesta se misca spre nord, au avut loc subductii de tip ocean - continent si ocean - ocean. In Carpatii de Vest nu exista urme ale subductiei de tip ocean - ocean. In Coniacian fragmentele Apulia si Rhodopia au intrat in coliziune. La inceput a fost o subductie de tip ocean - ocean, iar mai tarziu s-a transformat in continent ocean. De asemenea au avut loc si rotatii, astfel ca Apulia s-a rotit in sensul invers acelor de ceasornic, iar Rhodopia in sensul acelor de ceasornic, in jurul fragmentului Moesia. Spre sfarsitul cretacicului, nu mai exista convergenta in Carpatii de Sud, in schimb in cei de Est si de Vest a continuat cu intermitente pana in Paleocen. In exteriorul Carpatilor, ultimul episod de incalecare a avut loc in Miocen. In acel moment, cele patru fragmente erau aproximativ in pozitia lor actuala.

Figura 1.3 Pozitiile actuale ale fragmentelor discutate. OR=oceanic crust remanents.

Figura 1.4 Schematic, etapele de formare ale morfostructurilor ntr-un ciclu compresiv sunt urmatoarele: - n Cretacicul inferior (Neocomian) se initiaza subductia, geosinclinalul intrnd n consum; - n Cretacicul mediu (Aptian-Albian) - au loc tectogenezele austrice, formndu-se sutura majora tethysiana (transilvana); se nalta si se realizeaza structura n pnze de sariaj a dacidelor transilvane, dacidelor interne si dacidelor mediane; de asemenea se cuteaza si se realizeaza structura interna n domeniile dacidelor externe si marginale. - n Cretacicul superior (Senonian superior) - are loc tectogeneza laramica, cnd se

produce sutura externa si sarierea domenilor spre est n Carpatii Orientali, spre sud n Carpatii Meridionali si spre NNV n Muntii Apuseni, edificndu-se structura majora a dacidelor. De asemenea sunt naltate si sariate peste zonele estice si sudice dacidele externe - n Neozoic - au loc o serie de tectogeneze, din care cele miocene au jucat rolul cel mai important n realizarea stucurii Orogenului Carpatic. Acestea au avut efecte diferite n cele trei unitati carpatice. n Carpatii Orientali au cutat si apoi sariat moldavidele mpreuna cu dacidele peste zonele de vorland ale Platformei Moldovenesti. Evolutia sin- si post- colizionala a Forelandului Carpatic Dezvoltarea bazinului de foreland se afla in stricta legatura cu initierea coliziunii continentale, Forlandul Carpatic reprezentand un foarte bun exemplu pentru studiul dezvoltarii anomale a bazinelor de foredeep. Una dintre consecintele coliziunii continentale care a dat nastere Carpatilor a fost formarea si evolutia Depresiunii Focsani, un bazin cu grosimi de 13 km de depozite MiocenPliocene (Tarapoanaca, 2003) situat in vecinatatea zonei seismogene Vrancea. Caracterul anomal al subsidentei a devenit clar in anii 80 cand modele flexurale (Royden si Karner, 1984, Royden, 1988) au demonstrat ca incarcatura topografica prezenta nu poate explica grosimea sedimentelor din foredeep. S-a adus astfel argumentul unor incarcaturi ascunse posibil a fi asociate cu resturi de crusta oceanica subdusa. Pentru a intelege evolutia bazinului in aria studiata este necesar sa precizam relatiile cu evolutia tectonica si subsidenta regionala a intregului foreland. Evolutia sin- si postcolizionala a Carpatilor si bazinului de foreland asociat este caracterizata de schimbari temporale in campul de stress si strain. Evenimentul colizional a fost coerent si simultan de-a lungul intregului lant orogenic acum ~11 Ma dar mecanismele si efectele sunt diferite intre cele doua sectoare corespunzatoare Carpatilor Estici (Orientali) si Carpatilor de Curbura. Coliziunea in domeniul estic a fost controlata de Platforma Est Europeana, mai densa, o litosfera cratonizata rece, cu varsta termo-mecanica de cel putin 150-200 Ma, deci mai rezistenta (Cloetingh, 1996). Grosimea crustei sub sedimentele sin- si post-colizionale este de 40-45 km (Enescu, 1992), dezvoltand un bazin de foredeep cu forma clasica de pana de 3-6 km adancime. Ca rezultat al amprentei stabile a acestui craton, mai mult de 5 km de material au fost ridicat, acum 15-12 Ma, si supus eroziunii in timpul coliziunii pre-datand deformatiile minore si sedimentarea Pliocen-Cuaternara (Sanders, 1992, Cloetingh, 2004). Topografia prezenta a forelandului este geomorfologic stabila la 150-300m. In contrast, coliziunea in domeniul sudic a fost controlata de caracteristicile Platformei Moesice, afectata recent (15-14 Ma) de reincalzirea litosferei datorata evenimentelor extensionale, mai subtire si flotabila, deci cu rezistenta mai mica. Acest bloc are o crusta subtiata de 35-40 Km (Enescu, 1992) sub sedimentele sin-si post-colizionale. S-au inregistrat 2-4 km de ridicare, acum 4 Ma, si eroziune concomitent cu acumularea de ~9 km de depozite sedimentare in bazin (Sanders et al., 1999). In zona de curbura, deformatiile in placa subdusa sunt caracterizate de falii normale vechi de ~14-15 Ma si structuri extensionale de o scara mai mica Miocen-Pliocene (Tarapoanca, 2003). Subsidenta in foredeep a ramas la o rata ridicata in perioada post-colizionala, conducand la depunerea a mai mult de 6 km de sedimente Pliocen-Cuaternare de tip continental-lacustru. In timpul Cuaternarului, miscari diferentiale verticale care au avut loc de-a lungul si de-a latul arcului montan au dus la acumularea a mai

mult de 1 km de sedimente, grosimea lor fiind similara cu upliftul inregistrat in panzele carpatice invecinate aparent fara incalecare. Intreaga zona este inclinata, topografia dezvoltata de-a lungul acestui sector fiind inegal dezvoltata. In partea vestica (spre orogen) sedimentele cuaternare au elevatii de 1000 m, cu structuri erozionale active, vai incizate, sisteme fluviale impletite si terase inalte.

Figura 2. Variatii spatiale ale ridicarii si eroziunii de-a lungul Carpatilor dupa Cloetingh. Cercurile reprezinta uplift iar dreptunghiurile subsidenta.

Formarea bazinului Focsani a fost explicata ca fiind rezultatul roll-back-ului (MiocenPliocen) placii subduse culminat cu detasarea progresiva a crustei oceanice de-a lungul arcului orogenic (Sperner, 2001, Linzer, 1998, Wenzel, 1998). Acest proces ar fi produs destinderea (reechilibrarea) crustei in partea nordica si subsidenta in zona de curbura unde crusta oceanica era inca integra. Cercetari recente reflectate in modelari termo-mecanice (Cloetingh et al., 2004) au explicat diferente semnificative ale dinamicii subductiei ca o consecinta directa a variatiilor configuratiilor litosferice. Modele iau in calcul reologia rupturala -elastica-ductila a crustei, metamorfismul, varsta termo-elastica, rata de convergenta, procesele la suprafata precum si proprietatile fizico-mecanice si geometrice ale crustei superioare. Modelul separa doua tipuri de coliziune: normala in partea nordica a Carpatilor Orientali si anomala in zona de curbura, cu caracteristici ce par a fi bine reflectate de geometria foredeep-urilor asociate. a). La contactul cu sectorul nordic al EEP, modelul simplifica o subductie tip oceanic unde placa subdusa isi mentine integritatea si rezistenta deoarece crusta subdusa, cu varsta termo-mecanica de 150-200 Ma este suficient de rigida incat sa fie impinsa in jos pe parcursul intregului proces colizional. b). Pentru zona de curbura modelul este mai complicat. La varste termo-tectonice mici, asa cum este cazul Platformei Moesice, placa se incalzeste si ramane local flotabila sub zona de coliziune. La adancimi mari, mantaua litosferica, slabita termic, inconjurata de astenosfera, devine instabila si se scufunda, decuplandu-se de crusta superioara dar stagnand la adancimi litosferice, formand o zona crustala dubla. Litosfera subdusa este mai intai incetinita apoi se incalzeste prin conductie, pierde in rezistenta si vascozitate, este gravitational intinsa continuand sa se scufunde si elongheze cu viteze marite la adancimi astenosferice. Portiuni ale ei isi pot pastra rezistenta rupturala suficient cat sa acumuleze stress si sa genereze seisme. Astfel, modelul poate fi numit: reechilibrare termala si slab melting (figura 5.a). Intervalul de timp scurt al coliziunii (3-4 Ma), sugereaza ca starea actuala este un sistem de subductie blocat, topografia prezenta reflectand doar reechilibrarea post-colizionala cu rol minor pentru procesele neotectonice si cinematica asociata. Pentru a sustine rolul acestor incarcari ascunse asupra deflectiei placii subduse si flexurii bazinului de foreland asociat Carpatilor de Curbura, Tarapoanca, Garcia Castellanos si altii, 2004, au realizat un model flexural Modelul prezice formarea bazinului Focsani in fata Carpatilor de Curbura si pozitionarea lui actuala dar se abate de la valorile observate atunci cand ia in calcul doar distributia 3D a greutatii si variatiile laterale ale rezistentei litosferice. Prin aplicarea unei forte aditionale verticale precum si a unui stress compresional N-S, modelul fie aproximeaza foarte mult forma si deflectia observate fie potriveste perfect adancimea dar nu si lungimea de unda a flexurii. Aceste forte aditionale verticale au fost explicate recent de Cloetingh, 2004, asa cum am precizat mai inainte in acest subcapitol. Modelul nu ia in considerare schimbarile in timp ale rezistentei litosferice datorate evenimentelor termale, falierii sau indoirii, nici eroziunea, dar puncteaza foarte bine asupra importantei variatiei laterale a

proprietatilor blocurilor crustale din forelandul carpatic si a predominantei factorului tectonic in generarea bazinelor de foreland.

Figura 3. a Desen infatisand variatia spatiala a mecanismelor de subductie de-a lungul Orogenului Carpatilor Orientali si expresia acestora in variatia temporala si spatiala a seismicitatii, vulcanismului si miscarilor verticale.

3. Date seismologice si neotectonice Date neotectonice Studii ale miscarilor crustale recente au indicat o rata a subsidentei de 2 mm/am in bazinul de foredeep (Popescu si Lazarescu, 1988). Zugravescu et al., 1988, intr-un studiu bazat pe reinterpretarea datelor luand in considerare faliile active care afecteaza zona, a indicat ridicarea zonei de curbura a Carpatilor cu maxim 5 mm/an si subsidenta de 2-3 mm/an in Sectorul Dobrogean Central al Platformei Moesice si in Promontoriul Nord Dobrogean. Aria de maxima subsidenta in prezent, monitorizata prin masuratorile GPS, cu rate de subsidenta de 3 mm/an (Van der Hoeven et al, 2005) este localizata in estul regiunii. Aceeasi campanie de masuratori GPS arata ca subsidenta Cuaternara recenta a foredeep-ului nu este transferata Promontoriului Nord Dobrogean, acesta prezentand rate de ridicare de ~1-2 mm/an precum si faptul ca blocul cuprins intre Falia Intramoesica si Falia Peceneaga-Camena se deplaseaza spre SE cu rate de ~3-4 mm/an. Profilele verticale de temperatura (Demetrescu et al, 2005) arata o serie larga de gradiente geotermale, de la <23mK/m in foredeep, la 37 si 53 mK/m la limitele externe ale foredeep-ului si pe platforma. Curbele geotermice indica de asemenea o trasatura secundara si anume, o crestere a gradientului geotermic cu adancimea. Aceasta variatie a gradientului geotermic in regiune a fost explicata prin contributia mai multor factori: sedimentarea diferentiala, circuitul local al fluidelor, activitate radiogenica sau flux de caldura din manta si crusta datorat subductiei.

4. Datele geofizice: Date gravimetrice Prospectiunile gravimetrice, incepute in 1936, au evidentiat o anomalie regionala pozitiva deasupra ONG cu o tendinta usor descrescatoare de la S la N, punctand asupra existentei unui promontoriu afundat. Zona din fata Carpatilor de Curbura este asociata cu un minim gravimetric regional, ilustrat pe harta anomaliei Bouguer de valori de -100 mgal (Nicolescu si Rosca, 1982) si asociate Depresiunii Focsani.

Fig 4.1 Harta anomaliei Bougher a Romaniei

Date magnetometrice Anomaliile magnetice au valori negative de ~ -100 gamma (Airinei et al., 1985) in sectorul Bazinului Focsani, o anomalie magnetica slaba la SE de Buzau fiind interpretata ca rezultatul unei surse magnetice plasata in fundament (Botezatu, 1982). Spre E, se inregistreaza anomalii magnetice de +200 gamma deasupra Promontoriului Nord Dobrogean si de +150 gamma pe masura apropierii de ONG., cu dispozitie genrala N-S. Date seismice de refractie si reflexie Pe langa metodele gravimetrice, magnetometrice, magnetotelurice si geotermice, profilele seismice de reflexie si refractie au adus date extrem de relevante pentru descifrarea structurii adanci in aceasta arie, chiar daca exista anumite diferente intre rezultatele diverselor profile. (figura 4.A) Studiile de seismica de reflexie (Radulescu et al, 1979) au indicat faptul ca fundamentul depozitelor Neogene se adanceste spre V si spre centrul Depresiunii Focsani in aceeasi maniera ca si fundamentul sedimentelor Mezozoice. Harta cu izobate la fundamentul

cristalin (Polonic, 1996) releva adancimi ale acestei suprafete de la 1-3 km la limita estica a zonei , la 18-20 Km sub Panzele Carpatilor Orientali. In 1972, pe baza profilului GT XI 1, Enescu stabileste 2 limite in depozitele sedimentare din zona Focsani la 5, respectiv 10 km, o adancime a fundamentului de 17-18 km si limita Conrad la 26 km. Profilul GT II, care pleaca din Ucraina, prin Galati pana la Calarasi, traverseaza falia Peceneaga Camena unde sunt inregistrate largi sarituri la toate nivelele crustale: limita Conrad se adanceste de la 15 km la sud la 21 km la nord de falie iar limita Moho sare de la 40 la 48 km (Radulescu 1976, Cornea, 1981). Cel mai important profil seismic de refractie, GT XI (figura 4.B), integistrat in 1970, traverseaza teritoriul Romaniei intre Braila si Medias. Printre principalele rezultate ale datelor se numara: in zona Galati, crusta are o grosime totala de 42-43 km din care crusta superioara, 20-22 km; in Bazinul Focsani, cuvertura sedimentara atinge 20 km si o falie in centrul bazinului separa un bloc estic ridicat (Conrad -27 km, Moho- 42 km) de unul vestic mai coborat (Conrad 32 km, Moho 47 km). (Radulescu, 1976, Pompilian 1993). Un important profil seismic de reflexie de-a lungul Platformei Moesice in aceasta zona se extinde 40 de km E de Ramnicu Sarat si arata o crestere rapida a grosimii sedimentelor Neogene de la 8 km in partea estica la 12 km langa Rm. Sarat, plasarea fundamentului cristalin la 16 km, Conrad la 32 km si Moho la 42 km (Raileanu si Diaconescu, 1988). Hauser et al., 2007, pe baza datelor oferite de profilul Vrancea 2001 ce traverseaza Transilvania, Orogenul Carpatilor Orientali, Depresiunea Focsani si ONG, identifica trei domenii crustale cu caraceristici diferite in ceea ce priveste grosimea, compozitia, structura si geometia interna (figura 4.C). Principalele caracteristici pentru zona de interes ale acestui studiu care se desprind din acest profil sunt: Pentru Platforma Moesica: crusta superioara cu grosime de 22 km si bazine sedimentare adanci, crusta medie cu grosime de 7-9 km, crusta inferioara de 9-16 km, mai subtire in vest. Pentru Orogenul Nord Dobrogean (ONG): crusta superioara de 14 km cu o pana subtire (11.5 km) de sedimente, roci vulcanice si cristaline in partea superioara, crusta medie cu grosimi de 10-13 km, subtiata spre vest, crusta inferioara de 17 km. Domeniul central (Moesia), cu adancime Moho de 45 km are o crusta superioara bine stratificata. Deformatiile par a fi limitate la extensii Permo-Triasice (graben) si subsidenta Miocen-Cuaternara. In ceea ce priveste blocul crustal Dobrogean, autorii sugereaza ca acesta este compus in principal din crusta apartinand Platformei Scitice si ca numai partea superioara, cu grosimi de 1-2 km apartine prismelor incalecate si sariate ale ONG.

A.

B.

C.
Figura 4.2A. Harta topografica cu pozitionarea diverselor profilele seismice B. Geotraversa internationala GT XI 1-sedimente, 2-strat granitic, 3-strat bazaltic, 4-limita sediment/fundament, 5-discontinuitatea Conrad, 6-Moho, 7-Panzele EstCarpatice, 8-roci vulcanice, 9-falii, 10-focare ale cutremurelor. C. Sectiune geologica interpretata pe baza modelelor de viteza de-a lungul profilului Vrancea 2001. Localizarea profilului in figura 4A.( reprodus dupa Dinu et al, 2006)

Tomografie seismica La scara mare, studiile de tomografie seismica indica un fragment de manta care se extinde lateral sub ramura Nordica a Carpatilor de Est ( Fan et al. 1998 ). Dupa observatiile lui Wenzel, partea superioara a acestui fragment prezinta viteze foarte mari ale undelor seismice si este orientate SV-NE, sugerand subductia mantalei inferioare catre NV, in timp ce spre N, partile mai adanci ale zonei cu viteze mari sunt orientate N-S, asemanator orientarii Carpatilor de Est. Se crede ca aceasta a fost si orientarea subductiei inainte ca zona Vrancea sa fie delaminate. De aceea schimbarea orientarii de la N-S spre NE-SV este pastrata in tomografii. Zonele seismice desi predomina in Vrancea, devin din ce in ce mai active catre SV si V. Acest lucru se poate datora propagarii laterale a delaminarii sub ramura sudica a Carpatilor de Est. Astfel, delaminarea se afunda initial spre vest, sub Carpatii de Est, lucru confirmat de tomografiile seismice.

Figura 4.3

5. Realizarea unui model 2D sau 3D pentru structura crustala si litosferica

Analizand rezultatele prezentului studiu, dupa gradul de detaliere pe care il ofera fiecare model, reiese caracterul regional al modelelor tri-dimensionale, ce ofera o imagine de ansamblu a zonei forelandului estic al Carpatilor. Pe acest fond, trasaturile geologice de detaliu sunt bine conturate de modelele bidimensionale. Modelele tri-dimensionale (Figura 5.1) construite pe baza valorilor de viteza de interval in raport cu timpul dublu de propagare si adancimea aduc informatii importante privitoare la structurile geologice majore, relatiile intre blocurile crustale diferite (falii majore) si arhitectura depozitelor sedimentare. Trasatura predominanta ce se desprinde din analiza acestor modele este reprezentata de variatia laterala a grosimii stratelor caracterizate de aceleasi valori ale vitezei de propagare a undelor seismice atat pe directie N-S cat si E-V (Figura 5.7). Cel mai proeminent element structural care se desprinde din aceste reprezentari este, asadar, bazinul de foredeep al Carpatilor de Curbura (Depresiunea Focsani). Modelul 3D de viteze reprezentat in raport cu timpul dublu de propagare si adancimea urmareste indeaproape sinclinalul regional al acestui bazin (Figura 5.1 si Figurile 5.3 5.6), unde se dezvolta un pachet gros de sedimente Miocen Cuaternare. Pe fondul acestui patern regional, distributiile de viteze bidimensionale, aduc informatii importante privind arhitectura depozitelor din cuvertura sedimentara si efectul sistemelor de falii ce coordoneaza afundarea in trepte a unitatilor de platforma sub Avanfosa Carpatica. La est de orasul Focsani, distributia de viteze evidentiaza de asemene o ingrosare a depozitelor sedimentare de la E la V, fiind predominate stratele cu viteze sub 3500m/s, asociate sedimentelor Neogene. Variatii locale (viteze usor mai mari), la adancimi de 3 7 km, pot reflecta efectul faliilor normale organizate in horsturi si grabene, recunoscute pe sectiunile seismice de reflexie, mai ales in estul Bazinului Focsani, ca afectand chiar si stratele noi Miocen Superior ( Tarapoanca et al. 2003,2004). Un anumit grad de heterogenitate in cadrul succesiunii sedimentare poate fi legat de variatiile deformarii fundamentului de-a lungul faliei Peceneaga Camena. Descresterea abrupta a vitezelor de la E la V la valori ale timpului mai mari de 2500 ms se poate asocia limitei intre Platforma Moesica, intr-o pozitie relativ mai ridicata fata de Promontoriul Nord Dobrogean. Dispozitia stratelor cu viteze egale sugereaza o arhitectura depozitionala in forma de pana, specifica bazinelor de foreland.

Figura 5.1 A Reprezentare tridimensionala a vitezelor RMS in raport cu timpul dublu de propagare; B- Reprezentare tridimensionala a vitezelor de interval calculate in raport cu timpul dublu de propagare; C Reprezentare tridimensionala a vitezelor de interval calculate in raport cu adancimea. Sunt reprezentate: liniile negre falii majore; puncte coordonatele extreme ale profilelor seismice 2D utilizate.

Figura 5.2. Distributie de viteze reprezentata pentru adancimea de 0 m (A) si 800 m (B) pe fondul hartii structurale a zonei.

Figura 5.3. Distributie de viteze reprezentata pentru adancimea de 1800m (A) si 2450m (B) pe fondul hartii structurale a zonei.

Figura 5.4. Distributie de viteze reprezentata pentru adancimea de 3200m (A) si 4000m (B) pe fondul hartii structurale a zonei.

Figura 5.5. Distributie de viteze reprezentata pentru adancimea de 4900m (A) si 5700m (B) pe fondul hartii structurale a zonei.

Figura 5.6. Distributie de viteze reprezentata pentru adancimea de 6550m (A) si 7350m (B) pe fondul hartii structurale a zonei.

Figura 5.7. Sectiuni verticale prin modelul tridimensional al vitezelor in raport cu adancimea cuprinsa intre 0 si 8Km, orientate NW-SE (A), WE (B) si NE-SW (C).

Ipoteza delaminarii

Delaminarea reprezinta indepartarea de material din baza litosferei, datorita instabilitatii gravitationale. Ipoteza delaminarii este plauzibila in cazul de fata deoarece focarele cutremurelor nu se aliniaza pe planul Benioff. Inchiderea oceanului Tethys a dus la aparitia a doua perioade principale de deformare compresionala in Carpatii de Est. n prima prima perioada, la sfarsitul Cretacicului, s-a format cristalinul mezozoic ( dacidele mediane), prin arierea panzelor de soclu ( panza bucovinic ) si a doua a avut loc la inceputul si mijlocul Miocenului, cand s-au format dacidele externe. Vulcanismul neogen debuteaza dupa ultimele stadii de deformare in Carpatii de Est iar arcul vulcanic este perpendicular pe urma de suprafata a presupusei suturi ale subductiei Miocene, din care se presupune ca ar proveni magmatismul. Unii autori considera ca in urma subductiei Miocene, placa subdusa a inceput sa se rupa la adancimea de 70 km. Exista mai multe ipoteze, printre care ca bazinul subductiei era atasat platformei Moesice si placa subdusa se afunda spre NV sub orogen, a urmat apoi un fenomen de roll back dinspre NV spre SE, pe o distant de aproximativ 130 km, ajungand in zona Vrancea. A doua parere este sustinuta de migratia magmatismului calc-alcalin in Carpatii de Est dinspre NV spre SE, de-a lungul arcului si de inclinarea NV a corpului seismogen Vrancea. Trei modele posibile pentru Vrancea: Rupere placa (slab) oceanic A Rupere laterala progresiva a placii oceanice B Delaminare datorita ingrosarii crustei continentale C

Modelele A si B necesita un ocean pe o litosfera oceanica. Cele doua modela difera prin locul in care a subductia a aparut si evolutia acesteia.

Modelul C presupune existent unui bazin intracontinental, deci litosfera continentala, si ingrosarea litosferei in urma coliziunii.

Fig. 6.1 Perspectiva 3-D a modelelor la scara de tip bloc (vedere ctre N-NV), ilustreaz scenariile diferite a structurii zonei Vrancea. (A) Slab oceanic subdus care se deplaseaza. (B) Ruperea si subtierea progresiva a slabului oceanic subdus la contactul cu foreland-ul carpatic. (C) Delaminarea unui bloc din mantaua litosferica continentala. Argumentele ce sustin teoria delaminrii : Forma zonei seismogene ofer un cadru potrivit tectonic Necorelarea unei placi subduse cu focarele cutremurelor si modul de manifestare a vulcanismul Zona cu activitate seismica redusa intre adancimile 40-70 km, cu viteza undelor P mica si atenuare mare Subsidenta bazinului de foreland in Miocen Pleistocen, in absenta unor incarcari mari la suprafata, datorita bucatii litosferice delaminate care inca nu s-a desprins complet Prezenta unui bazin extensional in Cuaternar, aproape de zona Vrancea Deformare activ in foreland , deasupra Vrancei Datele seismice arat o limit Moho aproximativ orizontal in bazinul Focsani, ceea ce indic lipsa unei flexurri semnificative in crusta zonei Vrancea Continuitate stratigrafica de-a lungul Carpatilor de Est, exclude existenta unui ocean cu litosfer oceanic in Neogen Modelele termice si seismice au evidentiat subierea litosferei de la 100 km n forelandul asociat plcii continentale europene pana la 40 km sub zona intern a Carpailor de Est, traversnd si zona Vrancea. Sursa magmatismului calc alcalin este considerat a fi partea superioara a mantalei din Carpatii de Est, pe baza analizelor geochimice nefiind asociat subduciei. In urma reinterpreatrii modelului lui Garbacea si Frisch (1998), se consider c delaminarea a fost generat de ruperea si rollback-ul unui fragment de litosfer. n urma spaiului creat de delaminare, a avut loc ascensiunea astenosferei. n continuare, segmentul delaminat din partea superioar a litosferei plcii europene, mpreuna cu fragmentul de plac ocenic inc ataat, a nceput sa se apropie de foreland ( rollback).

n momentul de fa, acesta este ntr-o poziie aproape vertical sub zona Vrancea, la 130 km sud est de zona de sutur dintre placa europeana si plcile Tisza si Dacia. Conform acestui model, cutremurele din zona Vrancea , asociat cu segmente delaminate de 130 km lungime, sunt datorate forelor gravitaionale exercitate asupra ei de litosfera oceanic nc ataat. Un aspect important care trebuie evidentiat este legat de faptul ca portiunea superioara a acestui bloc subdus - indiferent de natura lui (slab oceanic subdus sau litosfera delaminata) - aceasta portiune are o activitate seismica. Acest lucru demonstreaza ca majoritatea fazelor minerale din acest bloc nu au intrat inca intr-un domeniu de presiuni si temperaturi in care sa ramana stabile din punct de vedere mineralogic, proces care apare atunci cand inca exista un gradient de temperatura considerabil intre mantaua care inconjoara slab-ul si interiorul acestuia. Acest fenomen apare numai la blocurile care au inceput subsidenta relativ recent, cu cel mult 5-10 Ma in urma, acest interval de timp fiind insuficient pentru a permite o egalizare a temperaturilor. Daca estimam o rata medie de subsidenta de 3 cm/an putem calcula 100 km /3 Ma.

Figura 6.2 (M. J. R. Wortel and W. Spakman, 2000) A si B - Migrarea lateral a ruperii progresive a unui slab aflat in subsiden. Desenul din dreapta Procese ale marginilor de plac prezise a acompania migrarea laterala a migrarii slabului.

Bibliografie
Enescu, D. , Danchiv, D. and Bala, A. , 1992 Lithosphere structure in Romania II. Thickness of Earths crust. Depth-dependent propagation velocity curves for the P and S waves. St. Cerc. Geol., Geofiz. , Geogr., Ser. Geofizica 30. F. Chalot-Prata,, R. Girbacea, 2000 - Partial delamination of continental mantle lithosphere, uplift-related crustmantle decoupling, volcanism and basin formation: a new model for the PlioceneQuaternary evolution of the southern East-Carpathians, Romania. Tectonophysics 327 (2000) 83107. Hauser, F., Raileanu, V., Fielitz, W., Dinu, C., Landes, M., Bala, A., Prodehl, C., 2007 Seismic crustal structure between the Transylvanian Basin and the Black Sea, Romania, Tectonophysics, 430, 1-25 Horvath , F. , Cloething, S. , 1996 - Stress-induced late-stage subsidence anomalies in the Pannonian basin. Tectonophysics. Internet : http://www.geo.arizona.edu/geo5xx/geo527/Carpathians/index.html Knapp J.H., Knapp C.C., Rileanu V., Matenco L., Mocanu V., Dinu C., 2005 Crustal constraints on the origin of mantle seismicity in the Vrancea Zone, Romania: The case for active continental lithospheric delamination , Tectonophysics 410 (2005) 311 323 Royden, L. and Karner, G.D. , 1984 Flexure of lithosphere beneath Apennine and Carpathian foredeep Basins: evidence for an insufficient topographic load. AAPG Bulletine 68(6). Tarapoanc M., Bertotti G., Matenco L., Dinu C., Cloetingh S.A.P.L. ,2003Architecture of the Focsani depression: a 13 km deep basin in the Carpathians bend zone (Romania). Tectonics 22 (6), 1074, doi:10.1029/2002TC001486. Radulescu et al, 1979, Studii de seismica de reflexie Gavat, Botezatu, Visarion - Interpretarea geologica a prospectiunilor geofizice. Raileanu et al. - Seismica de refractie (prezentare, harti) D. Ioane - Harti gravimetrice, magnetometrice Hauser, F., Raileanu, V., Fielitz, W., Bala, A., Prodehl, C., Polonic,G., Schulze, A., 2001 - VRANCEA99: the crustal structure beneath the southeastern Carpathians and the Moesian Platform from a seismic refraction profile in Romania. Tectonophysics 340 (3 4), 233 256. Hauser, F., Raileanu, V., Fielitz, W., Dinu, C., Landes, M., Bala, A., Prodehl, C., 2007 Seismic crustal structure between the Transylvanian Basin and the Black Sea, Romania, Tectonophysics, 430, 1-25 James H. Knapp, 2005 Crustal constraints on the origin of mantle seismicity in the Vrancea Zone, Romania: The case for active continental lithospheric delamination Published by Elsevier B.V. M. J. R. Wortel and W. Spakman, 2000 Subduction and Slab Detachment in the Mediterranean-Carpathian Region, Science vol. 290